Marți, 1 aprilie 2025, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 3 privind controlul constituționalității articolului 9¹ alin. (3) din Legea nr. 140 din 10 mai 2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii.

Circumstanțele cauzei

Dl Ceslav Panico, Avocatul Poporului i-a solicitat Curții să verifice constituționalitatea articolului 9¹ alin. (3) din Legea nr. 140 din 10 mai 2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii. Acesta a afirmat că norma contestată limitează de o manieră disproporționată dreptul persoanei de acces într-o funcție publică și dreptul ei la muncă.

Analiza Curții

Curtea a notat că norma contestată interzice accesul în funcții de conducere sau de execuție în domeniul controlului privind respectarea legislației din domeniul muncii, securității şi sănătății în muncă în cazul persoanelor care, în ultimii 5 ani, (i) au fondat servicii externe private de protecție şi prevenire, societăți comerciale care prestează servicii de consultanță pentru afaceri şi management sau orice alte servicii conexe, precum și (ii) au activat sau au avut un interes personal în cadrul acestora.

Astfel, Curtea a considerat că această interdicție reprezintă o ingerință în exercițiul dreptului de acces la o funcție publică și a dreptului la muncă, garantate de articolele 39 și 43 din Constituție. Pentru că dreptul de acces la o funcție publică și dreptul la muncă nu sunt drepturi absolute, Curtea a verificat dacă restrângerea acestora satisface condițiile articolului 54 alin. (2) din Constituție.

Referitor la respectarea standardului calității legii, Curtea a precizat că textul normei contestate este accesibil, clar şi previzibil.

Referitor la legitimitatea scopurilor urmărite și la legătura rațională dintre acestea şi prevederile normative contestate, Curtea a observat că alin. (3) din articolul 9¹ a fost introdus prin amendamentul unui deputat la Legea pentru modificarea unor acte normative (facilitarea activității mediului de afaceri) nr. 112 din 26 mai 2023. Amendamentul în discuție nu este însoțit de nicio argumentare privind necesitatea și scopul urmărit prin modificarea propusă de dl deputat.

 Totuși, Curtea a reținut că, citită în mod izolat, această interdicție urmărește să asigure imparțialitatea inspectorului de muncă, prevenind situațiile în care el ar putea favoriza entitățile cu care a avut o legătură personală sau profesională. Astfel, norma contestată își propune să elimine orice suspiciune de incompatibilitate și de conflict de interese, scop care corespunde cu scopul legitim al asigurării ordinii publice sau cu scopul legitim al prevenirii comiterii infracțiunilor.

Pe de altă parte, Curtea a notat că alineatele (1) și (2) ale articolului 9¹ din Legea privind Inspectoratul de Stat al Muncii îi permit inspectorului de muncă care se află în situația de incompatibilitate să o elimine în termen de o lună de la data apariției sale. Dacă nu elimină situația de incompatibilitate în acest termen, inspectorul de muncă este destituit din funcţie. Astfel, legislatorul urmărește să excludă situațiile în care inspectorul de muncă ar deține funcții sau interese incompatibile prin caracterul lor.

Curtea a observat că din coroborarea dispozițiilor articolului 9¹ se evidențiază o neconcordanță între raționamentul coroborat al alineatelor (1) și (2) (stabilirea și înlăturarea eventualei incompatibilități) și interdicția de la alineatul (3) de a ocupa, a priori, funcția de inspector de muncă în cazul persoanei care în ultimii 5 ani a fondat, a activat sau a avut un anumit interes în cadrul entităților specificate la alin. (1). Așadar, prin această din urmă dispoziție, legislatorul interzice accesul persoanei la funcția de inspector de muncă doar pentru faptul că anterior a activat într-un anumit domeniu. Această interdicție operează în pofida faptului că activitatea anterioară ar demonstra o experiență notabilă a candidatului la funcția publică, iar soluționarea incompatibilității ar fi o măsură adecvată și suficientă și nu ar prejudicia prestigiul funcției publice.

Urmărind scopul asigurării imparțialității inspectorului de muncă, legislatorul a stabilit, pe de o parte, incompatibilitățile acestuia, acordându-i un termen de o lună pentru a le înlătura, iar pe de alta, a interzis persoanei care în ultimii 5 ani s-a aflat în aceeași situație de incompatibilitate să activeze în calitate de inspector de muncă. Așadar, Curtea a considerat că aceasta lipsă de coerență din partea legislatorului nu satisface condiția existenței unei legături raționale între măsura limitativă a exercițiului drepturilor de acces la o funcție publică și la muncă și scopul legitim al asigurării integrității inspectorului de muncă.

Având în vedere lipsa unei legături raționale între alineatul (3) și scopul legitim al asigurării integrității inspectorului de muncă, care poate fi dedus din interpretarea sistemică a articolului 9¹, Curtea a constatat că articolul 9¹ alin. (3) din Legea privind Inspectoratul de Stat al Munci este contrar articolelor 39, 43 și 54 din Constituție.

Hotărârea Curții:

Pornind de la argumentele invocate,

Curtea a admis sesizarea privind controlul constituționalității articolului 9¹ alin. (3) din Legea nr. 140 din 10 mai 2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii, depusă dl Ceslav Panico, Avocat al Poporului.

Curtea a declarat neconstituțional articolul 9¹ alin. (3) din Legea nr. 140 din 10 mai 2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii.

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curții Constituționale http://www.constcourt.md/