Premise istorice

Într-o democraţie autentică controlul constituţional serveşte drept o garanţie fundamentală a supremaţiei Constituţiei. În majoritatea statelor controlul constituţional este realizat de către o autoritate independentă - Curtea Constituţională.

Curtea Constituţională a Republicii Moldova este o instituţie relativ tânără, nimic similar existând de-a lungul deceniilor şi chiar veacurilor în acest spaţiu geografic. Cu toate acestea, problemele de constituţionalitate, care se ridică în faţa Curţii şi la care urmează să se răspundă, parcurg o cale îndelungată, reflectând totodată o realitate şi necesitate a timpului.

Până la proclamarea suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova nu exista un organ separat abilitat cu controlul constituţional.

Primele reglementări juridice referitoare la controlul constituţionalităţii datează din perioada interbelică. Constituţia României din 1923 şi Constituţia României din 1938 conţineau unele prevederi generale referitoare la controlul constituţionalităţii. Astfel, atât Constituţia din 1923, cât şi Constituţia din 1938 confereau Curţii de Casaţie şi Justiţie dreptul de a examina constituţionalitatea legilor şi de a declara inaplicabile cele ce contraveneau Constituţiei, limitându-se doar la cazul judecat.

Din momentul în care Moldova a intrat în componenţa URSS a fost preluat modelul de conducere unional, iar constituţiile acesteia repetau textele constituţiilor URSS, ca bază servind principiul unităţii statale, precum şi al unipartidismului, care conferea dreptul unui control constituţional organelor supreme ale puterii de stat (Prezidiul Comitetului Executiv Central), iar Curţii Supreme îi reveneau doar unele prerogative primare de verificare a constituţionalităţii. Această modalitate de control a existat până la 1 decembrie 1988, când, în temeiul art. 124 din Constituţia U.R.S.S şi în baza Legii cu privire la supravegherea constituţională în U.R.S.S. din 23 decembrie 1989, a fost creat Comitetul Supravegherii Constituţionale al U.R.S.S. Comitetul a fost instituit în scopul asigurării corespunderii actelor organelor de stat şi ale organizaţiilor obşteşti cu normele Constituţiei U.R.S.S. Astfel, în caz de neconcordanţă putea să recomande organului emitent să excludă din actele adoptate prevederile ce contravineau Constituţiei. Concomitent, dreptul de a modifica sau de a anula actul supus controlului revenea organului ce l-a adoptat. Comitetul mai  dispunea de veto pe categorii de legi şi de dreptul la iniţiativă legislativă. Activitatea Comitetului a fost limitată în timp, fiind determinată de procesul de destrămare al U.R.S.S. şi de proclamarea suveranităţii şi independenţei republicilor unionale.

Reforma constituţională a fost determinată în Republica Moldova de necesitatea schimbării sistemului politic şi economic, astfel, elaborarea proiectului Constituţiei RM a fost condiţionată de necesitatea creării unui cadru juridic de evoluţie spre un stat de drept şi democratic, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Necesitatea creării unei autorităţi constituţionale independente a fost exprimată de către reprezentanţii doctrinei autohtone, fiind uşor preluată şi implementată de către comisiile parlamentare şi Comisia pentru definitivarea proiectului Constituţiei, prin introducerea unui titlu separat în Constituţia RM din 1994.  Astfel, Titlul V din Constituţie a conferit Curţii Constituţionale statutul de autoritate unică de jurisdicţie constituţională pe teritoriul RM, fiind independentă de orice altă autoritate publică şi supunându-se doar Constituţiei, tot ea fiind garantul supremaţiei Constituţiei (art.134). Concomitent, Legea Supremă reglementează expres atribuţiile acesteia (art.135), statutul judecătorilor constituţionali (art.137, art. 138, art.139), precum şi valoarea juridică a actelor Curţii Constituţionale  (art.140). Statutul Curţii Constituţionale a fost ulterior dezvoltat prin Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţionala şi Codul jurisdicţiei constituţionale nr. 502-XIII din 16 iunie 1995.

Astfel, la 23 februarie 1995 a fost creată Curtea Constituţională, prima şi unica autoritate de jurisdicţie constituţională în istoria Republicii Moldova. Primul act pronunţat de Curte a fost Avizul din 18 aprilie 1995, acesta exprimând poziţia Curţii la sesizarea depusă de Preşedintele Republicii Moldova privind modificarea art.13 şi art. 118 din Constituţie. Curtea a decis că Legea privind modificarea art.13 şi 118 din Constituţie corespunde prevederilor constituţionale.