I.
Introducere
1. Aceste Linii directoare sunt concepute să ofere asistență practică cu privire la inițierea și continuarea procedurii prevăzute de Protocolul nr. 16 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului („Convenția”) tribunalelor competente să adreseze o cerere privind emiterea unui aviz consultativ. Liniile directoare trebuie privite în spiritul dialogului și al cooperării dintre autoritățile naționale și Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”), care stă la baza instituirii Protocolului. Liniile directoare, care nu sunt obligatorii, trebuie citite în lumina prevederilor Protocolului nr. 16 la Convenție și a regulilor corespunzătoare ale Regulamentului Curții (a se vedea Anexa I). În plus, acestea trebuie citite în lumina elementelor de practică judiciară care au fost stabilite de Curte și care sunt menționate ca fiind relevante mai jos.
II.
Competența Curții în privința cererilor privind emiterea unui aviz consultativ
2. Articolul 1 din Protocolul nr. 16 la Convenție îi conferă Curții competența de a emite avize consultative privind chestiuni de principiu referitoare la interpretarea sau la aplicarea drepturilor și libertăților definite în Convenție sau în Protocoalele la aceasta. Scopul procedurii privind emiterea unui aviz consultativ constă în creșterea interacțiunii dintre Curte și tribunalele naționale din Părțile Contractante la Convenție. Promovarea dialogului constructiv dintre Curte și tribunalele naționale servește la consolidarea în continuare a punerii în aplicare a Convenției la nivel național, conform principiului subsidiarității[2].
3. Pentru început, este important să subliniem că procedura privind emiterea unui aviz consultativ nu este accesibilă pentru toate tribunalele din Înaltele Părți Contractante la Protocol. Competența Curții se extinde doar la cererile privind emiterea unor avize consultative formulate de un tribunal național care a fost desemnată în calitate de instanță supremă în sensul Protocolului nr. 16 de către Înalta Parte Contractantă („tribunal desemnat”). Potrivit articolului 10 din Protocol:
„Fiecare Înaltă Parte Contractantă la Convenţie precizează în momentul semnării sau depunerii intrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, instanţele pe care le desemnează în sensul articolului 1 paragraful 1 din prezentul Protocol. Declaraţia poate fi modificată în orice moment în acelaşi mod.”
4. Din acest motiv, tribunalelor naționale li se recomandă să se asigure că au competența de a formula o cerere privind emiterea unui aviz consultativ. În acest scop, acestora li se recomandă să consulte lista anexată a tribunalelor desemnate înainte de a adopta vreo decizie referitoare la adresarea cererii privind emiterea unui aviz consultativ.[3] Curtea nu este competentă să examineze o cerere adresată de un tribunal care nu a fost desemnat în calitate de instanță supremă.
5. Ține de competența tribunalului desemnat să aplice Convenția și jurisprudența Curții în litigiul cu care a fost sesizat, având în vedere, după caz, argumentele părților cu privire la chestiunea în discuție. Este posibil ca tribunalul vizat să conchidă că, în opinia sa, cauza pe care o examinează ridică un aspect nou în materia Convenției sau că circumstanțele cauzei nu par să se potrivească aplicării directă a jurisprudenței Curții, sau că pare să existe o inconsecvență în jurisprudență[4]. În asemenea circumstanțe, tribunalul în discuție poate recurge la posibilitatea de a adresa o cerere privind emiterea unui aviz consultativ.
6. De asemenea, este important de notat că, în cadrul procedurilor privind emiterea unui aviz consultativ, Curtea nu poate aborda chestiuni abstracte ale dreptului Convenției. În acest sens, trebuie subliniate trei chestiuni.
6.1 În primul rând, cererea privind emiterea unui aviz consultativ trebuie să fie formulată în cadrul unei proceduri naționale pendinte, care se examinează în fața unei curții supreme. Curtea nu este competentă să examineze o cerere care nu îndeplinește această cerință.
6.2 În al doilea rând, avizul solicitat trebuie să vizeze o chestiune sau chestiuni de principiu referitoare la interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăților definite în Convenție sau în Protocoalele la aceasta și care este considerată necesară de tribunalul în discuție pentru soluționarea cauzei. Recomandările prezentate mai jos oferă îndrumări suplimentare cu privire la aceste aspecte. Totuși, nici Curtea nu are competență să aprecieze, dacă este cazul, circumstanțele unei cauze sau examineze fondul punctelor de vedere ale părților cu privire la interpretarea dreptului național în lumina dreptului Convenției sau să se pronunțe cu privire la finalitatea procedurii. Rolul Curții se limitează la emiterea unui aviz în privința cererii care i-a fost adresată. În fine, ține de sarcina tribunalului care formulează cererea să soluționeze problemele ridicate de cauză și, după caz, să tragă concluziile care decurg din avizul emis de Curte pentru prevederile drept național invocate și pentru soluționarea cauzei[5].
6.3 În al treilea rând, întrebările adresate trebuie formulate cu suficientă precizie pentru a permite Curții să-și limiteze opiniile la aspecte care au legătură directă cu procedura pendinte la nivel național. În cazul în care întrebările adresate sunt ample și de natură generală, chiar dacă colegiul de cinci judecători consideră cererea admisibilă, Marea Cameră poate ulterior considera necesară reformularea acestora, având în vedere circumstanțele de drept și de fapt vizate în cauză din procedurile naționale. Întrebările care nu îndeplinesc cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 16 nu vor fi examinate.[6]
7. Un aviz consultativ cu privire la o cerere depusă de un tribunal desemnat va fi emis de Marea Cameră a Curții, așa cum este constituită potrivit articolului 24 § 2 lit. (g) din Regulamentul Curții. Totuși, este important ca tribunalele desemnate să aibă în vedere că o cerere privind emiterea unui aviz consultativ va fi examinată mai întâi de un colegiu de cinci judecători al Marii Camere, care va decide cu privire la admisibilitatea cererii și examinarea în fața Marii Camere (articolul 2 din Protocol și regula 93 din Capitolul X din Regulamentul Curții). Colegiul va analiza, în principal, dacă cererea adresată Curții se vizează o chestiune sau chestiuni de principiu care se referă la drepturile și libertățile definite în Convenție și Protocoalele la aceasta și dacă cererea îndeplinește cerințele procedurale stabilite la articolul 1 § 3 din Protocol și prezentate în Regula 92 § 2.1 din capitolul X din Regulamentul Curții referitoare la forma și conținutul acesteia. În spiritul cooperării care stă la baza Protocolului, este dezirabil ca tribunalele desemnate să aibă în vedere aceste Linii directoare pentru a evita respingerea de plano a cererii pentru nerespectarea formalităților de fond și procedurale de bază prevăzute de Protocol. Colegiul poate respinge o cerere atunci când consideră că, aceasta nu vizează o chestiune pentru care tribunalului ar avea nevoie de îndrumarea Curții prin intermediul emiterii unui aviz consultativ, astfel încât să asigure respectarea drepturilor Convenției atunci când examinează cauza in fața sa[7].
III.
Decizia de a adresa o cerere privind emiterea unui aviz consultativ
8. După cum s-a menționat deja la paragraful 3 de mai sus, competența de a adresa o cerere privind emiterea unui aviz consultativ îi revine unui tribunal desemnat. Lista acestor tribunale este atașată. Așa cum s-a menționat la paragraful 4 de mai sus, tribunalele trebuie să consulte această listă pentru a se asigura că au competența de a adresa o cerere privind emiterea unui aviz consultativ pe baza Protocolului.
