Fiind în principiu de acord cu Hotărîrea majorităţii Curţii Constituţionale, exprimată în Hotărîrea de intrepretare de mai sus, nu pot subscrie opiniei majorităţii, fără a adăuga următoarele considerente.

1. Noţiunea teoretică de interpretare a actelor normative, în sensul larg al cuvîntului, Constituţia fiind actul normativ fundamental al ţării, este o activitate desfăşurată în scopul determinării exacte a înţelesului normei juridice, precum şi a aplicării ei corecte şi unitare la situaţiile de drept cărora le sînt incidente.

În efortul de a se desluşi înţelesul clar al normelor juridice, se impune ca toate metodele de interpretare legală (autentică): gramaticală logică, istorică,teleologică şii sistematică să fie aplicate în ansamblu şi în nici un caz izolat. Rezultatul interpretării numai atunci poate fi exact şi obiectiv, cînd este întemeiat pe îmbinarea acestora sau a unora dintre ele.

 Pornind de la prevederile articolului 134 alineatul (1) din Constituţia Republicii Moldova, prin care Curtea Constituţională este legiferată ca unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, una din atribuţiile de bază ale căreia este interpretarea Constituţiei (articolul 135 alineatul (1) litera b), care se pronunţă prin hotărîre conform Codului Jurisdicţiei Constituţionale (articolul 62 litera b)), iar însăşi Hotărîrea Curţii Constituţionale este definitivă şi nu poate fi atacată (articolul 140 alineatul (2)), este evident ca interpretarea de către de către Curtea Constituţională a normelor constituţionale, le dă acestora o interpretare general-obligatorie.

 În acest sens interpretarea articolului 93 alineatul (2) din Constituţie impune o interpretare bazată pe metoda teleologică, care obligă de a raporta prevederile articolului 93 alineatul (2) "Preşedintele este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două săptămîni, spre reexaminare Parlamentui. În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea", la scopul urmărit prin adoptarea lui.

 2. Deci care este scopul alineatului (2) articolul 93 din Constituţie. Pentru a da un răspuns exact este necesar de a delimita alineatul (2) în două prevederi separate, fiecare avînd un scop distinct.

 I. - Preşedintele este în drept, în cazul în care de cel mult două săptămîni, spre reexaminare Parlamentului. Este evident că prin formula dată Preşedintelui i se dă dreptul de veto, drept recunoscut şi pe larg practicat în statele contemporane. Cum este şi firesc, şeful statului trebuie să aibă posibilitatea de a examina legea şi de a-şi exercita rolul său de garant al respectării Constituţiei şi al bunei funcţionări a autorităţilor publice. De aceea Constituţia prin articolul 93 alineatul (2) învesteşte Preşedintele Republicii Moldova cu dreptul ca înainte de promulgare să ceară o singură dată reexaminarea legii.

Reexaminarea poate fi cerută atît pentru toată legea în ansamblu, însă o aşa posibilitate este pur teoretică, avînd în vedere că întregul proces de legiure, fiecare fază a acestuia - iniţiativa legislativă, avizarea prealabilă de către comisiile de specialitate, şi nu numai, ale Parlamentului, avizarea de către Guvern, avizele unor experţi independenţi, în sfîrşit, examinarea în una sau două lecturi în Parlament aduc proiectului, şi trebuie să aducă, îmbunătăţiri atît cantitative cît şi calitative, conţinutul legii fiind în interesul societăţii şi corespunzînd întocmai Constituţiei. Totodată, în procesul de leguire, la toate fazele acestuia, urmează să fie cristalizate şi desigur consfinţite drepturile şi obligaţiile care revin fiecărei ramuri a puterii de stat - legislativă, executivă şi judiciară, şi factorilor de decizie. Anume procesul de ligiuire este prima mare fază în cadrul cele trei puteri din stat urmează să se manifeste ca trei puteri, care sînt nu numai şi nu în primul rînd, puteri separate, ci trei puteri care conlucrează şi trebuie să conlucreze armonios întru realizarea voinţei poporului.

