Laurent v. Franța. Interceptarea și citirea de către un polițist a notelor scrise de mână și trimise la vedere de către un avocat clienților săi. Încălcare

Laurent v. Franța - 28798/13
Hotărârea din 24.5.2018 [Secția a V-a]

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea corespondenței

Interceptarea și citirea de către un polițist a notelor scrise de mână și trimise la vedere de către un avocat clienților săi: încălcare

În fapt - În așteptarea deliberării unei cauze în instanța de judecată, cei doi clienți ai avocatului reclamant se aflau în așteptare sub supravegherea unei escorte de poliție. Reclamantul și-a notat coordonatele profesionale pe o hârtie pliată în două pe care a transmis-o la vedere unuia dintre cei doi clienți. Șeful escortei i-a cerut acestuia din urmă să-i prezinte hârtia. El a desfăcut-o, a citit-o și i-a restituit-o. Reclamantul i-a reproșat polițistului că nu a respectat confidențialitatea corespondenței dintre acesta și clientul său. Situația s-a repetat apoi cu celălalt client. Recursurile formulate de către reclamant cu privire la încălcarea secretului corespondenței au fost respinse.

În drept - articolul 35 § 3 b): Cererea prezintă o modalitate de schimb de informații în privința căreia nu a fost încă necesar să se pronunțe Curtea. Astfel, excepția guvernului prin care s-a invocat lipsa unui prejudiciu important a fost respinsă.

Articolul 8: Interceptarea de către un polițist a notelor scrise de către reclamant, avocat, înmânate clienților săi, constituise o ingerință în dreptul la respectarea corespondenței dintre avocat și clienții săi. Ingerința urmărise scopurile legitime ale prevenirii infracțiunilor penale și apărării ordinii.

Atunci când a avut loc ingerința, clienții reclamantului erau privați de libertate și se aflau sub controlul unei escorte a poliției. Prin urmare, controlul corespondenței dintre aceștia nu era unul exclus, însă acesta trebuia să aibă loc numai dacă existau motive plauzibile care ar fi confirmat o faptă ilicită.

Șeful escortei ar fi acționat în scopul prevenirii actelor periculoase sau ilegale. Totuși, guvernul nu a demonstrat niciun motiv susceptibil să justifice controlul hârtiilor și nici nu a pretins că acestea ar fi putut suscita anumite dubii. Prin urmare, în calitatea sa de avocat, reclamantul a scris și a transmis hârtiile în cauză clienților săi, la vederea șefului escortei, demonstrând lipsa vreunei intenții de a-și ascunde acțiunea. Astfel, în lipsa oricărei suspiciuni privind comiterea unei acțiuni ilegale, interceptarea hârtiilor în cauză nu poate fi justificată. De asemenea, conținutul actelor interceptate de către polițist, ca și finalitatea acestora, erau irelevante, din vreme ce corespondența dintre un avocat și clientul său se referă la natura confidențială și privată a acesteia. La toate etapele procedurii, jurisdicțiile naționale au considerat că, deși faptele discutate nu au justificat începerea urmăriri penale, comportamentul conducătorului escortei a constituit, totuși, o încălcare a principiului comunicării libere dintre avocat și clientul său.

Astfel, interceptarea și deschiderea corespondenței reclamantului, în calitatea sa de avocat, cu clienții săi nu au răspuns unei nevoi sociale presante și, în consecință, nu au fost măsuri necesare într-o societate democratică.

Concluzie: încălcare (unanimitate)

Articolul 41: Constatarea încălcării constituie o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

(Vezi și Campbell v. Regatul Unit 13590/88, 25 martie 1992 ; și Michaud v. Franța, 12323/11, 6 decembrie 2012, Notă informativă 158 ; și Fișa tematică Secretul profesional al avocaților)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".