Pe 19 martie 2019, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre privind excepția de neconstituționalitate a  textului „sau dispune, prin încheiere care nu se supune niciunei căi de atac, respingerea obiecțiilor” din articolul 353 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Autorul excepției a susținut că soluția legislativă potrivit căreia încheierea de respingere a obiecțiilor debitorului împotriva ordonanței judecătorești nu poate fi supusă niciunei căi de atac contravine dreptului la un proces echitabil, din perspectiva drepturilor debitorului.

Analiza Curții

Curtea a considerat că această cauză trebuie examinată prin prisma articolelor 20 [accesul liber la justiție] și 46 [dreptul la proprietate privată şi protecția acesteia] din Constituție, care sunt corespondentele articolului 6 din Convenția Europeană și articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.

Curtea a constatat că scopurile urmărite de prevederile normative contestate sunt decongestionarea activității instanțelor de judecată și economia de resurse. Mijlocul ales pentru realizarea acestor scopuri constă în excluderea dreptului de a contesta cu recurs încheierea prin care se resping obiecțiile debitorului împotriva ordonanței judecătorești. Curtea a pus în balanță, pe de o parte, importanța acestei căi de atac pentru debitor și, pe de altă parte, importanța socială a interesului public urmărit prin excluderea acesteia.

Analizând starea lucrurilor dinaintea adoptării prevederilor contestate, Curtea a constatat că recursul împotriva încheierilor prin care se respingeau obiecțiile debitorilor constituia un remediu efectiv de apărare a dreptului lor de proprietate. Astfel, Curtea a identificat în practica judecătorească cauze în care instanțele de judecată au admis astfel de recursuri, au acceptat obiecțiile debitorilor și au anulat ordonanțele judecătorești. 

Dacă apar dubii referitoare la existența unui litigiu, cauza nu poate fi soluționată în procedura în ordonanță, ci ar putea fi examinată în procedura contencioasă, procedură în care sunt respectate toate garanțiile inerente dreptului la un proces echitabil. Astfel, Curtea a considerat în mod rezonabil că era justificată existența unei căi efective de atac împotriva încheierii prin care se respingeau obiecțiile debitorului, pentru că se asigura un control cu privire la omisiunea judecătorului care a emis ordonanța de a constata existența unui litigiu între creditor și debitor.

Prin urmare, Curtea a reținut că soluția renunțării la recursul împotriva încheierii de respingere a obiecțiilor în procedura în ordonanță este disproporționată față de scopurile urmărite și, prin urmare, prevederile contestate nu sunt conforme cu articolele 20 și 46 din Constituție.

Concluziile Curții

Pornind de la cele menționate, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către S.R.L. „Impernial-Com”, parte în dosarul nr. 2r-1876/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Ea a declarat neconstituțional textul „care nu se supune niciunei căi de atac” din teza a doua a articolului 353 alin. (1) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova.

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Textul acestui comunicat de presă este disponibil şi în limba engleză.