Principiul independenţei

Gândirea critică şi integritatea sunt competenţe pe care judecătorul trebuie să şi le dezvolte până la nivelul la care, prin ele, să poată susţine independenţa sistemului de drept; de aceea sunt recunoscute ca valori pe care judecătorul trebuie să le dovedească nemijlocit, direct şi continuu pe întreg parcursul carierei profesionale.

Independenţa nu poate fi privită ca un privilegiu al judecătorului constituţional, ci ca o obligaţie fundamentală a celui ce ocupă această funcţie de a-şi dezvolta calităţile intelectuale şi morale care stau la baza conduitei independente şi imparţiale. De aceea, principiul independentei judecătorului constituţional poate fi înţeles doar în legătura cu principiul responsabilităţii judecătorului pentru calitatea activităţii sale profesionale.

Potrivit art. 137 din Constituţie, art.13 din Legea privind Curtea Constituţională, judecătorii Curţii Constituţionale sînt independenţi în exercitarea mandatului şi se supun numai Constituţiei. Ei nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile exprimate în exercitarea mandatului.

Prevederile art.8 din Codul jurisdicţiei constituţionale definesc „independenţa" drept unul din principiile jurisdicţiei constituţionale, potrivit căruia:

• judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi şi în exerciţiul mandatului se supun numai Constituţiei;
• Ei examinează cauzele în condiţii care exclud orice influenţă din afară asupra lor;
• Totodată, judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi traşi la răspundere judiciară pentru voturile şi opiniile exprimate în exerciţiul funcţiei, inclusiv după expirarea mandatului.