Examinînd sesizarea domnilor Valeriu Matei, Alexandru Moşanu şi Vasile Nedelciuc, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, prin care se solicită controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova din 13 iunie 1995 nr. 495-XIII privind permiterea încheierii Acordului de concesiune între Guvernul Republicii Moldova şi Compania de exploatare a resurselor "REDECO" LTD din SUA, Hotărîrilor Guvernului Republicii Moldova din 7 septembrie 1995 nr. 621 cu privire la proiectul Acordului de concesiune între Guvernul Republicii Moldova şi Compania de exploatare a resurselor "REDECO" LTD din SUA şi nr. 719 din 24 octombrie 1995 privind unele acţiuni pentru executarea condiţiilor Acordului concesional între Guvernul Republicii Moldova şi Compania "REDECO" LTD din SUA, Curtea Constituţională avea obligaţiunea să constate, dacă hotărîrile amintite nu contravin prevederilor Constituţiei, care prin articolul 126 stabileşte că economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, iar statul trebuie să asigure protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie.

 În procesul examinării acestui caz era necesar să se ţină cont de următoarele prevederi ale Constituţiei: articolul 3 alineatul (1), care stipulează că teritoriul Republicii Moldova este inalienabil;

 articolul 6, care stabileşte, că puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate; articolul 8 alineatul (2), care presupune că intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedat de o revizuire a acesteia; articolul 127 alineatul (4), care prevede că bogăţiile de orice natură ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice; articolul 129 alineatul (2), care stabileşte că Guvernul asigură protecţia intereselor naţionale în activitatea economică externă, promovează politica liberului schimb sau politica protecţionistă, pornind de la interesele naţionale.

 Analiza comparativă atît a textelor hotărîrilor sesizate, cît şi a textului Acordului de concesiune între Guvernul Republicii Moldova şi Compania "REDECO" LTD din SUA, încheiat la 6 iulie 1995, acord, asupra constituţionalităţii căruia Curtea Constituţională era obligată să se pronunţe în baza articolului 135 alineatul (1) litera a) din Constituţie, pe de o parte, şi a prevederilor constituţionale citate mai sus, pe de altă parte, denotă o discrepanţă dintre aceste două surse de drept , fapt care mă determină să nu fiu de acord cu Hotărîrea Curţii Constituţionale în problema abordată, din următoarele considerente.

 În condiţiile economiei de piaţă, a cărei consacrare constituţională este prevăzută în articolul 126 din Constituţie, rolul statului în economie este limitat la problemele esenţiale ce privesc apărarea şi promovarea interesului public în cadrul economiei naţionale.

 Pentru apărarea sau promovarea unor interese de ordin general, statul poate acţiona numai prin utilizarea, de către Guvern, a pîrghiilor sale specifice de influenţare, precum şi, în special, prin politica sa legislativă. Prevederile articolului 126 din Constituţie definesc obiectivele principale ale acţiunilor statale atît pe plan guvernamental, al puterii executive, cît şi pe plan normativ, al puterii legislative, şi, implicit, prin această normă constituţională se defineşte şi sensul interesului public în activitatea economică în ansamblu.

 Anume din aceste motive, cît şi în baza articolului 6 din Constituţie, care consfinţeşte separaţia şi colaborarea puterilor în stat, rezultă neconstituţionalitatea Hotărîrii Parlamentului nr. 495-XIII din 13 iunie 1995 privind permiterea încheierii Acordului de concesiune între Guvernul Republicii Moldova şi Compania de exploatare a resurselor "REDECO" LTD din SUA. Principala şi unica menire a Parlamentului în calitatea sa de autoritate legislativă a statului, cum este definit în articolul 60 din Constituţie, era ca în problema dată să urgenteze adoptarea Legii cu privire la concesiune, în limitele căreia Guvernul urma să-şi exercite atribuţiile sale referitoare la modul de concesionare a zăcămintelor de petrol şi gaze.

 În altă ordine de idei, nu rezistă nici argumentele expuse în Hotărîrea Curţii Constituţionale, prin care se acceptă abilitatea Companiei amintite cu dreptul exclusiv de explorare şi exploatare a zăcămintelor de petrol şi gaze pe un termen lung pe întregul teritoriu al Republicii Moldova.

