11309 Accesări Comunicat de presă
Emis de Serviciul de presă al Curţii Constituţionale
_________________________________________________________________________________________________________
08.12.2011
Recunoaşterea constituţionalităţii formării şi funcţionării Prezidiului Guvernului
La 8 decembrie 2011 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind examinarea constituţionalităţii prevederilor articolelor 25 alin.(1), 26 şi 27 pct. 1) şi 7) din Legea nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern, care reglementează formarea şi activitatea Prezidiului Guvernului (Sesizarea nr. 26a/2011). Hotărârea a fost expediată pentru publicare la Monitorul Oficial.
Circumstanţele cazului
La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 1 august 2011 în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit.a) din Constituţie, 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale de deputaţii Partidului Liberal Democrat din Moldova – Tudor Deliu, Valeriu Streleţ, Gheorghe Mocanu, Grigore Cobzac, Nae-Simion Pleşca, Elena Frumosu, Maria Nasu, Lilia Zaporojan, pentru controlul constituţionalităţii articolului 26 din Legea nr. 64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern, care reglementează formarea şi activitatea Prezidiului Guvernului.
Autorii sesizării au pretins, în special, că Prezidiul Guvernului nu are fundament constituţional şi este un instrument de subminare/substituire a sarcinilor Prim-ministrului şi a Guvernului în întregime în luarea deciziilor, prevederile contestate fiind contrare articolelor 1 alin. (3), 96 alin. (1), 97, 101 alin. (1) şi 102 alin. (5) din Constituţie.
Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:
Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
Dl Petru RAILEAN, judecător-raportor,
Dl Dumitru PULBERE,
Dl Victor PUŞCAŞ,
Dna Elena SAFALERU,
Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecători
Concluziile Curţii
Audiind argumentele părţilor, Curtea a menţionat că normele Constituţiei au în vedere doar precizarea, cu caracter de principiu, a structurii, a organizării şi a înfiinţării Guvernului şi a organelor ce formează administraţia centrală de specialitate. Aşadar, în Constituţie nu au fost reglementate cu caracter generic şi exhaustiv structura, rolul şi funcţiile acestor organe, deoarece aceasta reglementează relaţii sociale fundamentale care sunt esenţiale pentru instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii.
În acest context, Curtea a reţinut că Legea fundamentală consacră principiul autonomiei parlamentare regulamentare, aplicabil în materia organizării şi funcţionarii Guvernului, în baza căruia Parlamentul dezvoltă prin lege organică normele constituţionale privind organizarea şi funcţionarea acestuia.
Astfel, fără a-şi propune să facă o analiză politică asupra oportunităţii măsurilor luate şi nici asupra efectelor acestora, Curtea a conchis că formarea Prezidiului, deşi nu este cuprinsă în chiar norma constituţională, nu poate fi calificată ca determinând, în sine, neconstituţionalitatea acestuia şi că posibilitatea Parlamentului de legiferare – ca autoritate legislativă primară – a Prezidiului Guvernului intră în câmpul de acţiune a forului legislativ.
În partea ce ţine de competenţele Prezidiului Guvernului, Curtea a observat că normele criticate se referă la: (a) propunerea proiectului ordinii de zi a şedinţelor Guvernului; (b) coordonarea activităţii interne a Guvernului; (c) examinarea propunerilor Prim-ministrului privind stimularea sau aplicarea unor sancţiuni disciplinare faţă de membrul Guvernului.
În ceea ce priveşte ordinea de zi a Guvernului, Curtea a conchis că, din analiza textului contestat rezultă că: (1) proiectul ordinii de zi aprobate de Prezidiu are valoare de propunere; (2) decizia finală aparţine Guvernului.
Pe cale de consecinţă, chiar dacă aparent posibilitatea formării proiectului ordinii de zi de către Prezidiu ar fi limitată la un cerc restrâns de membri ai Guvernului, dreptul Guvernului de a decide asupra oportunităţii şi conţinutului ordinii de zi este unul discreţionar, Cabinetul de Miniştri având posibilitatea de a se pronunţa asupra propunerilor privind modificarea sau completarea ordinii de zi, formulate de membrii Guvernului în cadrul şedinţei acestuia.
Curtea nu a găsit nici un motiv care ar împiedica membrii Guvernului să îşi exercite prerogativa de a prezenta propuneri pentru modificarea sau completarea ordinii de zi direct în şedinţa Guvernului, ceea ce s-a mai şi întâmplat pe parcursul existenţei şi funcţionării Prezidiului.