9. Decizia de a adresa o cerere privind emiterea unui aviz consultativ este facultativă (Articolul 1 § 1 din Protocol și Regula 92 § 1 din Capitolul X din Regulamentul Curții). Având în vedere scopul Protocolului (a se vedea paragraful 2 de mai sus), tribunalul desemnat poate recurge la procedura avizului consultativ ori de câte ori consideră că un caz în fața sa ridică o chestiune sau chestiuni de principiu referitoare la interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăților definite în Convenție sau în Protocoalele la aceasta, și, în viziunea acestuia, este necesar să se solicite un aviz consultativ pentru a soluționa litigiul.
IV.
Etapa potrivită pentru adresarea cererii privind emiterea unui aviz consultativ
10. Tribunalul desemnat poate adresa Curții o cerere privind emiterea unui aviz consultativ de îndată ce constată că procedurile naționale în fața sa ridică o chestiune sau chestiuni de principiu referitoare la interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăților definite în Convenție sau în Protocoalele la aceasta, și consideră că trebuie solicitată opinia Curții (articolul 1 § 2 din Protocol). Având în vedere elemente diferite care trebuie îndeplinite pentru a adresa o cerere completă (a se vedea punctele 11-17 de mai jos), se recomandă depunerea cererii la Curte doar după ce, în măsura în care este relevant, au fost identificate faptele și chestiunile de drept, inclusiv chestiunile în materia Convenției. Solicitarea unui aviz consultativ înainte de evaluarea aspectelor centrale de fapt sau de drept la nivel național poate influența admisibilitatea cererii sau măsura în care Marea Cameră poate răspunde la unele dintre întrebările adresate[8]. În funcție de calitatea procesuală în dreptul național, se poate întâmpla ca una sau ambele părți să ia inițiativa în această privință în argumentele lor de recurs împotriva deciziei unei instanțe inferioare. În orice caz, decizia definitivă cu privire la adresarea unei cereri privind emiterea unui aviz consultativ îi revine instanței de recurs, în măsura în care a fost desemnată instanță supremă în sensul Protocolului.
V.
Forma și conținutul unei cereri privind emiterea unui aviz consultativ
11. Având în vedere scopul menționat mai sus al Protocolului, procedura privind emiterea unui aviz consultativ impune Curții să ofere îndrumări interpretative clare tribunalului care formulează cererea. Pentru a fi în măsură să o facă, trebuie prezentate motivele care au determinat tribunalul în discuție să adrese cererea, iar cererea trebuie să fie completă și precisă.
12. Este important de subliniat că conținutul cererii privind emiterea unui aviz consultativ este prevăzut de articolul 1 § 3 din Protocolul nr. 16 și de Regula 92 § 2.1 din Capitolul X din Regulamentul Curții. O asemenea cerere, care trebuie să fie motivată, trebuie să cuprindă nu doar chestiunea sau chestiunile în privința cărora tribunalul în discuție solicită îndrumarea Curții, ci și următoarele elemente suplimentare:
a) obiectul cauzei naționale și contextul său juridic și de fapt relevant;
b) prevederile legale naționale relevante;
c) chestiunile relevante ale Convenției, în special drepturile sau libertățile în discuție;
d) dacă este cazul, un rezumat al argumentelor părților la procedura națională privind întrebarea;
e) dacă este posibil și potrivit, o expunere a propriilor puncte de vedere ale tribunalului care a formulat cererea cu privire la chestiunea vizată, inclusiv orice analiză pe care ar fi putut-o face în această privință.
13. Se va observa că tribunalului care formulează cerere i se oferă un anumit grad de apreciere pentru stabilirea caracterului „relevantă” al includerii unui rezumat al argumentelor părților cu privire la chestiunea care face obiectul cererii și „adecvat” al expunerii propriile opinii asupra acestei chestiuni. Deși sunt chestiuni care trebuie abordate de tribunalul în discuție, având în vedere spiritul dialogului sincer și loial și de cooperare care caracterizează Protocolul nr. 16, Curtea încurajează includerea ambelor elemente. În orice caz, este important ca tribunalul care formulează cererea, așa cum o decide, să plaseze Curtea în cea mai informată poziție posibilă pentru a-i permite să ofere îndrumările interpretative solicitate în privința aplicării dreptului Convenției în procedurile naționale.
14. Atât înainte de examinarea unei cereri de colegiu, cât și după declararea cerii admisibile de către colegiul, grefa Curții poate, la cererea Președintelui, să contacteze tribunalul care a formulat cererea pentru a obține detalii suplimentare cu privire la aceasta și la documentele însoțitoare. Orice întârziere în oferirea acestora poate cauza întârzieri, atât în privința calculării datei când cererea este considerată ca fiind depusă în modul corespunzător, cât și în privința emiterii avizului consultativ.
15. Trebuie de notat că cererile privind emiterea unui aviz consultativ sunt examinate de către Curte cu prioritate (a se vedea regula 93 § 2 din capitolul X din Regulamentul Curții). Dacă tribunalul care formulează cererea consideră că este necesară o examinare urgentă, acesta trebuie să informeze Curtea și să motiveze necesitatea unei proceduri accelerate. Chestiunea priorității este abordată în paragrafele 30-31 de mai jos. Este importantă informarea imediată a Curții cu privire la caracterul urgent al unei cereri privind emiterea unui aviz consultativ. Din acest motiv, tribunalele trebuie să indice clar în scrisoarea care însoțește cererea, solicitarea examinării urgente a chestiunii. De asemenea, se recomandă introducerea cuvintelor „URGENT: PROTOCOL Nr. 16” în partea de sus a fiecărei pagini a cererii.
16. Cu privire la prezentarea unei cereri privind emiterea unui aviz consultativ, tribunalele care le formulează sunt invitate să aplice următoarele orientări:
a) cererea trebuie să fie redactată în format A4, dactilografiată și cu marginile nu mai mici de 3,5 cm;
b) textul trebuie să aibă cel puțin 12 pt în corpul documentului și 10 pt în notele de subsol, cu spațiere de un rând și jumătate;
c) toate numerele trebuie exprimate în cifre;
d) paginile trebuie numerotate consecutiv;
e) cererea trebuie să fie divizată în paragrafe numerotate;
f) cererea trebuie să fie redactată conform cerințelor Regulii 92 § 2.1 din Capitolul X din Regulamentul Curții.
17. În principiu, cererea completă nu trebuie să depășească douăzeci de pagini.
VI.
Limba adresării unei cereri privind emiterea unui aviz consultativ
18. O cerere completă, așa cum este definită mai sus, poate fi depusă la Curte în limba procedurii naționale, atunci când aceasta este limba oficială a Înaltei Părți Contractante de unde își are originea tribunalul care a formulat cererea. Totuși, o traducere în engleză sau franceză a cererii trebuie depusă la Curte în termenul precizat de aceasta (Regula 34 § 7 din Regulamentul Curții; a se vedea, de asemenea, paragraful 14 de mai sus).
VII.
Anonimizarea
19. După adresarea cererii privind emiterea unui aviz consultativ, Curtea poate anonimiza numele persoanelor sau entităților vizate de litigiul din procedura națională din oficiu, la solicitarea tribunalului care formulează cererea sau a unei părți la aceste proceduri.