 Articolul 3 alineatul (1) din Constituţia Republicii Moldova stabileşte că teritoriul Republicii Moldova este inalienabil.

 Teritoriul îndeplineşte un rol de maximă importanţă, care depăşeşte interesul strict al definirii statului. Unele din funcţiile primordiale ale teritoriului statului rezidă în aceea, că teritoriul este simbolul şi factorul de protecţie a ideii naţionale, iar în aspect fizic şi în anumite limite teritoriul determină întinderea şi prerogativele puterii publice, suveranitatea şi independenţa acesteia.

 În sfîrşit, teritoriul este acela care asigură şi confirmă calitatea însăşi a cetăţenil or, trăsătura lor comună de a vieţui într-un anumit spaţiu.

 Constituţia, nominalizînd teritoriul ca element constitutiv al statului, precizează că el este inalienabil, interzicîndu-se, astfel, orice formă de înstrăinare a acestuia. Inalienabilitatea este valabilă nu numai pentru raporturile statului cu alte state, dar şi pentru raporturile statului cu persoanele fizice şi juridice străine. Iată de ce, în opinia noastră, nu pot fi considerate constituţionale prevederile hotărîrii amintite a Parlamentului şi cele ale Acordului de concesiune dint re Guvernul Republicii Moldova şi Compania "REDECO" LTD din SUA, prin care ultimei i s-a acordat dreptul exclusiv de explorare a zăcămintelor de petrol şi gaze pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe un termen de 10 ani şi acelaşi drept exclusiv de exploatare a acestor zăcăminte pe un termen de 20 de ani.

 Stipulările enunţate aduc atingere directă principiului suveranităţii naţionale, principiu de bază, consfinţit în articolul 2 din Constituţie, deoarece suveranitatea este indivizibilă, ea neputînd fi fragmentată şi distribuită unor grupuri, persoane fizice sau juridice atît din ţară, cît şi din afara ei. Din aceleaşi motive considerăm neconstituţionale şi prevederile Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 621 din 7 septembrie 1995 cu privire la proiectul Acordului de concesiune între Republica Moldova şi Compania de exploatare a resurselor "REDECO" LTD din SUA. Cu atît mai mult cu cît la momentul adoptării hotărîrii în cauză a Guvernului nu exista de facto un asemenea proiect de acord, Acordul cu pricina era deja încheiat de Prim-ministrul Republicii Moldova şi Preşedintele Companiei "REDECO" LTD şi acesta intrase în vigoare încă la 6 iulie 1995.

 Un alt argument în favoarea neconstituţionalităţii actelor normative menţionate îl constituie şi faptul că încheierea Acordului de concesiune cu Compania "REDECO" LTD n-a fost precedată de anunţarea şi desfăşurarea unui concurs-tender, aşa cum o cere explicit şi categoric Legea privind investiţiile străine nr. 998-XII din 1 aprilie 1992.

 Argumentele expuse în Hotărîrea Curţii Constituţionale, precum că despre intenţia Guvernului de a încheia un acord similar celui supus controlului constituţionalităţii au fost iniţiaţi factorii respectivi din mai multe state, fapt ce ar scuza oarecum nedesfăşurarea de către Guvern în prealabil a unui concurs-tender internaţional în problema dată, de altfel, ca şi orice alte argumente în acelaşi sens şi de aceeaşi natură, nu pot fi reţinute din lipsa unui suport juridic adecvat.

 Articolul 127 alineatul (4) din Constituţie stabileşte că bogăţiile de orice natură ale subsolului, alături de alte bunuri, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

 Proprietatea publică, sub aspectul obiectului, este limitată numai la categoria bunurilor prevăzute în Constituţie sau lege. Aceste bunuri, după cum prevede expres articolul 127 din Constituţie, nu pot face decît obiectul proprietăţii publice. Este o exclusivitate, ca expresie a caracterului public al proprietăţii.

