Könyv-Tár Kft și alții v. Ungaria - 21623/13 
Hotărârea din 16.10.2018 [Secția a IV-a] 

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Articolul 1 para. 2 din Protocolul nr. 1

Controlul folosinței bunurilor

Monopolul de stat asupra pieței de distribuție a manualelor școlare: încălcare

În fapt – Ca urmare a unor măsuri adoptate în 2011 și în 2012, sistemul școlar din Ungaria a fost reorganizat în totalitate, iar fostele școli descentralizate au intrat în gestiunea centralizată a statului. Noile măsuri au introdus un sistem nou de distribuție a manualelor școlare, conform căruia asigurarea cu manuale școlare constituia o responsabilitate de interes public a statului. Intenția legislatorului a constat în atribuirea acestei competențe unei companii de stat non-profit de distribuție a manualelor.

Cele trei companii reclamante, distribuitori de manuale școlare, s-au plâns că înființarea unui monopol de stat pe piața de distribuție a manualelor școlare i-a privat de posesia nestingherită a bunurilor lor, cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1.

În drept – Articolul 1 din Protocolul nr. 1

(a)  Cu privire la aplicabilitate – Companiile reclamante, care activau de ani buni pe piața de distribuție a manualelor școlare, au stabilit relații strânse cu școlile din zonă. Clientela lor constituia o bază esențială pentru afacerea înființată și avea, în multe privințe, caracterul unui drept privat, constituind astfel un activ, fiind un „bun” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1.

(b)  Cu privire la fondul cauzei – Noile măsuri au instituit un sistem nou de distribuție a manualelor școlare, care a condus la pierderea efectivă a clientelei de către companiile reclamante. Prin urmare, a existat o ingerință în drepturile companiilor reclamante, care a constat într-o măsură care presupunea controlul folosinței bunurilor lor.

Curtea a observat o caracteristică inerentă, neobișnuită sub anumite aspecte, a pieței manualelor școlare. Protagoniștii care selectau produsele (adică școlile sau profesorii) nu erau cei care plăteau pentru acestea (adică utilizatorii finali: elevii și părinții lor). Această schemă putea fi explicată prin nevoia de a se asigura ca toți elevii dintr-o clasă utilizau același manual. Acest aranjament putea genera anumite denaturări ale pieței și o posibilă situație dificilă pentru consumatorii finali. Aceasta din urmă putea fi echilibrată prin reglementările pieței, cum ar fi prețurile plafonate sau subvențiile de stat. Totuși, Curtea nu a fost convinsă că, în cazul companiilor reclamante, acest fapt a manifestat un efect care denaturează concurența dintre participanții din domeniul distribuției. Distribuitorii mențineau relații contractuale cu școlile, nu cu utilizatorii finali, iar la rândul lor, școlile erau libere pe deplin să-și selecteze orice distribuitor ca furnizor pe termen lung sau pe termen scurt. Este adevărat că existase o piața de distribuție permanentă (adică multitudinea de elevi care aveau nevoie de manuale pe parcursului unui an școlar), care, în cele din urmă, corespundea în totalitate cu serviciile combinate prestate de către reclamanți și de către alți distribuitori. Însă pozițiile de pe piața de distribuție în discuție nu le erau în niciun fel garantate companiilor reclamante, care trebuiau să-și atragă și să-și mențină clientela (școlile) într-un mediu de piață nereglementat în mare măsură și competitiv. Prin urmare, deși piața manualelor școlare avea, într-adevăr, caracteristici speciale, acestea nu le ofereau companiilor reclamante nicio poziție specială sau privilegiată pe piață care să fi justificat pretinsa ingerință a statului.

Din perspectiva realității existente pe piață, statul a oprit companiile reclamante să-și continue operațiunile comerciale și, de fapt, a instituit o piață monopolizată în domeniul distribuției manualelor școlare. Deși nu existase nicio retragere oficială a vreunei licențe, măsurile noi au introdus un sistem de achiziție a manualelor școlare în cadrul căruia, în mod inevitabil, întreaga clientelă a companiilor reclamante a fost preluată de către distribuitorul de stat, iar companiile reclamante au fost practic excluse din contractele de distribuție a manualelor școlare.

Marja de apreciere acordată statului pentru identificarea măsurilor adecvate de implementare a măsurilor în discuție era una largă. Totuși, în privința mijloacelor utilizate și a scopului urmărit, ele nu puteau fi disproporționate și nu puteau expune agenții economici la o sarcină individuală și excesivă. În cazul în discuție, statul nu a propus nicio măsură pozitivă de atenuare a influenței drastice manifestate în activitatea comercială a companiilor reclamante.

Având în vedere mai mulți factori, inclusiv faptul că nu a fost pusă în aplicare nicio măsură de protecție a companiilor reclamante de arbitrariu sau pentru a le oferi acestora o redresare în termeni de compensații, imposibilitatea companiilor reclamante de a-și continua sau de a-și reprofila activitatea comercială în afara pieței de distribuție de manuale școlare și absența unor beneficii reale pentru părinți sau pentru elevi, ingerința în dreptul companiilor reclamante a fost una disproporțională în raport cu scopul urmărit, având în vedere că acestea au trebuit să suporte o sarcină individuală și excesivă.

Concluzie: încălcare (șase voturi la unu).

Articolul 41: problemă rezervată.

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".