În plus, în şedinţa publică a Curţii s-a constatat că nu se poate reţine nici un demers al Prim-ministrului propus pentru dezbatere în şedinţa Guvernului, dar neinclus în proiectul ordinii de zi aprobate de Prezidiu, care să fi fost respins.
De asemenea, în şedinţa publică a Curţii s-a constatat că funcţionarea Prezidiului Guvernului nu a generat, nici în cursul anului 2011 şi nici pe parcursul anilor precedenţi de existenţă a Prezidiului Guvernului, disfuncţionalităţi în activitatea cotidiană, normală a ministerelor, dar şi a Guvernului.
Mai mult, Curtea a observat că normele ce stabilesc aprobarea de către Prezidiu, prin consens, a proiectului ordinii de zi a şedinţelor Guvernului substituie normele anterioare, potrivit cărora Prim-ministrul aproba unilateral proiectul ordinii de zi a şedinţelor Guvernului, această normă fiind mai susceptibilă decât actuala de a genera dubii de partizanat politic în promovarea anumitor iniţiative.
De asemenea, Curtea a reţinut că Prezidiul Guvernului este format în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare pentru formarea Guvernului, respectându-se, în principiu, configuraţia politică a Parlamentului. Astfel, într-o firească legătură cu formarea Guvernului, Prezidiul asigură reflectarea, în componenţa structurii sale, a opţiunilor politice din Parlament ce asigură sprijinul politic al Guvernului. Prin urmare, Prim-ministrul dispune de pârghii pentru a influenţa alcătuirea echipei guvernamentale şi, implicit, componenţa Prezidiului, deoarece, în conformitate cu articolul 98 alin. (2) din Constituţie, candidatul pentru funcţia de Prim-ministru, în termen de 15 zile de la desemnare, cere votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului, inclusiv viceprim-miniştrii, care fac parte din Prezidiu.
Curtea a subliniat că, deoarece într-o guvernare de coaliţie, în condiţiile pluralismului politic şi pluripartidismului, este necesară o cooperare permanentă între exponenţii diferitor componente ale acesteia, este importantă colaborarea, manifestată prin diverse forme şi activităţi, dintre aceste componente ce „îşi temperează” reciproc tendinţele de dominare ce-ar putea determina înlocuirea democraţiei constituţionale cu dictatura.
Curtea a respins argumentul autorilor sesizării că norma contestată ar fi contrară articolului 101 alin.(1) din Constituţie, care prevede că Prim-ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin.
În viziunea Curţii, este evident că norma legală contestată şi norma constituţională invocată se referă la subiecţi diferiţi: norma constituţională privind competenţa Prim-ministrului vizează „membrii [Guvernului]”, ca exponenţi individuali, iar norma legală privind competenţa Prezidiului vizează „Guvernul”, ca entitate colegială.
În acest sens, Curtea a menţionat că Prim-ministrul coordonează activitatea membrilor Guvernului, în temeiul articolului 101 alin. (1) din Constituţie, în partea ce ţine de dimensiunea politică a activităţilor acestora pentru realizarea programului de guvernare, fiind în corelaţie cu responsabilitatea politică solidară, consacrată de alineatului (3) al aceluiaşi articol, care dispune demisia in corpore a Guvernului în cazul demisiei Prim-ministrului.
De asemenea, în ceea ce priveşte stimularea sau aplicarea unor sancţiuni disciplinare faţă de membrul Guvernului, Curtea a conschis că analiza textului normei legale contestate denotă faptul că aceasta instituie o competenţă discreţionară şi alternativă a Prim-ministrului de a prezenta sau nu propuneri în acest sens Prezidiului Guvernului sau Preşedintelui Republicii Moldova.
Din aceste motive, Curtea a conchis că acest mecanism nu poate fi catalogat drept o procedură de ignorare a competenţelor constituţionale ale Prim-ministrului şi de blocare a activităţii Guvernului, formarea şi competenţele Prezidiului Guvernului, în redacţia Legii nr.5 din 12 ianuarie 2011 rămânând în cadrul limitelor constituţionale, fiind un mecanism care corespunde sistemului instituţional prevăzut de Constituţia în vigoare.
Hotărârea Curţii
Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a recunoscut constituţionale prevederile contestate ale articolelor 25 alin. (1), 26 şi 27 pct.1) şi 7) din Legea nr. 64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern, în redacţia Legii nr. 5 din 12 ianuarie 2011. Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
____________________________________________________________________________
Textul integral al hotărârii este disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale www.constcourt.md
Adresa: A. Lăpuşneanu 28, CHIŞINĂU MD-2004, MOLDOVA
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-44, +373 22 25-37-46
Email:
curtea@constcourt.md - Şef Secretariat
presa@constcourt.md - Serviciul de presă