 Sub aspectul regimului juridic, norma constituţională indicată presupune că bunurile proprietate publică sînt inalienabile. Rezultă că ele sînt scoase din circuitul civil, neputînd fi înstrăinate prin actul de voinţă a celui care le deţine sau a statului şi deci, nici nu pot fi urmărite de creditori.

 Într-o strictă logică juridică, pentru a fi exploatate privat, bunurile proprietate publică pot fi concesionate sau închiriate, însă în nici un caz nu pot fi transmise în proprietate privată.

 Din cele expuse rezultă neconstituţionalitatea Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 719 din 24 octombrie 1995 privind unele măsuri pentru executarea condiţiilor Acordului concesional între Guvernul Republicii Moldova şi Compania "REDECO" LTD din SUA, potrivit căreia "se transmite, în modul stabilit, în termen pînă la 1 noiembrie 1995, de la balanţa de stat a Republicii Moldova la balanţa Companiei "REDECO" LTD din SUA, zăcămintele de petrol de la Văleni, zăcămintele de gaze de la Victorovca şi Enichioi cu materialele pentru lucrările de prospecţiune şi investigaţie (gratuit, cu plata serviciilor), în vederea exploatării industriale, pe un termen de 20 de ani, conform Acordului concesional".

 Faptul că zăcămintele respective de petrol şi gaze, care în baza articolului 127 alineatul (4) din Constituţie fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice au fost transmise în mod neconstituţional în proprietate privată Companiei "REDECO" LTD din SUA se confirmă şi prin procesele-verbale ale comisiei guvernamentale pentru realizarea primirii şi transmiterii zăcămintelor de gaze şi petrol din localităţile amintite ale Republicii Moldova, aprobate la 14 şi 21 noiembrie 1995 de Prim-ministrul Republicii Moldova Andrei Sangheli şi Preşedintele Companiei "REDECO" LTD William Cox.

 În aceeaşi ordine de idei e de menţionat că atît la etapa adoptării hotărîrilor respective ale Parlamentului şi Guvernului referitoare la Acordul de concesiune cu Compania "REDECO" LTD din SUA, cît şi la semnarea Acordului propriu-zis de către Prim-ministrul Republicii Moldova au fost neglijate cu desăvîrşire avizele ministerelor şi departamentelor de specialitate, semnate de conducătorii acestora (ministrul finanţelor, ministrul economiei, ministrul justiţiei, directorul general al Departamentului Energetică, Resurse Energetice şi Combustibil, directorul general al Departamentului Protecţiei Mediului Înconjurător, directorul general al Departamentului Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică), prin care factorii de decizie e rau atenţionaţi atît asupra necesităţii încheierii Acordului de concesiune numai după efectuarea unui concurs-tender internaţional, cît şi asupra neadmiterii transmiterii întregului teritoriu al Republicii Moldova unui singur agent economic, în persoa na Companiei "REDECO" LTD din SUA, pentru efectuarea lucrărilor de explorare şi exploatare a rezervelor de petrol şi gaze.

 Avînd în vedere cele expuse, consider că sesizarea domnilor Valeriu Matei, Alexandru Moşanu şi Vasile Nedelciuc, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, este întemeiată, iar Hotărîrea Parlamentului nr. 495-XIII din 13 iunie 1995 privind permiterea încheierii Acordului de concesiune între Guvernul Republicii Moldova şi Compania de exploatare a resurselor "REDECO" LTD din SUA, Hotărîrile Guvernului Republicii Moldova nr. 621 din 7 septembrie 1995 cu privire la proiectul Acordului de concesiune între Guvernul Republicii Moldova şi Compania de exploatare a resurselor "REDECO" LTD din SUA, nr. 719 din 24 octombrie 1995 privind unele măsuri pentru executarea condiţiil or Acordului concesional între Guvernul Republicii Moldova şi Compania "REDECO" LTD (SUA) şi însuşi Acordul de concesiune între Guvernul Republicii Moldova şi Compania de exploatare a resurselor "REDECO" LTD din SUA, sînt neconstituţionale, deoarece Contravin articolelor 3 alineatul (1), articolului 6, articolului 8 alineatul (2), articolului 127 alineatul (4) şi articolului 129 alineatul (2) din Constituţia Republicii Moldova.