20. Ține de competența tribunalului care formulează cererea să se asigure că informațiile cu caracter personal dintr-o cerere sunt tratate în conformitate cu legislația și practica națională relevantă privind anonimizarea (de exemplu, prin ștergerea datelor personale sau anonimizarea numelor persoanelor sau entităților vizate de litigiu din procedurile naționale).
VIII.
Efectele cererii privind emiterea unui aviz consultativ în privința procedurilor naționale
21. Tribunalul care formulează cererea trebuie să decidă cu privire la suspendarea procedurilor naționale până la emiterea avizului consultativ al Curții.
22. În interesul bunei desfășurări a procedurii privind emiterea unui aviz consultativ în fața Curții și pentru a menține caracterul efectiv al acesteia, tribunalul care formulează cererea trebuie să informeze Curtea despre etapele procedurale care pot afecta cererea și, în special, despre admiterea de noi părți în procedurile naționale.
IX.
Costuri, cheltuieli și asistența juridică
23. Procedura privind emiterea unui aviz consultativ în fața Curții este gratuită. Curtea nu se pronunță cu privire la cheltuielile de judecată ale părților din procedura aflată pe rolul tribunalului, problemă care trebuie soluționată potrivit legislației și practicii Înaltei Părți Contractante de unde își are originea tribunalul care formulează cererea (Regula 95 din capitolul X din Regulamentul Curții).
24. Președintele Curții poate decide să invite o parte la procedura națională să intervină în procedura privind emiterea unui aviz consultativ. Dacă această parte nu dispune de mijloace suficiente și dacă este posibil pe baza normelor naționale, tribunalul solicitant poate acorda părții respective asistență juridică pentru a acoperi cheltuielile, inclusiv cele aferente onorariilor avocaților, pe care le suportă în fața Curții. Curtea, însăși, poate acorda asistență juridică dacă partea vizată nu beneficiază deja de asistență pe baza normelor naționale sau în măsura în care asistența respectiv nu acoperă, sau acoperă doar parțial, costurile suportate în fața Curții (regula 95 din capitolul X din Regulamentul Curții).
X.
Comunicarea dintre Curte și tribunalul care formulează cererea
25. Cererea privind emiterea unui aviz consultativ și documentele relevante trebuie trimise de tribunalul care formulează cererea direct grefei Curții, prin poștă recomandată (Grefa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Consiliul Europei, F-67075 Strasbourg CEDEX). Grefa va confirma primirea cererii și va furniza toate informațiile necesare privind procesarea acesteia. La această etapă, tribunalului i se poate solicita să-și completeze cererea dacă este considerată incompletă.
26. Atunci când depune o cerere privind emiterea unui aviz consultativ, tribunalul desemnat este invitat să indice Curții o persoană de contact în scopul procedurii.
27. Curtea va informa tribunalul care formulează cererea cu privire la toate etapele procedurale relevante, inclusiv despre:
a) termenele pentru depunerea traducerii cererii și a materialelor suplimentare în susținerea cererii;
b) decizia colegiului de cinci judecători cu privire la admisibilitatea cererii;
c) desfășurarea procedurii în fața Marii Camere dacă cererea privind emiterea unui aviz consultativ este acceptată de colegiul format din cinci judecători, inclusiv notificarea observațiilor formulate de Înalta Parte Contractantă de unde își are originea tribunalul care a formulat cererea sau de către terții intervenienți în procedură;
d) deciziile privind invitarea părților la procedurile naționale sau a terților să intervină în procedura Marii Camere;
e) notificarea avizului consultativ adoptat de Marea Cameră cu privire la cerere.
28. Tribunalul care formulează cererea are obligația să informeze părțile la procedura națională cu privire la evoluția procedurii privind emiterea unui aviz consultativ. Curtea își asumă această funcție, dacă Președintele Curții a invitat părțile la procedurile naționale să intervină în procedura privind emiterea unui aviz consultativ (regula 94 § 3), inclusiv notificarea avizului consultativ adoptat de Marea Cameră cu privire la cerere (articolul 94 § 10 din capitolul X din Regulamentul Curții).
29. Pentru a determina dacă să utilizeze posibilitatea oferită de Regula 94 § 6 din Regulamentul Curții de a comenta concluziile depuse de intervenienți în conformitate cu Regula 44, tribunalul care formulează cererea i se oferă o marjă de apreciere, așa cum este descrisă la paragraful 13 de mai sus. Decizia tribunalului care formulează cererea de a recurge la oportunitatea menționată nu va afecta, în principiu, desfășurarea procedurii în fața Curții care, în sensul regulii 94 § 5, va considera procedura scrisă ca fiind închisă.
XI.
Prioritatea
30. O cerere privind emiterea unui aviz consultativ va fi tratată cu prioritate în conformitate cu Regula 41 din Regulamentul Curții. Tribunalul care formulează cererea trebuie să indice imediat, motivând, dacă există circumstanțe speciale care impun o examinare urgentă a cererii și pronunțarea rapidă de către Curte. Este dezirabil ca tribunalul care formulează cererea să consultate părțile din procedura în fața sa cu privire la această chestiune și să le atașeze punctele de vedere la motivele cererii. Ține de competența Curții să stabilească dacă motivele invocate de tribunalul care formulează cererea sunt de natură să justifice o examinare rapidă a cererii. Curtea va avea în vedere propriile criterii care reglementează ordinea în care sunt examinate cererile depuse pe baza articolului 34 din Convenție.[9] Se recomandă ca tribunalele desemnate să se familiarizeze cu aceste criterii înainte de a depune o cerere pentru o procedură accelerată privind emiterea unui aviz consultativ.
31. Chiar și în absența unei cereri precise de examinare urgentă a cererii privind emiterea unui aviz consultativ, Curtea poate decide din oficiu să o examineze în cadrul unei proceduri accelerate. În consecință, tribunalul care formulează cererea va fi informat. Ține de competența tribunalului care formulează cererea să comunice părților la procedura națională decizia Curții. În mod similar, în cazul în care Curtea consideră că o cerere privind procedura accelerată a cererii nu este justificată, va informa tribunalul care a formulat cererea cu privire la decizia sa, iar acesta trebuie, la rândul său, să informeze părțile în procedură.
XII.
Pronunțarea Avizului Curții
32. Avizul consultativ poate fi emis în scris, caz în care tribunalul care formulează cererea primește o copie certificată, la fel ca și Partea Contractantă de unde își are originea și orice terț care a intervenit în procedură (Regula 94 §§ 9-10). Avizul consultativ poate fi pronunțat și în cadrul unei ședințe publice de către președintele Marii Camere. Tribunalul care a formulat cererea, precum și Partea Contractantă de unde își are originea și terții care au intervenit în procedură vor fi informați în prealabil cu privire la data și ora ședinței publice. Imediat după ședința publică, copiile certificate ale avizului consultativ vor fi trimise tribunalului care a formulat cererea, Părții Contractante de unde își are originea și terților care au intervenit în procedură. Avizul consultativ va fi publicat în baza de date HUDOC a Curții imediat după emitere.
XIII.
