Limitarea împăcării în cauzele penale - constituțională

La 21 septembrie 2017, Curtea Constituţională a pronunțat hotărârea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 109 alin. (1) din Codul penal (sesizarea nr. 48g/2017).

Circumstanţele cauzei 

La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracţiuni similare comise cu intenţie sau dacă în privinţa sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracţiuni similare comise cu intenţie în ultimii cinci ani" din alineatul (1) al articolului 109 din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, ridicată de dl Ghenadie Eremciuc, judecător în cadrul Judecătoriei Bălți în dosarul nr.1-49/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Bălți.

Potrivit articolului 109 alineatul (1) din Codul penal: „Împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, iar în cazul minorilor, şi pentru o infracţiune gravă, infracţiuni prevăzute la capitolele II-VI din Partea specială, precum şi în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracţiuni similare comise cu intenţie sau dacă în privinţa sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracţiuni similare comise cu intenţie în ultimii cinci ani."

Dispozițiile legale citate au fost modificate prin Legea nr. 130 din 9 iunie 2016, în vigoare din 15 iulie 2016. În acest sens, autorul excepției de neconstituționalitate a pretins, în esență, că dispoziţiile contestate agravează situaţia persoanei vinovate de săvârşirea unei infracţiuni, contrar principiului neretroactivităţii legii, deoarece momentul de la care începe să curgă termenul „în ultimii cinci ani" din alin. (1) al articolului 109 din Codul penal vizează inclusiv procesele penale care au fost încetate ca rezultat al împăcării, până la data intrării în vigoare a noilor modificări.

Sesizarea a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Tudor PANȚÎRU, preşedinte, 

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători 

Concluziile Curţii

Examinând materialele dosarului și audiind argumentele părților, Curtea a reținut că articolul 22 din Constituție garantează principiul neretroactivității legii, potrivit căruia nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.

Curtea a constatat că instituţia împăcării este reglementată de dispoziţiile art. 109 din Codul penal şi constituie una din cauzele care înlătură răspunderea penală.

Curtea a observat că prin Legea nr. 130 din 9 iunie 2016, în vigoare din 15 iulie 2016, au fost instituite noi condiții de aplicare a instituției împăcării.

Astfel, în conformitate cu noile cerinţe, împăcarea poate fi încheiată dacă: 1) persoana nu are antecedente penale pentru infracţiuni similare comise cu intenţie; sau 2) dacă în privinţa sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracţiuni similare comise cu intenţie în ultimii cinci ani.

Curtea a constatat că această ultimă condiție nu vizează infracțiunile comise anterior, ci se aplică doar în cazul împăcării părţilor în cadrul proceselor penale pentru infracțiunile săvârșite după intrarea în vigoare a Legii nr. 130 din 9 iunie 2016, termenul de cinci ani fiind o cerință pentru aplicarea împăcării în cazul săvârșirii unei noi infracţiuni. 

De asemenea, Curtea a constatat că prin instituirea termenului de cinci ani, în cadrul căruia împăcarea penală nu poate fi încheiată dacă anterior a existat o împăcare, în temeiul căreia a fost dispusă încetarea procesului penal în privinţa persoanei, pentru infracţiuni similare comise cu intenţie, legiuitorul nu a operat modificări în legea penală cu privire la conținutul unei infracțiuni sau pedepse, dar a instituit condiții suplimentare la încheierea împăcării.

Astfel, Curtea a reținut că împăcările încheiate în ultimii cinci ani până la momentul intrării în vigoare a modificărilor operate de legiuitor constituie, de facto, fapte care s-au produs şi trebuie luate în considerare de organele de urmărire penală sau instanţele judecătoreşti la aplicarea instituției împăcării sub imperiul legii noi. Or, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului [hotărârea Achour v. Franța], practica de a lua în considerare evenimentele desfășurate în trecut trebuie distinsă de noțiunea aplicării retroactive a legii, stricto sensu.

Mai mult, Curtea a relevat că nu există nici un dubiu că persoana în privința căreia în ultimii cinci ani a fost dispusă încetarea procesului penal ca rezultat al împăcării putea să prevadă că, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni după ce au fost operate modificări la art. 109 alin. (1) din Codul penal, va fi imposibilă încheierea unei noi împăcări.

Prin urmare, Curtea a reținut că dispoziţiile contestate nu se aplică retroactiv, în sensul articolului 22 din Constituţie, deoarece noile reglementări ale art. 109 alin. (1) din Codul penal se aplică conform principiului acțiunii legii penale, care presupune aplicarea legii tuturor infracţiunilor săvârșite în timpul cât aceasta este în vigoare.

În concluzie, Curtea a reţinut că prin instituirea unui termen de cinci ani în cadrul căruia împăcarea penală nu poate fi încheiată dacă anterior a existat o împăcare, în temeiul căreia a fost dispusă încetarea procesului penal în privinţa persoanei, pentru infracţiuni similare comise cu intenţie, nu se aduce atingere dispoziţiilor articolului 22 din Constituție privind neretroactivitatea legii.

Hotărârea Curţii 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională:

- a respins excepția de neconstituționalitate

- a declarat constituțional textul „în ultimii cinci ani" din alineatul (1) al articolului 109 din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Acest comunicat de presă este disponibil și în limba engleză.