La 11 mai 2016, Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea instituțiilor financiare nr. 550 din 21 iulie 1995 (sesizarea 9g/2016).  

Circumstanţele cauzei 

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate ridicată de către avocatul Alexandr Sicinski în fața judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău.

Articolul 3 din Legea instituțiilor financiare menționează că persoanele legate printr-un raport de rudenie de gradul întâi sau doi cu persoanele fizice membre ale consiliului unei bănci comerciale, organului executiv al unei bănci comerciale sau comisiei de cenzori a unei bănci comerciale sunt considerate persoane afiliate băncii.

Articolul 37⁷ alin. (5) din Legea instituțiilor financiare prevede că administratorul special al unei bănci comerciale acordă prioritate intereselor deponenților și ale altor creditori care nu sunt persoane afiliate băncii, în raport cu acționarii și creditorii care sunt persoane afiliate băncii. Articolul 37¹⁵ din Legea instituțiilor financiare  permite instituirea unui moratoriu de către Banca Națională a Moldovei. Moratoriul poate fi limitat la anumite categorii de creditori, printre care și persoanele afiliate băncii comerciale.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile articolelor 37⁷ alin. (5) și 37¹⁵ din Legea instituțiilor financiare contravin articolelor 16, 46 și 54 din Constituție, întrucât blochează posibilitatea extragerii și transferului mijloacelor bănești din conturile bancare ale persoanelor afiliate băncii.

Sesizarea a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte, 

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANȚÎRU,

Dl Victor POPA, judecători 

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părților Curtea a subliniat rolul Băncii Naționale a Moldovei pentru stabilitatea sistemului economico-financiar al statului.

Deși Banca Națională nu este o autoritate prevăzută de Constituție, Curtea a remarcat importanța acesteia pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economico-financiară a băncilor comerciale din Republica Moldova. Atât la nivel mondial, cât și în Republica Moldova, băncile centrale sunt autoritățile care exercită supravegherea financiară și sunt responsabile de siguranța și buna-funcționare a băncilor comerciale și a întregului sistem bancar.

În acest sens, una dintre atribuțiile Băncii Naționale este să se asigure că băncile implementează politici și acțiuni care împiedică anumite persoane să beneficieze în urma efectuării unor tranzacții care afectează sistemul financiar-bancar sau care împiedică persoanele afiliate unor asemenea persoane să îndeplinească sau să participe la aceste tranzacții.

Acest tip de atribuții urmărește evitarea riscului apariției unui conflict de interese între oficialii băncii și persoanele afiliate lor. Iată de ce, de obicei, băncile centrale le solicită băncilor comerciale să întreprindă măsurile necesare pentru controlul sau atenuarea riscurilor. Mai ales în condițiile economice ale Republicii Moldova, fortificarea sistemului normativ și a capacității de control în vederea unui sistem financiar stabil rămâne o prioritate de bază.

Curtea a observat că Republica Moldova s-a angajat, prin semnarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană, să îndeplinească următoarele obiective: (a) sprijinirea procesului de adaptare a reglementărilor privind serviciile financiare la nevoile unei economii de piață liberă; (b) asigurarea unei protecții efective și adecvate pentru investitori și alți consumatori de servicii financiare; (c) asigurarea stabilității și integrității sistemului financiar al Republicii Moldova ca întreg; (d) promovarea cooperării dintre diferiți actori ai sistemului financiar, inclusiv a factorilor regulatori și de control; și (e) asigurarea unui control independent și efectiv.

Un sistem bancar fragil reprezintă o amenințare pentru stabilitatea macroeconomică și financiară a statului.

Prin urmare, este nevoie de un sistem de control fundamental care să se bucure de încrederea cetățenilor în acest sistem bancar, de o cultură a controlului bancar. Pentru realizarea acestor obiective, Banca Națională a Moldovei are la dispoziție o serie de instrumente de control, pe care trebuie să le aplice în mod efectiv și descurajator pentru cei care urmăresc, direct sau indirect, prăbușirea sistemului bancar.

În acest mod, se justifică acordarea unor competențe legale deosebite Băncii Naționale, a instrumentelor și finanțării speciale.

În speță, Curtea a reținut că articolul 46 din Constituție garantează dreptul de proprietate, care nu se rezumă doar la bunurile corporale, ci și la cele incorporale, cum ar fi drepturile de creanță. Curtea menționează că în cazurile în care există contracte de depozite bancare între clienți și băncile comerciale se poate vorbi despre așteptarea legitimă a clienților la respectarea dreptului lor de proprietate.

Totodată, în jurisprudența sa Curtea a menționat că acest drept poate fi restrâns, cu condiția ca restrângerea să fie prevăzută de lege, să corespundă normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional, să urmărească un scop legitim, să fie proporțională cu situaţia care a determinat-o şi să nu aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii în sine.

În acest sens, Curtea a constatat că prevederile legale contestate urmăresc îndeplinirea a două scopuri legitime generale: bunăstarea economică a țării și protejarea drepturilor și libertăților altor persoane. Instituirea moratoriului în cazul anumitor categorii de creditori poate preveni agravarea situației financiare a băncii, păstrarea activelor acesteia și evitarea riscului excesiv în sistemul financiar statal.

 De asemenea, la baza acordării priorității pentru interesele deponenților și ale altor creditori care nu sunt persoane afiliate băncii, în raport cu acționarii și creditorii care sunt persoane afiliate băncii, se regăsește scopul protecției dreptului de proprietate al altor persoane.

 În același timp, Curtea a menționat că limitările impuse dreptului de proprietate al persoanelor afiliate unei bănci nu reprezintă o expropriere sau o confiscare. Dreptul de proprietate nu este golit de conținut, întrucât o restricție de transferare și extragere a mijloacelor bănești din conturile bancare de către persoanele afiliate unei bănci pentru o perioadă determinată nu reprezintă o limitare disproporționată a dreptului de proprietate.

Hotărârea Curţii 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a respins excepția de neconstituționalitate și a declarat constituţionale prevederile articolelor 37⁷ alin. (5) și 37¹⁵ alin. (2) din Legea instituțiilor financiare.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.