La 23 septembrie 2013, Curtea Constituţională a exercitat controlul constituţionalităţii articolelor 4 şi 5 din Hotărârea Parlamentului  nr. 3 din  15  februarie 2013 cu privire la raportul Comisiei de anchetă pentru elucidarea modului de administrare de către organele abilitate a incidentului din 23 decembrie 2012, care a avut loc în Rezervaţia naturală „Pădurea  Domnească".

În conformitate cu articolul 6 alin. (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea s-a pronunţat şi asupra constituţionalităţii articolului 36 alin. (1) şi (2) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996, care reglementează atribuţiile comisiilor de anchetă.

Potrivit articolului 36 alin. (1) din Regulamentul Parlamentului, comisia de anchetă citează ca martor orice persoană care dispune de informații de natură să servească la cercetarea cauzei, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, la cererea comisiei de anchetă, orice persoană care cunoaşte vreo probă sau deţine vreun mijloc de probă este obligată să le prezinte comisiei.

Curtea a recunoscut aceste dispoziţii legale drept constituţionale, în măsura în care nu se aplică exponenților autorității judecătorești, precum şi în măsura în care comisiile parlamentare de anchetă nu se pronunţă asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane.

Curtea a subliniat că orice dispoziţie regulamentară care implică posibilitatea citării unui judecător, procuror în faţa unei comisii parlamentare de anchetă încalcă evident dispoziţiile constituţionale, care stabilesc separaţia puterilor în stat, independenţa judecătorilor şi procurorilor şi supunerea lor numai legii. Aceștia pot participa în calitate de invitați la comisiile parlamentare atunci când este necesară clarificarea unor aspecte de natură tehnică sau a unor informații de inters public, care nu implică elucidarea aspectelor procesuale privind derularea unor cauze aflate pe rol.

La fel, Curtea a reținut că comisiile parlamentare de anchetă nu au abilitarea constituţională sau regulamentară să se pronunţe asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane.

Curtea a observat că în timp ce, potrivit prevederilor articolului 36 alin. (1) și (2) din Regulament, comisia de anchetă poate cita ca martor orice persoană și solicita orice probă, în conformitate cu articolul 36 alin. (4), aceasta nu poate examina aspecte materiale sau procedurale ce sunt obiect de cercetare în dosarele penale, atestându-se astfel o contradicție între prevederile Regulamentului.

De asemenea, în procesul examinării cauzei, Curtea a ajuns la concluzia că dispoziţiile din Regulamentul Parlamentului referitoare la organizarea şi funcţionarea comisiilor de anchetă, activitatea cărora diferă de activitatea comisiilor permanente, nu sunt reglementate în deplină măsură.

Lipsa reglementărilor referitoare la atribuţiile concrete ale comisiei de anchetă generează riscul încălcării dispoziţiilor constituţionale de către membrii comisiei de anchetă.

Curtea consideră că este necesară reglementarea modului de organizare şi funcţionare a comisiilor de anchetă, care să cuprindă: procedura de constituire, atribuţiile comisiei, participarea la şedinţele comisiei, inclusiv citarea şi audierea persoanelor, procedura în faţa comisiei de anchetă, forța juridică a raportului comisiei de anchetă.

În temeiul articolului 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea consideră necesară soluţionarea acestor probleme de către Parlament, prin ajustarea dispoziţiilor legale ale articolului 36 din Regulamentul Parlamentului la constatările Curţii, expuse în Hotărârea nr.29 din 23 septembrie 2013.

De asemenea, Curtea solicită Parlamentului să examineze, în conformitate cu prevederile articolului 281 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.