Evident, cînd o asemenea conlucrare există, şi Legea adoptată va fi o lege de înaltă calitate, o lege aplicabilă şi eficientă, o lege în interesul societăţii. Însă, totuşi, acceptînd ideea, de altfel, recunoscută de toată ştiinţa şi practica dreptului, ca nici o lege nu poate fi absolut ideală, avînd în vedere complexitatea procesului de legiuire, este natural ca Preşedintele să aibă unele rezerve, unele obiecţii şi propuneri concrete întru îmbunătăţirea calitativă a unui articol sau a unei părţi din articol. În aşa caz, cum este arătat în Hotărîrea Curţii Constituţionale, în procesul de legiuire intervine o nouă fază - reexaminarea. Reexaminarea este o fază nouă, o fază complementară, obligatorie pentru Parlament şi procesul de adoptare a legii numai într-un singur caz - cînd Preşedintele are obiecţii şi remite legea spre examinare. Este natural ca reexaminarea, fiind o fază complementară, dar calitativ nouă şi distinctă, îşi propria procedură, procedură deosebită de cea iniţială - examinarea.

 Şi în acest caz urmează să definim, prin interpretare, a doua prevedere a articolului 93 alineatul (2).

 II. - În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea. Anume întrebarea - cum îşi menţine Parlamentul hotărîrea adoptată anterior şi constituie obiectul principal al sesizării de interpretare prezentată Curţii Constituţionale.

 În articolul 93 alineatul (2) se prevede doar menţinerea hotărîrii. Este clar că modul de reexaminare urmează să fie făcut conform unei proceduri exacte şi clare. Această procedură şi era prevăzută în Regulamentul Parlamentului (aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 10-XIII din 31 martie 1994) articolul 80 al căreia prevede:

"Dacă Parlamentul validează hotărîrea adoptată anterior cu votul de 2/3 din numărul total al deputaţilor Preşedintele semnează legea".

 Formularea existentă în Regulament, în opinia noastră este o formulă bine gîndită şi argumentată, formula care garantează şi apără dreptul Preşedintelui la veto. Acest Regulament este pînă în prezent documentul de bază prin care, conform articolului 64 din Constituţie, Parlament şi-a stabilit structura, organizarea şi funcţiionarea sa, inclusiv procesul de adoptare a legilor reîntoarse spre reexaminare.

Deci în procesul de reexaminare urmează să fie aplicate prevederile articolului 80 din Regulament cu toate consecinţele.

 O altă interpretare pentru cazul dat a articolului 93 din Constituţia decît o interpretare corelată cu prevederile articolului 80 din Regulament ar fi incompletă şi incorectă din punctul de vedere al sensului politico-juridic al institutului de veto pasiv (relativ), garantat Preşedintelui prin prevederile articolului 93 din Constituţie.

 3. Dat fiind că orice interpretare a Curţii Constituţionale are efect nu numai pentru cazul dat, ci şi pentru viitor e de menţionat următoarele.

În noul Regulament al Parlamentului, fie păstrat actualul, sau cu unele modificări, care urmează să fie adoptat conform articolului 72 litera c) din Constituţie prin lege organică, prevederea din actualul Regulament, prin care veto-ul pasiv al Preşedintelui poate fi depăşit numai cu un număr de voturi mai mare, calificat, decît numărul de voturi necesar pentru adoptarea iniţială, urmează să fie păstrată.

 Dacă admitem cazul că Parlamentul poate să-şi menţină hotărîrea cu acelaşi număr de voturi, ca şi în timpul adoptării primare, aşa cum cere articolul 74 din Constituţie pentru diferite categorii de legi, atunci în mod obiectiv urmează să recunoaştem, că institutul "dreptul la veto", adică dreptul Preşedintelui Republicii Moldova de a reîntoarce legea, în cazul în care are obiecţii asupra ei, spre examinare se denaturează şi se reduce la zero, ceea ce nicidecum nu contribuie la afirmarea principiului separării şi colaborării puterilor în Republica Moldova, aşa cum prevede articolul 6 din Constituţie.

 Fireşte, numărul de voturi, majoritatea prin care poate fi depăşit votul pasiv al Preşedintelui, poate fi stabilit numai şi numai de Parlament, el fiind, conform articolului 60 alineatul (1) din Constituţie, organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.