Conform art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţia Republicii Moldova, Curtea Constituţională exercită la sesizare controlul constituţionalităţii decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului.

 În cazul dat controlului constituţionalităţii au fost supuse prevederile Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 10-II din 22 ianuarie 1997 "Cu privire la măsurile urgente de ameliorare a situaţiei social-economice" şi anume: art. 1 alin. (2) lit. a) şi dispoziţiile pct.5 alin. 4 şi 5 din Hotărîrea Guvernului nr. 28 din 3 februarie 1997 "Despre acţiunile imediate de realizare a Decretului Preşedintelui Republicii Moldova "Cu privire la măsurile urgente de ameliorare a situaţiei social-economice", sesizate de către deputaţii în Parlamentul Republicii Moldova Valeriu Matei, Nicolae Andronic şi Ion Suruceanu.

 Exercitînd controlul constituţionalităţii prevederilor actelor normative sesizate, Curtea Constituţională era obligată să ţină cont atît de esenţa şi conţinutul lor în ansamblu, cît şi de efectul juridic al fiecărei norme în particular, în strînsă interacţiune cu normele constituţionale privind drepturile cetăţenilor Republicii Moldova la muncă, la un nivel de trai decent, la asistenţă şi protecţie socială (art. 43, 47 din Constituţie).

 Controlul constituţionalităţii actelor normative, în partea în care au fost contestate, impune o analiză şi a normelor constituţionale, care stabilesc garanţii reale, pentru ca drepturile cetăţenilor să fie respectate întocmai (art. 1,4,6,7,16,54 din Constituţie), raportîndu-le la actele internaţionale, la care Republica Moldova este parte. Cu atît mai mult cu cît aceste norme au fost detaliate în legislaţia specială respectivă (Legea salarizării - art. 19, 192; Codul muncii - art. 102, 1021; Legea cu privire la asigurarea cu pensii de stat în Republica Moldova ş. a.). Legile menţionate stabilesc regularitatea strictă a plăţii salariilor şi pensiilor.

 Astfel, avînd în vedere cadrul legal existent şi normele de drept internaţional, statul era dator să-şi onoreze obligaţiunea de a lua măsurile necesare pentru realizarea şi respectarea drepturilor cetăţenilor săi în conformitate cu art. 47 din Constituţia Republicii Moldova.

 Aceasta era o obligaţiune directă a tuturor autorităţilor publice, inclusiv a Preşedintelui şi Guvernului Republicii Moldova.

 Pentru realizarea atribuţiilor şi competenţelor sale ca şef al statului Preşedintele Republicii Moldova a emis Decretulnr. 10-II din 22 ianuarie 1997, prin care, potrivit art. 1 alin.(2) lit. a), Guvernului i se da indicaţia să elaboreze şi să prezinte Parlamentului, pînă la 1 martie 1997, un program de măsuri cu caracter organizatoric, economico-financiar şi juridic, care să prevadă şi plata pensiilor şi salariilor restante în termen de 15 luni.

 E de menţionat că decretele Preşedintelui Republicii Moldova, conform art. 94 din Constituţie, sînt executorii pe întreg teritoriul statului. Deci Guvernul avea obligaţiunea de a elabora şi de a prezenta Parlamentului programul de măsuri, inclusiv de ordin juridic, pentru achitarea salariilor şi pensiilor restante, şi nicidecum nu era abilitat să stabilească de sine stătător termenele de achitare a restanţelor la salarii şi pensii. Modificarea periodicităţii plăţii salariilor şi pensiilor este în drept să o facă numai Parlamentul şi numai prin lege (art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie).

 Lucrările dosarului şi analiza atentă a argumentelor părţilor în proces denotă că Decretul Preşedintelui Republicii Moldova din 22 ianuarie 1997, avînd caracter organizatoric şi conţinînd o indicaţie imperativă directă Guvernului de a elabora şi a prezenta Parlamentului programul respectiv de măsuri, nici nu a fost de fapt îndeplinit în partea contestată.

 Prin aceasta Guvernul a încălcat Legea Republicii Moldova cu privire la Guvern din 31 mai 1990, care stipulează că Guvernul asigură respectarea şi executarea legilor republicii, hotărîrilor şi altor acte ale Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, actelor normative ratificate de către Parlament, precum şi a tratatelor şi acordurilor internaţionale în vigoare pe teritoriul Republicii Moldova (art. 3, alin. 14) şi art. 94 din Constituţia Republicii Moldova, care stabileşte obligativitatea executării decretelor prezidenţiale.

 Pentru motivele arătate, consider că prevederile pct. 5 alin. 4 şi 5 din Hotărîrea Guvernului nr. 28 din 3 februarie 1997 "Despre acţiunile imediate de realizare a Decretului Preşedintelui Republicii Moldova "Cu privire la măsurile urgente de ameliorare a situaţiei social-economice" sînt neconstituţionale.