Punerea în aplicare a avizului Curții
33. Tribunalul care formulează cererea este invitat să informeze Curtea cu privire la punerea în aplicarea a avizului consultativ în cadrul procedurilor interne și să îi transmită o copie a hotărârii definitive sau a deciziei adoptate în cauză.
XIV.
Revizuirea acestor Linii directoare
Curtea va supune aceste Linii directoare unei revizuiri periodice.
Anexa I
Prevederile Regulamentului Curții[10] referitoare la procedurile pe baza Protocolului nr. 16[11]
Regula 1[12] – Definiții
În sensul prezentelor Reguli, cu excepția cazului în care contextul impune altfel:
(a) termenul „Convenție” înseamnă Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Protocoalele la aceasta;
(b) sintagma „Curte plenară” înseamnă Curtea Europeană a Drepturilor Omului care se află în ședință plenară;
(c) sintagma „Marea Cameră” înseamnă Marea Cameră formată din șaptesprezece judecători constituită pe baza articolului 26 § 1 din Convenție;
(d) termenul „Secțiune” înseamnă o Cameră înființată de Curtea plenară pentru o perioadă determinată în conformitate cu articolul 25 litera (b) din Convenție și sintagma „Președintele Secțiunii” înseamnă judecătorul ales de Curtea plenară în conformitate cu articolul 25 litera (c) din Convenție în calitate de președinte al unei asemenea secțiuni;
(e) termenul „Cameră” înseamnă orice Cameră formată din șapte judecători constituită pe baza articolului 26 § 1 din Convenție, iar sintagma „Președinte de Cameră” înseamnă judecătorul care prezidează o asemenea „Camere”;
(f) termenul „Comitet” înseamnă un Comitet de trei judecători înființat pe baza articolului 26 § 1 din Convenție, iar sintagma „Președinte de Comitet” înseamnă judecătorul care prezidează un asemenea „Comitet”;
(g) sintagma „complet de judecător unic” înseamnă un judecător unic care participă în conformitate cu articolul 26 § 1 din Convenție;
(h) termenul „Curte” înseamnă fie Curtea plenară, Marea Cameră, o Secțiune, o Cameră, un Comitet, judecătorul unic sau colegiul de cinci judecători menționat la articolul 43 § 2 din Convenție și la articolul 2 din Protocolul nr. 16 la aceasta;
(i) sintagma „judecător ad hoc” înseamnă orice persoană aleasă pe baza articolului 26 § 4 din Convenție și în conformitate cu articolul 29 pentru a participa în calitate de membru al Marii Camere sau în calitate de membru al unei Camere;
(j) termenii de „judecător” și „judecători” înseamnă judecătorii aleși de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei sau judecătorii ad-hoc;
(k) sintagma „judecător raportor” înseamnă un judecător desemnat să îndeplinească sarcinile prevăzute la regulile 48 și 49;
(k) termenul „raportor non-judecător” înseamnă un membru al Grefei însărcinat cu asistența formațiunilor de judecător unic prevăzute la articolul 24 § 2 din Convenție;
(l) termenul „delegat” înseamnă un judecător care a fost numit într-o delegație de către Cameră, iar sintagma „șef de delegație” înseamnă delegatul desemnat de Cameră să conducă delegația acesteia;
(m) termenul „delegație” înseamnă un organism compus din delegați, membri ai Grefei și orice altă persoană desemnată de Cameră pentru a asista delegarea;
(n) termenul „Grefă” desemnează grefierul Curții sau grefierul unei secțiuni, în funcție de context;
(o) termenii „parte” și „părți” înseamnă:
▪ reclamantul sau părțile contractante reclamate;
▪ reclamantul (persoana, organizația neguvernamentală sau grupul de persoane) care a depus o cerere pe baza articolului 34 din Convenție;
(p) sintagma „terț” înseamnă orice Parte Contractantă sau persoană interesată, sau Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei care, așa cum prevede articolul 36 §§ 1, 2 și 3 din Convenție și articolul 3 din Protocolul nr. 16, și-au exercitat dreptul de a prezenta observații scrise și de a participa la o ședință sau a fost invitat să o facă;
(q) termenii „ședință” și „ședințe” înseamnă proceduri orale desfășurate cu privire la admisibilitatea și/sau fondul unei cereri sau în legătură cu o cerere de revizuire sau de emitere a unui aviz consultativ, o cerere de interpretare formulată de o parte sau de Comitetului de Miniștrilor, sau o problemă privind constatarea neîndeplinirii unei obligații;
(r) sintagma „Comitet de Miniștri” înseamnă Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei;
(s) termenii „fosta Curte” și „Comisie” înseamnă, respectiv, Curtea Europeană și Comisia Europeană a Drepturilor Omului înființate pe baza fostului articol 19 din Convenție.
Regula 24[13] – Compunerea Marii Camere
1. Marea Cameră este formată din șaptesprezece judecători și cel puțin trei judecători supleanți.
2. (a) Marea Cameră include Președintele și Vicepreședinții Curții și Președinții de secțiuni. Orice vicepreședinte al Curții sau președinte al unei secțiuni care nu poate participa ca membru al Marii Camere este înlocuit de vicepreședintele secțiunii respective.
(b) Judecătorul ales în numele unui stat parte la litigiu sau, după caz, judecătorul desemnat pe baza regulilor 29 sau 30 este membru ex officio al Marii Camere în conformitate cu articolul 26 §§ 4 și 5 din Convenție.
(c) În cazurile de desesizare în favoare Marii Camere pe baza articolului 30 din Convenție, componența Marii Camere include și membrii Camerei care și-au desesizat competență.
(d) În cauzele de retrimitere în fața Marii Camere pe baza articolului 43 din Convenție, Marea Cameră nu este compusă din niciun judecător care a făcut parte din Camera care a pronunțat hotărârea în cauza retrimisă, cu excepția președintelui camerei respective și a judecătorul ales în numele unui statului parte la litigiu, și de judecătorul care a făcut parte din camera sau camerele care s-au pronunțat cu privire la admisibilitatea cererii.
(f) Judecătorii și judecătorii supleanți care urmează să completeze Marea Cameră în fiecare cauză cu care îi este sesizată sunt desemnați dintre judecătorii rămași prin tragere la sorți de către președintele Curții în prezența grefierului. Modalitățile de tragere la sorți sunt stabilite de Curtea Plenară, având în vedere necesitatea unei componențe echilibrate din punct de vedere geografic, care să reflecte sistemele juridice diferite ale Părților Contractante.
(g) La examinarea unei cereri pe baza articolului 46 § 4 din Convenție, Marea Cameră este compusă, pe lângă judecătorii menționați la paragraful 2 literele (a) și (b) din aceasta regulă, din membrii Camerei sau Comitetului care au pronunțat hotărârea în cauza vizată. Dacă hotărârea a fost pronunțată de o Mare Cameră, Marea Cameră va fi constituită ca Marea Cameră inițială. În toate cazurile, inclusiv în cele în care nu este posibilă reconstituirea Marii Camere inițiale, judecătorii și judecătorii supleanți care urmează să completeze Marea Cameră vor fi desemnați în conformitate cu paragraful 2 litera (e) din această regulă.
(h) La examinarea unei cereri privind emiterea unui aviz consultativ pe baza articolului 47 din Convenție, Marea Cameră se constituie în conformitate cu dispozițiile paragrafului 2 literele (a) și (e) din această regulă.
