Salihu şi alţii v. Suedia (dec.). Jurnalişti amendaţi pentru că au achiziţionat o armă de foc în scopul confirmării tezelor unui articol pe care îl scriau despre piaţa neagră locală a armelor. Inadmisibilă

Salihu şi alţii v. Suedia (dec.) - 33628/15
Decizia din 10.05.2016 [Secţia a III-a]

Articolul 10

Articolul 10-1 

Libertatea de exprimare

Jurnalişti amendaţi pentru că au achiziţionat o armă de foc în scopul confirmării tezelor unui articol pe care îl scriau despre piaţa neagră locală a armelor: inadmisibilă

În fapt – În anul 2010, în oraşul Malmö au fost trase câteva focuri de armă, fapt aparent datorat accesului facil la armele de foc în oraş. Pentru a demonstra cât de uşor este să obţii o armă de foc, cei trei reclamanţi, jurnalişti, achiziţionaseră o armă de pe piaţa neagră, pe care au predat-o apoi poliţiei, înainte de publicarea unui articol în presă, a doua zi. În cele din urmă, aceştia au fost acuzaţi de deţinere ilegală de arme de foc şi condamnaţi la plata de amenzi.

În cererea adresată Curţii Europene, aceştia s-au plâns, inter alia, că pedepsele care le-au fost aplicate le încălcaseră dreptul la libera exprimare garantat de Articolul 10 din Convenţie.

În drept – Articolul 10: Este evident că pedepsele aplicate reclamanţilor constituiseră o ingerinţă în drepturile lor, fiind prevăzute de lege şi având drept scopuri legitime protecţia siguranţei publice şi prevenirea dezordinii şi a comiterii de infracţiuni.

Cu privire la necesitatea măsurilor contestate, Curtea Europeană a subliniat că acestea nu vizaseră interzicerea articolului publicat sau aplicarea de sancţiuni pentru publicarea lui, ele nefiind bazate pe restricţiile specifice presei. Reclamanţii fuseseră condamnaţi doar pentru că nu se conformaseră cu legislaţia relevantă, care era aplicabilă pentru toţi. Aceştia ar fi trebuit să ştie că faptele lor încalcă legea penală. Mai mult, chiar dacă articolul viza un subiect de interes public, având în vedere focurile de armă multiple care au fost trase în acea zonă, acesta putea fi argumentat şi prin alte metode.

Cu privire la natura şi gravitatea sancţiunii, pedepsele aplicate reclamanţilor au fost reduse doar la amenzi, date fiind scopul jurnalistic şi circumstanţele speciale ale cazului. Suma amenzilor impuse nu fusese excesivă şi nu a avut un efect inhibitor în privinţa exercitării dreptului la liberă exprimare de către reclamanţi sau de către alţi jurnalişti.

Mai important este că problema încălcării dreptului reclamanţilor în baza articolului 10 fusese judecată şi motivată pe fond în faţa celor trei instanţe naţionale, inclusiv în faţa Curţii Supreme. Toate instanţele naţionale au subliniat importanţa rolului jurnaliştilor în societate şi au evaluat în mod echilibrat toate interesele în discuţie.

Având în vedere toţi factorii menţionaţi mai sus, precum şi marja de apreciere acordată statelor în acest domeniu, Curtea a reţinut că tribunalele naţionale au asigurat un echilibru corect între interesele concurente în discuţie.

Concluzie: inadmisibilă (vădit nefondată).

(A se vedea şi Pentikäinen v. Finlanda [MC], 11882/10, 20 decembrie 2015; şi Erdtmann v. Germania (dec.), 56328/10, 5 ianuarie 2016, Nota informativă 192)

© Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie.