La examinarea sesizării domnului Valeriu Matei, deputat în Parlamentul Republicii Moldova,preşedintele fracţiunii parlamentare "Blocul Ţăranilor şi Intelectualilor" despre constituţionalitatea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 5 din 12 ianuarie 1995 privind eliberarea din funcţia de preşedinte al judecătoriei,Curtea Constituţională avea obligaţiunea să constate, dacă Decretul nominalizat nu contravine prevederilor Constituţiei, care prin articolul 123 stipulează că Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirile, deplasările, promovările şi măsurile disciplinare faţă de judecători.

În procesul examinării acestui caz este necesar să se ţină cont de următoarele prevederi ale Constituţiei: articolul 6,care stipulează că în Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate, articolul 116 alineatele (2) şi (5) potrivit cărora judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova,la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, iar sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea; articolul 123 care prevede că Consiliul Superior al Magistraturii după regulile organizării judiciare, asigură numirile,deplasările, promovările şi măsurile disciplinare faţă de judecători.

Analiza comparativă a textului Decretului menţionat şi prevederilor Constituţiei reproduse mai sus denotă o discrepanţă dintre aceste două surse de drept,fapt ce mă determină să nu fiu de acord cu Hotărîrea Curţii Constituţionale în problema dată din următoarele considerente.

Reieşind din dispoziţiile Constituţiei Republicii Moldova, începînd cu 27 august 1994, ziua cînd aceasta a intrat în vigoare, numirile, deplasările, promovările şi măsurile disciplinare faţă de judecători necesită să fie efectuate în exclusivitate la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Acest organ, în virtutea atribuţiilor sale constituţionale, este posesorul a două funcţii, ce derivă din necesitatea protejării independenţei judecătorilor: funcţia de a asigura numirile,deplasările, promovările judecătorilor şi funcţia de a veghea la respectarea inamovibilităţii judecătorilor, în calitate de consiliu de disciplină.

În exerciţiul primei funcţii, Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul de a propune Preşedintelui Republicii Moldova atît numirea, cît şi deplasarea şi promovarea judecătorilor.

În cazul acestor prevederi constituţionale se poate observa proiectarea unui sistem complex cu privire la aceste numiri,deplasări, sistem ce urmează a fi detaliat prin lege. În virtutea normelor constituţionale, în această activitate sînt implicaţi membrii Consiliului Superior al Magistraturii, care veghează prin vot propunerile de numire, deplasare şi promovare a judecătorilor şi acţiunile Preşedintelui Republicii Moldova în acest domeniu.

Stipularea constituţională, că anume Preşedintele ţării asigură, conform procedurii descrise, numirea, deplasarea şi promovarea judecătorilor corespunde şi reflectă statutul acestora, întrucît actul respectiv este al unei autorităţi publice,învestite în funcţie prin votul întregului electorat.

În exerciţiul celei de-a doua funcţii,Consiliul Superior al Magistraturii decide,în cadrul unor atribuţii jurisdicţionale, asupra unor măsuri disciplinare, care urmează să fie aplicate judecătorului în cazul apariţiei anumitor împrejurări. Într-adevăr, măsurile disciplinare nu pot aduce atingere principiului inamovibilităţii judecătorilor, care îi apără pe aceştia în pofida oricărei intervenţii arbitrare, care ar duce la retrogradarea sau îndepărtarea lor din funcţie.

Din textul Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 5 din 12 ianuarie 1995 rezultă că, în baza articolului 116 alineatul (2) din Constituţie, se eliberează din funcţia de preşedinte al judecătoriilor raionale Ocniţa, Edineţ şi sectorului Centru din oraşul Chişinău respectiv dnii Nicolae Capmoale, Veaceslav Zamlinschi şi Ion Corolevschi.

Textul Decretului nu specifică motivul deplasării acestor judecători.

Aceste motive se expun în prezentările din 4 ianuarie 1995 adresate Preşedintelui Republicii Moldova şi semnate de către ministrul justiţiei şi Preşedintele Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova, care invocă incapacitatea persoanelor menţionate de a organiza activitatea judecătoriilor încredinţate, fapt ce a adus la un şir de încălcări ale legislaţiei în vigoare în activitatea respectivelor instanţe de judecători.

Fără a pune la îndoială veridicitatea învinuirilor aduse judecătorilor eliberaţi din funcţia de preşedinţi ai instanţelor menţionate, concluzionez,că propunerea celor două persoane cu funcţii de răspundere în stat - a ministrului justiţiei şi a Preşedintelui Judecătoriei Supreme- care în temeiul articolului 122 alineatul (2) din Constituţie fac parte de drept din Consiliul Superior al Magistraturii, nu poate fi considerată ca o propunere a Consiliului Superior al Magistraturii,care, în baza alineatului (1) al articolului 122 din Constituţie se constituie din 11 magistraţi.

De aici rezultă că Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.5 din 12 ianuarie 1995 a fost emis cu încălcarea prevederilor alineatului (2) al articolului 116 din Constituţie, la care se face trimitere în Decret, deoarece acesta stipulează că judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

Argumentele aduse în Hotărîrea Curţii Constituţionale, potrivit cărora la momentul emiterii Decretului în cauză nu era constituit Consiliul Superior al Magistraturii nu pot fi reţinute,deoarece Constituţia nu prevede o posibilă abatere de la procedura indicată, iar stipularea alineatului (6) al articolului III din Titlul VII Dispoziţii finale şi tranzitorii ale Constituţiei,care prevede răsfrîngerea principiului inamovibilităţii asupra judecătorilor ce au o vechime în muncă în judecătorii de cel puţin 15 ani prin Decret prezidenţial la propunerea ministrului justiţiei şi a Preşedintelui Judecătoriei Supreme în nici un caz nu acordă persoanelor oficiale nominalizate împuterniciri pentru a face propuneri şefului statului pentru numirea, deplasarea şi promovarea judecătorilor. O atare interpretare a Constituţiei,care este expusă şi în Hotărîrea Curţii Constituţionale pe problema dată, potrivit căreia şeful statului poate proceda la deplasarea judecătorilor la propunerea altor factori de decizie decît a Consiliului Superior al Magistraturii se respinge ca fiind lipsită de suportul juridic prevăzut în Constituţia Republicii Moldova.

Mai mult ca atît, potrivit articolului 7 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948 la care Republica Moldova este parte, judecătorii ca şi toţi cetăţenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la protecţia legii.

Acest drept este prevăzut şi ocrotit şi de Constituţia Republicii Moldova, care prin articolul 16 alineatul (2) stipulează că toţi cetăţenii sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială, iar articolul 26 alineatul (2) prevede că fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

Examinarea materialelor în cauză permite să concluzionăm, că persoanele eliberate din funcţiile de preşedinţi ai judecătoriilor menţionate au fost lipsite de dreptul de a se apăra şi a da explicaţii în faţa Consiliului Superior al Magistraturii - unicul organ constituţional de autoadministrare judecătorească - pe marginea învinuirilor aduse în prezentările ministrului justiţiei şi Preşedintelui Judecătoriei Supreme care au servit drept temei pentru eliberarea lor din funcţie.

Referinţele expuse în Hotărîrea Curţii Constituţionale, precum că prevederile constituţionale în cazul dat n-ar fi fost violate, nu rezistă.

De altfel, Decretul şefului statului în problema dată nu se încadrează nici în cadrul juridic existent pînă la 27 august 1994 - data intrării în vigoare a noii Constituţii - prin care se reglementa procedura eliberării din funcţie a preşedinţilor instanţelor de judecată, procedură prevăzută în Regulamentul cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, revocarea şi eliberarea din funcţie a judecătorilor, aprobat la 1 decembrie 1989.

Avînd în vedere cele expuse, consider că sesizarea domnului Valeriu Matei, deputat în Parlament, preşedintele fracţiunii parlamentare "Blocul Ţăranilor şi Intelectualilor" este întemeiată, iar Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 5 din 12 ianuarie 1995 este neconstituţional, deoarece contravine articolului 16 alineatul (2), articolului 26 alineatul (2), articolului 116 alineatele (2) şi (5) şi articolului 123 din Constituţia Republicii Moldova.