(i) La examinarea unei cereri privind emiterea unui aviz consultativ pe baza Protocolului nr. 16 la Convenție, Marea Cameră se constituie în conformitate cu prevederile paragrafului 2 literele (a), (b) și (e) din prezenta regulă.
3. În cazul în care judecătorii nu pot participa, aceștia sunt înlocuiți de judecătorii supleanți în ordinea în care aceștia din urmă au fost selectați conform paragrafului 2 litera (e) din această regulă.
4. Judecătorii și judecătorii supleanți desemnați în conformitate cu dispozițiile de mai sus continuă să facă parte din componența Mari Camere pentru examinarea cauzei până la finalizarea procedurii. Chiar și după expirarea mandatului, aceștia continuă să examineze cauza dacă au participat la examinarea fondului. Aceste dispoziții se aplică și procedurilor referitoare la avizele consultative.
5. (a) Colegiul de cinci judecători ai Marii Camere chemat să examineze o cerere de retrimitere depusă pe baza articolului 43 din Convenție este compus din
▪ președintele Curții. În cazul în care președintele Curții nu poate participa, acesta este înlocuit de vicepreședintele Curții în ordine de precedență;
▪ doi președinți de secțiuni desemnați prin rotație. În cazul în care președinții secțiunilor astfel desemnați nu pot participa, aceștia sunt înlocuiți de vicepreședinții secțiunilor din care fac parte;
▪ doi judecători desemnați prin rotație dintre judecătorii aleși de secțiunile care au rămas să facă parte din complet pentru o perioadă de șase luni;
▪ cel puțin doi judecători supleanți desemnați prin rotație dintre judecătorii aleși de Secțiuni pentru a face parte din colegiu pentru o perioadă de șase luni;
(b) Atunci când examinează o cerere de retrimitere, colegiul nu va include vreun judecător care a participat examinarea admisibilității sau a fondului cauzei vizate.
(c) Niciun judecător ales în numele unei Parte Contractantă vizate de o cerere de retrimitere sau care este cetățean al acesteia nu poate fi membru al completului atunci când examinează această cerere. De asemenea, nu va fi avut în vedere la examinarea unei asemenea cereri un judecător ales în conformitate cu regulile 29 sau 30.
(d) Orice membru al colegiului care nu poate să participe, din motivele menționate la (b) sau (c) va fi înlocuit de un judecător supleant desemnat prin rotație dintre judecătorii aleși de Secțiuni pentru a face parte din colegiu pentru o perioadă de șase luni.
(e) Atunci când examinează o cerere privind emiterea unui aviz consultativ formulată pe baza articolului 1 din Protocolul nr. 16 la Convenție, colegiul este alcătuit în conformitate cu prevederile Regulii 93.
Regula 29[14] – Judecătorii Ad hoc
1. (a) În cazul în care judecătorul ales de o Parte Contractantă reclamată nu poate participe în cameră, se abține sau este scutit, sau dacă un asemenea judecător nu există, președintele Camerei desemnează un judecător ad-hoc pentru a participa la examinarea cauzei în conformitate cu articolul 28 din prezentul Regulament pe baza unei liste prezentate în prealabil de Partea Contractantă, care include numele a trei până la cinci persoane care îndeplinesc criteriile stabilite la alin. (1) lit. c) din această regulă și care sunt desemnate ca fiind eligibile pentru funcția de judecător ad-hoc pentru un mandat de doi ani, care poate fi reînnoit.
Lista trebuie să includă ambele sexe și să fie însoțită de detalii biografice ale persoanelor ale căror nume apar pe listă. Acestea nu pot reprezenta, indiferent de titlu, o parte sau un terț intervenient în fața Curții.
(b) Procedura descrisă la alin. (1) lit. a) din prezentul articol este aplicabilă dacă persoana astfel desemnată nu poate să participe la ședință sau se abține.
(c) Un judecător ad-hoc trebuie să aibă calificările impuse de articolul 21 § 1 din Convenție și să corespundă cerințelor de disponibilitate și de prezență enunțate la alin. (5) din prezenta regulă. Pe parcursul mandatului său, un judecător ad-hoc nu poate reprezenta în fața Curții, indiferent de titlu, o parte sau un terț intervenient.
2. Președintele Camerei desemnează un alt judecător ales în calitate de judecător ad-hoc în cazul în care:
(a) la data comunicării cererii pe baza regulii 54 § 2 lit. b) din Regulament, Partea Contractantă vizată nu a oferit Grefei lista prevăzută la alin. (1) lit. a) din această regulă , sau
(b) Președintele Curții constată că mai puțin de trei dintre persoanele indicate în listă îndeplinesc condițiile prevăzute la paragraful 1 litera (c) din prezenta regulă.
3. Președintele Curții poate decide să nu desemneze un judecător ad-hoc în conformitate cu paragraful 1 litera (a) sau 2 din prezenta regulă până la notificarea cererii Părții Contractante pe baza regulii 54 § 2 litera (b). Până la adoptarea deciziei Președintelui Curții, va participa în ședință primul judecător supleant.
4. La începutul primei ședințe organizate pentru examinarea cauzei după numirea judecătorului, judecătorul ad-hoc depune jurământul sau face declarația solemnă prevăzută la regula 3. Faptul se consemnează în procese-verbale.
5. Judecătorii ad-hoc sunt obligați să manifeste disponibilitatea pentru Curții și, sub rezerva articolului 26 § 2, să participe la ședințele Camerei.
6. Prevederile prezentei reguli se aplică, mutatis mutandis, procedurilor din fața unui colegiul al Marii Camere în legătură cu o cerere privind emiterea unui aviz consultativ depusă pe baza articolului 1 din Protocolul nr. 16 la Convenție, precum și procedurilor din fața Marii Camere constituite pentru examinarea cererilor admise de colegiu.
Regula 34[15] – Utilizarea limbilor
1. Limbile oficiale ale Curții sunt engleza și franceza.
2. În privința cererilor depuse pe baza articolului 34 din Convenție și atâta timp cât nicio parte contractantă nu a fost notificată cu privire la o asemenea cerere în conformitate cu aceste reguli, toate comunicările și observațiile orale și scrise ale reclamanților sau ale reprezentanților acestora, dacă nu sunt în una dintre limbile oficiale ale Curții, trebuie să fie formulate în una dintre limbile oficiale ale părților contractante. Dacă o Parte Contractantă este informată sau notificată cu o cerere potrivit acestei reguli, cererea și orice documente însoțitoare sunt comunicate statului respectiv în limba în care au fost depuse la grefă de către reclamant.
3. (a) Toate comunicările și observațiile orale și scrise ale reclamanților sau ale reprezentanților acestora cu privire la desfășurarea unei ședințe sau după transmiterea cererii unei părți contractante, trebuie formulate într-una dintre limbile oficiale ale Curții, cu excepția cazului în care președintele Camerei acordă permisiunea de a utiliza în continuare limba oficială a unei Părți Contractante.
(b) Dacă se acordă o asemenea permisiune, grefa trebuie să facă aranjamentele necesare pentru interpretarea și traducerea în engleză sau franceză a observațiilor orale și, respectiv, scrise ale reclamantului; în totalitate sau parțial, în cazul în care președintele Camerei consideră că este în interesul bunei desfășurări a procedurii.
(c) În mod excepțional, președintele Camerei poate condiționa permisiunea utilizării limbii naționale a reclamantul dacă acesta își asumă în totalitate sau parțial costurile pentru efectuarea unor astfel de aranjamente.
(d) Cu excepția cazului în care președintele Camerei decide altfel, orice decizie luată pe baza dispozițiilor de mai sus ale prezentului alineat rămâne valabilă în toate procedurile ulterioare în cauză, inclusiv cele referitoare la cererile de trimitere a cauzei la Marea Cameră și la cererile de interpretare sau revizuire a unei hotărâri pe baza articolelor 73, 79 și, respectiv, 80.
4. (a) Toate comunicările și observațiile orale și scrise ale unei părți contractante care este parte într-o cauză trebuie formulate în una dintre limbile oficiale ale Curții. Președintele Camerei poate acorda Părții Contractante vizate permisiunea de a utiliza una dintre limbile oficiale ale acesteia pentru observațiile sale orale și scrise.
(b) Dacă se acordă o asemenea permisiune, va fi responsabilitatea părții solicitante:
(i) să depună o traducere a înscrisurilor sale într-una dintre limbile oficiale ale Curții într-un termen care urmează să fie stabilit de președintele Camerei. Dacă partea nu depune traducerea în acest termen, grefa poate face aranjamentele necesare pentru o asemenea traducere, cheltuielile fiind suportate de partea solicitantă;
(ii) să suporte cheltuielile de interpretare a declarațiilor sale orale în engleză sau franceză. Grefa este responsabilă pentru a face aranjamentele necesare unei asemenea interpretări.
(c) Președintele Camerei poate ordona ca o Parte Contractantă care este parte într-o cauză să ofere, într-un termen precizat, o traducere sau un rezumat în, în engleză sau franceză a tuturor sau a anumitor anexe la observațiile sale scrise sau a altor documente relevante sau extrase din acestea.
(d) Paragrafele precedente ale acestui alineat se vor aplica, mutatis mutandis, intervenției terților în conformitate cu Regula 44 și utilizării unei limbi neoficiale de către o terță parte.
5. Președintele Camerei poate invita Partea Contractantă reclamată să ofere o traducere a observațiilor sale scrise în limba sau într-o limbă oficială a acelei părți, pentru a facilita înțelegerea de către reclamant a acestor observații.
6. Orice martor, expert sau altă persoană care se prezintă în fața Curții poate utiliza propria limbă dacă nu cunoaște suficient vreuna dintre cele două limbi oficiale. În acest caz, grefa întreprinde măsurile necesare pentru interpretare sau traducere.
7. În privința cererii privind emiterea unui aviz consultativ pe baza articolului 1 din Protocolul nr. 16 la Convenție, tribunalul care formulează cererea o poate adresa Curții, potrivit regulii 92, în limba oficială națională utilizată în procedurile interne. Dacă limba națională nu este o limbă oficială a Curții, traducerea în engleză sau franceză a cererii trebuie depusă într-un termen care urmează să fie stabilit de Președintele Curții.
Regula 44[16] – Terții intervenienți
1. (a) Atunci când Partea Contractante reclamată este notificată pe baza regulilor 51 § 1 sau 54 § 2 (b) referitor la o cerere depuse pe baza articolului 33 sau 34 din Convenție, grefa va transmite concomitent o copie a cererii oricărei alte Părți Contractante ai cărei cetățeni au calitatea de reclamanți în cauză. În mod similar, grefa notifică asemenea Părți Contractante despre decizia de a organiza o examinare orală în cauză.
(b) Dacă o Parte Contractantă dorește să-și exercite dreptul, pe baza articolului 36 § 1 din Convenție, de a prezenta observații scrise sau de a participa la o ședință, aceasta va anunța grefa în scris în cel mult douăsprezece săptămâni de la transmiterea sau notificarea menționată la paragraful precedent. Pentru motive excepționale, președintele Camerei poate stabili un alt termen.
2. Dacă Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei dorește să-și exercite dreptul prevăzut la articolul 36 § 3 din Convenție de a prezenta observații scrise sau de a participa la o ședință, acesta trebuie să informeze în acest sens grefa în scris, în cel mult douăsprezece săptămâni de la transmiterea cererii către Partea Contractantă reclamată sau de la notificarea acesteia cu privire la decizia de a organiza o audiere orală. Pentru motive excepționale, președintele Camerei poate stabili un alt termen.
În cazul în care Comisarul pentru Drepturile Omului nu poate participa personal la procedura din fața Curții, acesta trebuie să indice numele persoanei sau persoanelor din biroul său pe care i-a desemnat să îl reprezinte. Această persoană poate fi asistată de un avocat.
3. (a) Odată ce o cerere a fost notificată Părții Contractante reclamate pe baza regulilor 51 § 1 sau 54 § 2 litera (b), președintele Camerei poate, în interesul bunei administrări a justiției, în conformitate cu articolul 36 § 2 din Convenție, să invite sau să acorde permis oricărei Părți Contractante care nu este parte la procedură sau oricărei persoane vizate care nu are calitate reclamant, să prezinte observații scrise sau, în cazuri excepționale, să participe la o ședință.
(b) Solicitările de permisiune în acest sens trebuie să fie motivate în mod corespunzător și depuse în scris într-una dintre limbile oficiale, conform Regulii 34 § 4, nu mai târziu de douăsprezece săptămâni de la notificarea cererii către Partea Contractantă reclamate. Președintele Camerei poate stabili un alt termen pentru motive excepționale.
4. (a În cauzele care urmează să fie examinate de Marea Cameră, termenele prevăzute în paragrafele precedente încep a curge de la notificarea părților a deciziei Camerei pe baza articolului 72 § 1 de desesizare în favoarea Marii Camere sau a deciziei colegiului Marii Camere pe baza articolului 73 § 2 de a accepta cererea unei părți de trimitere a cauzei la Marea Cameră.
(b) Termenele prevăzute de prezentul regulament pot fi prelungite, în mod excepțional, de către președintele Camerei, dacă se există un motiv suficient.
5. Orice invitație sau permisiune menționată la alineatul (3) lit. (a) din prezentul regulament se supune condițiilor, inclusiv termenelor, stabilite de președintele Camerei. În cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, Președintele poate decide neincluderea observațiilor în dosarul cauzei sau să limiteze participarea la ședință, în măsura în care o consideră necesară.
6. Comentariile scrise transmise pe baza prezentei reguli se redactează într-una dintre limbile oficiale, conform prevederilor articolului 34 § 4. Acestea sunt transmise de către grefa părților vizate, care au dreptul, sub rezerva condițiilor, inclusiv termenelor, stabilite de președintele Camerei, să depună observații scrise în replică sau, după caz, să răspundă în cadrul ședinței.
7. Prevederile prezentei reguli se aplică, mutatis mutandis, procedurilor din fața Marii Camere constituite pentru a emite un aviz consultativ pe baza articolului 2 din Protocolul nr. 16 la Convenție. Președintele Curții stabilește termenele care se aplică terților intervenienți.
Capitolul X – Avizele consultative pe baza Protocolului nr. 16 la Convenție [17]
Regula 91 – Chestiuni generale
În procedurile referitoare la cererile privind emiterea unui aviz consultativ formulate de tribunalele desemnate de Părțile Contractante pe baza articolului 10 din Protocolul nr. 16 la Convenție, Curtea va aplica, suplimentarea dispozițiilor acelui Protocol, dispozițiile care urmează. De asemenea, Curtea va aplica celelalte prevederi ale prezentului Regulament în măsura în care le consideră relevante.
