Curtea a constatat circumstanțele care justifică interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova pentru promulgarea unei legi

La 5 ianuarie 2018, Curtea Constituţională a pronunțat Avizul privind constatarea circumstanţelor care justifică interimatul funcției de Preşedinte al Republicii Moldova pentru exercitarea obligației constituționale de promulgare a unei legi (sesizarea nr.1f /2018)

Circumstanţele cauzei 

La originea cauzei se află sesizarea depusă de către dl Serghei Sîrbu, deputat în Parlament, prin care a solicitat Curţii Constituţionale:

„1) Constatarea circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova pentru asigurarea exercitării atribuţiilor constituţionale în scopul promulgării Legii nr. 257 din 22 decembrie 2017 cu privire la modificarea şi completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova;

2) Constatarea instituirii interimatului funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale în scopul promulgării Legii nr. 257 din 22 decembrie 2017 cu privire la modificarea şi completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova.”

Autorul sesizării a susținut, în esență, că pentru depășirea blocajului instituțional generat de Președintele Republicii Moldova prin încălcarea obligației constituționale de promulgare a legii menționate se impune instituirea interimatului funcției de Președinte.

Sesizarea fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Tudor PANȚÎRU, preşedinte,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN,  judecători,

Concluziile Curţii

Examinând materialele dosarului și audiind argumentele părților, Curtea a reținut că, potrivit art. 135 alin. (1) lit. f) din Constituţie, este competentă să constate circumstanţele care justifică interimatul funcției de Preşedinte al Republicii Moldova.

Curtea a reținut că, potrivit articolului 93 alin.(1) din Constituție, Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că promulgarea legii este operațiunea finală a procedurii legislative şi ea permite șefului statului să învestească legea cu formulă executorie, obligând autorităţile publice să procedeze la executarea prevederilor acesteia (HCC nr.3 din 28 februarie 1996).

În același timp, în corespundere cu articolul 93 alin.(2) din Constituție, Preşedintele este în drept, în cazul în care are obiecții asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, spre reexaminare, Parlamentului. În cazul în care Parlamentul îşi menține hotărârea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea.

În acest sens, Curtea a reamintit că în Hotărârea nr.9 din 26 februarie 1998 a statuat că din textul articolului 93 din Constituție rezultă că șeful statului este în drept să trimită legea, la care are obiecții, spre reexaminare Parlamentului doar o singură dată (HCC nr.3 din 28 februarie 1996).

Curtea a menționat că dreptul Președintelui de a refuza doar o singură dată, motivat, promulgarea unei legi este o soluție de natură să elimine blocajul instituțional ce s-ar genera prin eventualul refuz repetat al Președintelui Republicii Moldova de a promulga o lege în privința căreia Parlamentul îşi menține hotărârea adoptată anterior.

Astfel, Curtea a constatat că, în cadrul procedurii de promulgare a legilor, Preşedintele Republicii Moldova are dreptul să înainteze obiecții asupra legii votate de Parlament o sigură dată, însă nu are drept de veto faţă de legea adoptată, aceasta fiind prin excelență opera Parlamentului, în calitate de unică autoritate legislativă a statului.

În speță, Curtea a constatat că la 20 decembrie 2017, Președintele Republicii Moldova, în temeiul articolului 93 alin.(2) din Constituție a trimis Parlamentului spre reexaminare Legea nr. 257 cu privire la modificarea şi completarea Codului Audiovizualului al Republicii Moldova. În motivarea acestei decizii, Președintele a obiectat că legea în cauză ar îngrădi în mod nejustificat libertatea opiniei şi a exprimării, precum și dreptul la informație, contrar articolelor 32, 34 și 54 din Constituție.

Curtea a reținut că, deși la 22 decembrie 2017 Parlamentul și-a menținut votul pentru Legea nr. 257, la 4 ianuarie 2018 Președintele a refuzat, contrar prevederilor exprese ale articolului 93 alin. (2) din Constituție, promulgarea acesteia, invocând „[…] interesul suprem al cetățenilor țării, […] importanța actelor internaționale afectate de norma criticată și […] caracterul neconstituțional al legii respective”.

În acest context, Curtea a reamintit că a statuat anterior că, având în vedere norma imperativă a articolului 93 din Constituţie, în cazul revotării legii de către Parlament, Președintele este obligat să o promulge, chiar şi în eventualitatea unor dubii asupra constituţionalităţii legii adoptate (HCC nr.9 din 14 februarie 2014). O eventuală sesizare în vederea controlului constituţionalităţii legii înainte de publicare adresată Curții Constituționale nu are incidenţă directă asupra procedurilor de promulgare. Astfel, în eventualitatea promulgării legii contestate până la pronunțarea hotărârii Curţii Constituţionale, controlul a priori al constituţionalităţii legii îşi continuă procedura în cadrul controlului a posteriori.

Curtea reține că Președintele avea obligația constituțională de a promulga Legea nr. 257 din 22 decembrie 2017, votată repetat de către Parlament, chiar şi în eventualitatea unor dubii asupra constituţionalităţii acesteia.

În asemenea condiții, Curtea a constatat că refuzul Președintelui Republicii Moldova de a-şi îndeplini obligația constituțională de promulgare a Legii nr. 257 din 22 decembrie 2017, în privința căreia Parlamentul și-a menținut hotărârea adoptată anterior, constituie încălcare a normei imperative exprese a articolului 93 din Constituție și, astfel, și a jurământului depus la învestirea în funcție. În acest context, Curtea a considerat necesar să reitereze Adresa formulată Parlamentului de a reglementa răspunderea [inclusiv penală] pentru neexecutarea obligațiilor constituționale și a hotărârilor Curții Constituționale.

Prin urmare, având în vedere faptul că Președintele a refuzat în mod deliberat de a-și îndeplini obligația constituțională de promulgare a Legii nr. 257 din 22 decembrie 2017, Curtea a reținut că, în sensul articolului 91 din Constituţie, Președintele se află în imposibilitate temporară, pentru considerente subiective (lipsa voinței), de a-și exercita atribuția în cauză, ceea ce justifică instituirea interimatului funcției pentru asigurarea exercitării acestei obligații constituționale. Or, prin refuzul deliberat al Președintelui de a-și îndeplini obligația constituțională menționată, Președintele s-a înlăturat el însuşi de la exercitarea acesteia.

În temeiul articolului 91 din Constituție, în ordinea exercitării interimatului, Președintele Parlamentului sau Primul-ministru va emite, în calitate de Președinte interimar, decretul de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017 cu privire la modificarea şi completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova.

Hotărârea Curţii 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională:

1) A constatat ca circumstanţă care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova în cadrul procedurii legislative refuzul deliberat al Președintelui de a-și îndeplini obligația constituțională de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017 cu privire la modificarea şi completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova, în privința căreia Parlamentul și-a menținut hotărârea adoptată anterior, ceea ce constituie, în sensul articolului 91 din Constituție, imposibilitate temporară de a-și exercita atribuția în cauză.

2) În temeiul articolului 91 din Constituție, în ordinea exercitării interimatului, Președintele Parlamentului sau Primul-ministru va emite, în calitate de Președinte interimar, decretul de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017 cu privire la modificarea şi completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova.

Avizul Curţii Constituţionale este definitiv, nu poate fi supus nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Acest comunicat este disponibil și în limba engleză