La 10 mai 2017, Curtea Constituţională a pronunțat hotărârea privind controlul constituționalității unor prevederi ale articolului 22 alin. (1) lit. v) din Codul de executare. (Sesizarea nr. 20g/2017)

Circumstanţele cauzei 

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 22 alin.(1) lit.v) teza a doua din Codul de executare, ridicată de către judecătorul Ion Ghizdari, în dosarul nr. 25-248/16, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul Fălești.

Potrivit prevederilor contestate, instanța de judecată poate dispune interzicerea emiterii documentelor de stare civilă, a actelor de identitate sau a permiselor de conducere debitorilor.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pretins, în esenţă, că această interdicție, afectează dreptul la libera circulație, dreptul la viața privată și nu asigură condițiile de calitate a legii.

Sesizarea a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte, 

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANȚÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători 

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că, deși, dreptul la libera circulație și dreptul la viața privată nu fac parte din categoria drepturilor absolute, orice restricționare trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim, să asigure un just echilibru între interesul public și drepturile individuale şi să fie necesară într-o societate democratică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a constatat că prevederea contestată cuprinsă la articolul 22 alin.(1) lit.v) din Codul de executare, instituie posibilitatea aplicării debitorului, de către instanţa de judecată, în cadrul procedurii de executare silită, a interdicţiei privind eliberarea a trei categorii de acte: 1) actele de identitate; 2) documentele de stare civilă şi 3) permisele de conducere.

În jurisprudența sa Curtea a menționat că executarea unei hotărâri judecătoreşti reprezintă ultima etapă a procesului judiciar şi constituie un drept consfinţit cumulativ de articolele 20 şi 120 din Legea Supremă. Un act executoriu neexecutat sau, altfel zis, o justiţie formală nu poate să asigure atingerea scopului de bază - protejarea drepturilor şi libertăţilor omului precum și a interesului public. Pentru îndeplinirea acestui deziderat, statul, în calitate de posesor al forţei publice, trebuie să acţioneze diligent pentru a asista creditorul în vederea executării unei hotărâri judecătorești.

În același timp, Curtea a reținut că arsenalul juridic edictat pentru executarea unui document executoriu trebuie să fie adecvat şi suficient, conturându-se acea mediană între drepturile creditorului și cele ale debitorului deopotrivă.

Curtea a menționat că pentru asigurarea executării documentului executoriu, Codul de executare cuprinde măsura „interdicția de a părăsi țara" aplicată debitorilor. În același timp, în speță, Curtea constată că deși interdicția eliberării actelor de identitate constituie o măsură care se aplică distinct de prima, în esență, acesta are drept consecință interdicția de a părăsi țara. Totodată, în timp ce prima măsura se aplică pentru o perioadă care nu poate depăși 6 luni, cea din urmă, potrivit legii, poate fi aplicată pentru o perioadă nedeterminată.

De altfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene, măsura care restricționează libertatea individuală de circulație poate deveni disproporționată și poate încălca acele drepturi ale persoanei dacă este extinsă, în mod automat, pentru o perioadă îndelungată. Autoritățile nu pot extinde măsurile care restricționează libertatea de circulație a individului pentru perioade mari de timp, fără o reexaminare regulată a justificării lor.

Mai mult, Curtea a observat că interdicţia instituită nu determină: 1) condiţiile și termenul de aplicare; 2) modul de revocare sau încetare și 3) exercitarea unui control asupra necesității menţinerii măsurii.

Plecând de la aceste premise, Curtea a reținut că nu se justifică existența de sine stătătoare a interdicției privind eliberarea pașaportului și documentului de călătorie ca măsură de asigurare a documentului executoriu așa cum este redată în articolul 22 alin.(1) lit.v) din Codul de executare. Or, scopul acesteia poate fi atins prin interdicția de a nu părăsi țara - măsură susceptibilă de a fi aplicată exclusiv și excepțional drept consecinţă a ineficienţei şi epuizării tuturor măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu, atunci când ieșirea debitorului peste hotarele Republicii Moldova ar face în mod evident imposibilă sau dificilă executarea hotărârii judecătoreşti, fie a unui alt înscris care are putere executorie în sensul articolului 11 din Codul de executare.

Concomitent, în ce privește interdicția eliberării buletinului de identitate și a permisului de şedere ca o categorie de acte de identitate aparte, Curtea de asemenea a considerat că aceasta este excesivă în raport cu scopul urmărit. 

Mai mult, Curtea a constatat că adițional actelor de identitate legiuitorul a stabilit și interdicția eliberării actelor de stare civilă care vizează: actele de naştere, de căsătorie, de desfacere a căsătoriei, de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui, de deces, acte a căror înregistrare, adițional protecției drepturilor patrimoniale, are drept scop protecția drepturilor nepatrimoniale ale persoanei.

În acest sens, Curtea a reținut că executarea silită a unui document executoriu ar trebui să presupună un spectru de măsuri care să greveze patrimoniul debitorului, dar nicidecum să nu îngrădească drepturile nepatrimoniale ale acestuia de o manieră disproporționată.

Totodată, cu referire la interdicția eliberării permiselor de conducere, având în vedere statuările Curții Europene potrivit căreia anularea unui permis de conducere constituie mai degrabă o problemă de materie penală, Curtea a menționat că această măsură se justifică, în esență, în ipoteza în care aceasta se aplică pentru ocrotirea siguranţei traficului rutier.

Așa fiind, Curtea a constatat că și interdicția eliberării permiselor de conducere este neproporțională și contravine scopului pentru care aceasta a fost reglementată la articolul 22 alin.(1) lit.v) teza a doua din Codul de executare - asigurarea onorării obligațiilor incumbate debitorului printr-un document executoriu.

Sintetizând cele reliefate supra, Curtea a conchis că interdicţia privind eliberarea documentelor de stare civilă, a actelor de identitate sau a permiselor de conducere, reprezintă în sine o măsură excesivă în raport cu obiectivul ce trebuie atins, şi prin aceasta fiind contrară articolelor 27 și 28 combinat cu articolele 23 și 54 din Constituţie.

Hotărârea Curţii 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională:

1. a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de judecătorul Ion Ghizdari, în dosarul nr. 25-248/16, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul Fălești.

2. a declarat neconstituţional textul „Interdicţia privind eliberarea documentelor de stare civilă, a actelor de identitate sau a permiselor de conducere se aplică exclusiv de către instanţa de judecată;" din articolul 22 alin. (1) lit. v) din Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443-XV din 24 decembrie 2004.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Acest comunicat de presă este disponibil și în limba engleză.