Regula 92 – Introducerea unei cereri privind emiterea unui aviz consultativ
1. În conformitate cu articolul 1 din Protocolul nr. 16 la Convenție, un tribunal al unei Părți Contractante la Protocolul respectiv poate solicita Curții emiterea unui aviz consultativ privind chestiuni de principiu referitoare la interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăților definite în Convenție sau în Protocoalele la aceasta. O asemenea cerere trebuie depusă la Grefa Curții.
2.1 Cererea trebuie motivată și să conțină:
(a) obiectul cauzei naționale și contextul său juridic și de fapt relevant;
(b) prevederile legale naționale relevante;
(c) aspectele relevante ale Convenției, în special drepturile sau libertățile în discuție;
(d) dacă este relevant, un rezumat al argumentelor părților la procedura națională cu privire la chestiune; și
(e) dacă este posibil și potrivit, expunerea propriilor puncte de vedere ale tribunalului sau tribunalului solicitant cu privire la chestiune, inclusiv analiză pe care aceasta ar fi putut-o face cu privire la chestiune.
2.2 Tribunalul care formuleze cererea va prezenta orice alte documente relevante pentru contextul juridic și de fapt al cauzei pendinte.
2.3 Tribunalul care a formulat cererea va notifica Grefa în cazul retragerii cererii sale. La primirea unei asemenea notificări, Curtea întrerupe procedura.
Regula 93[18] – Examinarea cererii de către colegiu
1.1 Cererea privind emiterea unui aviz consultativ este examinată de un colegiu de cinci judecători ai Marii Camere. Colegiul este format din:
(a) Președintele Curții. În cazul în care Președintele Curții nu poate participa la examinare, acesta este înlocuit de vicepreședintele Curții, în ordinea priorității;
(b) un judecător desemnat ca judecător raportor în conformitate cu articolul 91 și, mutatis mutandis, regula 49;
(c) doi președinți de secțiuni desemnați prin rotație. În cazul în care președinții secțiunilor desemnați astfel nu pot participa, aceștia sunt înlocuiți de vicepreședinții secțiunilor din care fac parte;
(d) judecătorul ales în numele unei Părții Contractante de unde își are originea tribunalul care a formulat cererea sau, după caz, un judecător numit în conformitate cu regula 29; și
(e) cel puțin doi judecători supleanți desemnați prin rotație dintre judecătorii aleși de Secțiuni pentru a face parte în colegiu pentru o perioadă de șase luni.
1.2 Judecătorii care fac parte din colegiu continuă să-și exercite funcția dacă au participat la examinarea cererii privind emiterea unui aviz consultativ și, la data expirării perioadei lor de numire în colegiu, nu a fost adoptată nicio decizie definitivă cu privire la aceasta.
2. Cererile privind emiterea unui aviz consultativ sunt examinate cu prioritate în conformitate cu regula 41.
3. Colegiul Marii Camere acceptă cererea dacă consideră că îndeplinește cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 16 la Convenție.
4. Colegiul trebuie să prezinte motivele pentru refuzul unei cereri.
5. Tribunalul care a formulat cererea și Partea Contractantă de unde își are originea vor fi notificați cu privire la decizia colegiul de admitere sau de respingere a unei cereri.
Regula 94[19] – Procedurile dup admiterea cererii de către colegiu
1. Dacă colegiul admite cererea privind emiterea unui aviz consultativ potrivit regulii 93, Marea Cameră se constituie conform articolului 24 § 2 lit. (g) pentru examinarea cererii și emiterea avizului consultativ.
2. Președintele Marii Camere poate invita tribunalul care a formulat cererea să prezinte informații suplimentare care le consideră necesare pentru a clarifica câmpul de aplicare al cererii sau propria părere cu privire la problema ridicată de cerere.
3. Președintele Marii Camere poate invita părțile la procedura națională să prezinte observații scrise și, dacă este cazul, să participe la o ședință orală.
4. Observațiile scrise sau alte documente se depun la Grefă în termenele stabilite de președintele Marii Camere. După această dată, procedura scrisă este considerată închisă.
5. Dispozițiile articolelor 59 § 3 și 71 § 2 se aplică, mutatis mutandis, procedurilor din fața Marii Camere constituite pentru emiterea unui aviz consultativ pe baza articolului 2 din Protocolul nr. 16 la Convenție. Cel târziu după încheierea procedurii scrise, președintele Marii Camere decide cu privire la necesitatea desfășurării unei ședințe orale.
6. Copiile cererilor depuse conform prevederile regulii 44 se transmit tribunalului care a formulat cererea, având posibilitatea de a comenta aceste observații, însă fără să afecteze încheierea procedurii scrise.
7. Avizele consultative se emit cu votul majorității Marii Camere. Acestea trebuie să indice numărul judecătorilor care constituie majoritatea.
7B. Avizele consultative se emit în ambele limbi oficiale ale Curții, iar ambele versiuni lingvistice sunt egal autentice.
8. Orice judecător poate, dacă dorește, să atașeze avizului consultativ al Curții fie o opinie separată, concurentă sau disidentă cu avizul consultativ, fie o simplă declarație de disidență.
9. Avizul consultativ este semnat de președintele Marii Camere și de Grefa. Copia originală, semnată corespunzător, se plasează în arhivele Curții. Grefa trebuie să trimită copii certificate tribunalului care a formulat cererea și Părții Contractante de unde își are originea.
10. De asemenea, terții care au intervenit în procedură în conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 16 la Convenție și cu regula 44 din Regulamentul Curții trebuie să primească copia avizului consultativ.
Regula 95 – Costurile procedurii privind emiterea unui aviz consultativ și de asistență judiciară
1. În cazul în care președintele Marii Camere a invitat o parte la procedura națională să intervină în procedura privind emiterea unui aviz consultativ, conform regulilor 44 § 7 și 94 § 3, rambursarea costurilor și cheltuielilor acelei părți nu se decide de Curte, ci va fi stabilită în conformitate cu legislația și practica Părții Contractante de unde își are originea tribunalul care formulează cererea.
2. Dispozițiile capitolului XII se aplică mutatis mutandis atunci când președintele Marii Camere a invitat, potrivit regulilor 44 § 7 și 94 § 3 din prezentul capitol, o parte la procedura națională să intervină în procedura privind emiterea unui aviz consultativ și această parte nu dispune de mijloace suficiente pentru a suporta total sau parțial costurile aferente.
ANEXA II
Lista instanțelor sau tribunalelor desemnate de Înaltele Părți Contractante potrivit articolului 10 din Protocol nr. 16
Articolul 10 prevede:
„Fiecare Înaltă Parte Contractantă la Convenție precizează în momentul semnării sau depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare, printr-o declarație adresată Secretarului General al Consiliului Europei, instanțele pe care le desemnează în sensul articolului 1 paragraful 1 din prezentul Protocol. Declarația poate fi modificată în orice moment în același mod.”
