1. La 6 septembrie 2017, , a adresat Curţii Constituţionale o sesizare, prin care solicită interpretarea textului „cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului" din art.75 alin.(l) şi textului „problemelor de interes naţional" din art.88 lit. f) din Constituţie, precum şi a textului „doar pentru probleme majore" din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.57 din 3 noiembrie 1999, prin prisma următoarelor aspecte:

„1) În condiţiile în care toate prevederile Constituţiei sunt interconectate până la gradul la care conţinutul unor prevederi determină conţinutul altor prevederi, ce chestiuni / întrebări se încadrează în conţinutul textelor constituţionale „cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului" din art.75 alin.(1) şi „problemelor de interes naţional" din art.88 lit. f) din Constituţie, precum şi al sintagmei „doar pentru probleme majore" din HCC nr.57 din 3 noiembrie 1999? 

2)   Aprecierea şi determinarea unei chestiuni/întrebări supuse referendumului ca fiind problemă importantă a societăţii şi statului, problemă de interes naţional, problemă majoră reprezintă dreptul discreţionar şi o competenţă exclusivă a subiecţilor ce pot iniţia referendumul republican consultativ?  

3)   În sensul art. 75, 77 şi 88 lit. f) din Legea Supremă, Preşedintele ţării, ales direct de popor, are competenţa şi poate decide în mod unilateral dacă cere sau nu poporului să-şi exprime voinţa prin referendum, care sunt problemele de interes naţional şi care problemă concretă va fi supusă referendumului? 

       În acelaşi context, poate o altă autoritate publică din Republica Moldova să decidă în locul Preşedintelui lista problemelor majore, cu care s-ar putea confrunta naţiunea la un anumit moment, sau aceasta totuşi este o atribuţie exclusivă a Preşedintelui Republicii? 

4) Curtea Constituţională, în calitate de garant al supremaţiei Constituţiei şi în temeiul art. 135 alin.(1) lit. d) din Constituţie, urmează să verifice îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei referendare si să vegheze la neutilizarea acestui instrument în alte scopuri decât cel pe care legiuitorul constituant l-a avut în vedere la consacrarea referendumului?

5) Poate Parlamentul/Guvernul să nu aloce mijloace financiare de la bugetul de stat pentru organizarea unui referendum pe motive de oportunitate politică? În acest sens, este obligat Parlamentul să adopte o hotărâre motivată privind alocarea/nealocarea mijloacelor financiare necesare pentru organizarea referendumului?

6) În sensul art.2 din Constituţie, obstrucţionarea/tergiversarea procesului de declarare, organizare (alocarea mijloacelor financiare pentru organizarea şi desfăşurarea) a referendumului poate fi calificată ca fiind uzurpare a puterii de stat?"

A.  Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorul  acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

3. În conformitate cu art.75 din Constituţie, cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sunt supuse referendumului.

4. De asemenea, potrivit art.88 din Constituţie, Preşedintele Republicii Moldova dispune de competenţa de a cere prin referendum exprimarea voinţei poporului în probleme de interes naţional.

5. Invocând prevederile constituționale menționate, autorul sesizării solicită interpretarea prevederilor constituționale menționate în vederea explicării prevederilor „cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului" din art.75 alin.(l) și „problemelor de interes naţional" din art.88 lit. f) din Constituție.

6. De asemenea, autorul menționează că, potrivit art.66 lit. b) din Constituţie, de competenţa Parlamentului ţine declararea referendumului.

7. Astfel, având în vedere faptul că doar Parlamentul este organul  competent de a aloca mijloace financiare de la bugetul de stat cu acceptul Guvernului, autorul sesizării solicită interpretarea prevederilor menționate, în sensul dacă Parlamentul sau Guvernul poate să refuze alocarea mijloacelor financiare pentru desfăşurarea unui referendum.