Pentru ușurința trimiterii, tribunalele care au fost desemnate de Părțile la Protocolul nr. 16 sunt enumerate mai jos. Denumirile utilizate și ordinea de prezentare sunt redate așa cum au fost oferite de statele de unde își au originea. Textul oficial al declarațiilor poate fi consultat pe pagina relevantă a site-ului web al Oficiului pentru Tratate al Consiliului Europei: https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list?module=declarations-bytreaty&numSte=214&codeNature=0
Albania
Curtea Supremă a Republicii Albania
Curtea Constituțională a Republicii Albania
Andorra
Curtea Constituțională
Înalta Curte de Justiție
Armenia
Curtea Constituțională a Republicii Armenia
Curtea de Casație a Republicii Armenia
Azerbaidjan
Curtea Supremă a Republicii Azerbaidjan
Curtea Constituțională a Republicii Azerbaidjan
Belgia
Cour constitutionnelle
Cour de Cassation
Conseil d’État
Bosnia și Herțegovina
Curtea Constituțională din Bosnia și Herțegovina
Curtea din Bosnia și Herțegovina
Curtea Supremă a Federației Bosniei și Herțegovinei
Curtea Supremă a Republicii Srpska
Estonia
Curtea Supremă a Estoniei
Finlanda
Curtea Supremă
Curtea Supremă Administrativă
Tribunalul Muncii
Curtea de Asigurări
Franța
Consiliul Constituțional
Consiliul de Stat
Curtea de Casație
Georgia
Curtea Supremă a Georgiei
Curtea Constituțională a Georgiei
Grecia
Curtea Supremă Specială
Curtea Supremă Civilă și Penală
Consiliul de Stat
Curtea de Conturi
Lituania
Curtea Constituțională a Republicii Lituania
Curtea Supremă a Lituaniei
Curtea Administrativă Supremă a Lituaniei
Luxembourg
Curtea Constituțională
Tribunalul Administrativ
Curtea de Casație
Curtea de Apel
Montenegro
Curtea Supremă a Muntenegrului
Curtea Constituțională a Muntenegrului
Olanda
Curtea Supremă a Țărilor de Jos
Secția de jurisdicție administrativă a Consiliului de Stat
Tribunalul Central de Apel*
Înalta Curte Administrativă pentru Comerț și Industrie*
Curtea Mixtă de Justiție din Aruba, Curaçao, Sint Maarten și Bonaire, Sint Eustatius și Saba*
Potrivit declarației Regatului Țărilor de Jos, instanțele marcate cu * dețin competențele care decurg din prezentul Protocol doar atunci când acționează ca tribunale naționale de ultimă instanță.
Macedonia de Nord
Curtea Constituțională a Republicii Macedonia de Nord
Curtea Supremă a Republicii Macedonia de Nord
Republica Moldova
Curtea Constituțională
Curtea Supremă de Justiție
România
Înalta Curte de Casație și Justiție
Curtea Constituțională
Curtea de Apel Alba Iulia
Curtea de Apel Bacău
Curtea de Apel Braşov
Curtea de Apel Bucureşti
Curtea de Apel Cluj
Curtea de Apel Constanţa
Curtea de Apel Craiova
Curtea de Apel Galaţi
Curtea de Apel Iaşi
Curtea de Apel Oradea
Curtea de Apel Piteşti
Curtea de Apel Ploieşti
Curtea de Apel Suceava
Curtea de Apel Târgu-Mureş
Curtea de Apel Timişoara
San Marino
Curtea Republicii San Marino
Republica Slovaca
Curtea Supremă a Republicii Slovace
Curtea Administrativă Supremă a Republicii Slovace
Curtea Constituțională a Republicii Slovace
Potrivit declarației Republicii Slovace, Curtea Supremă a Republicii Slovace deține competențele care decurg din Protocol doar atunci când acționează ca instanță de casație sau ca instanță de recurs pe chestiuni de drept.
Slovenia
Curtea Supremă a Republicii Slovenia
Curtea Constituțională a Republicii Slovenia
Ucraina
Curtea Supremă
[1] Actualizarea a fost aprobată de Plenul Curții la 25 septembrie 2023.
[2] A se vedea Avizul consultativ privind recunoașterea în dreptul național a unei relații juridice părinte-copil între un copil născut printr-un aranjament gestațional de surogat în străinătate și viitoarea mamă [MC], cererea nr. P162018-001, Curtea de Casație Franceză, § 25, 10 aprilie 2019.
[3] A se vedea, de asemenea, pagina relevantă a oficiului de tratate al Consiliului Europei: https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list?module=declarations-bytreaty&numSte=214&codeNature=0
[4] A se vedea, de exemplu, Avizul consultativ privind statutul procesual și drepturile unui părinte biologic în procedura de adopție a unui adult [GMC], cererea nr. P16-2022-001, Curtea Supremă a Finlandei, §§ 25-26, 13 aprilie 2023.
[5] A se vedea, cel mai recent Aviz consultativ P16-2022-001, citat mai sus, § 44.
[6] A se vedea Avizul consultativ privind utilizarea tehnicii „referință generală” sau „legislație prin referință” în definirea unei infracțiuni și standardele de comparație dintre legea penală în vigoare la momentul comiterii infracțiunii și legea penală modificată, [MC], cererea nr. P16-2019-001, Curtea Constituțională a Armeniei, § 49, 29 May 2020.
[7] A se vedea Decizia referitoare la cererea privind emiterea unui aviz consultativ pe baza Protocolului nr. 16 privind interpretarea articolelor 2, 3 și 6 din Convenție, adresată de Curtea Supremă a Republicii Slovace, cererea nr.P16-2020-001, 14 decembrie 2020, at §§ 17-19.
[8] A se vedea Avizul consultativ privind utilizarea tehnicii „referință generală” sau „legislație prin referință” în definirea unei infracțiuni și standardele de comparație dintre legea penală în vigoare la momentul comiterii infracțiunii și legea penală modificată., [GC], cererea nr. P16-2019-001, Curtea Constituțională a Armeniei, §§ 44-47, 29 mai 2020.
[9] http://www.echr.coe.int/Documents/Priority_policy_ENG.pdf
[10] Prevederile Regulamentului Curții stabilite în această anexă reflectă textul în vigoare la data actualizării acestui document.
[11] Pentru ușurința de trimiterilor, dispozițiile direct relevante pentru Protocolul nr. 16 apar în text aldine.
[12] Așa cum a fost modificată de Curte la 7 iulie 2003, la 13 noiembrie 2006 și la 19 septembrie 2016.
[13] Așa cum a fost modificată de Curte la 8 decembrie 2000, la13 decembrie 2004, la 4 iulie și la 7 noiembrie 2005, la 29 mai și 13 noiembrie 2006, la 6 mai 2013, la 19 septembrie 2016 și la 11 octombrie 2021.
[14] Așa cum a fost modificată de Curte la 17 iunie și 8 iulie 2002, 13 noiembrie 2006, 29 martie 2010, 6 mai 2013, 19 septembrie 2016, 16 aprilie 2018 și 3 iunie 2019.
[15] Așa cum a fost modificată de Curte la 13 decembrie 2004 și 19 septembrie 2016.
[16] Așa cum a fost modificată de Curte la 7 iulie 2003, 13 noiembrie 2006, 19 septembrie 2016, 3 iunie 2022 și 3 martie 2023.
[17] Introdusă de Curte la 19 septembrie 2016.
[18] Introdusă de Curte la 19 septembrie 2016.
[19] Așa cum a fost modificată de Curte la 4 noiembrie 2019 și 11 octombrie 2021.