Marți, 1 octombrie 2024, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 22 privind controlul constituționalității unor prevederi din Legea privind organizarea judecătorească, din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (sesizarea nr. 114a/2023).
Circumstanțele cauzei
La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională la 12 aprilie 2023, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, de dl Adrian Albu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
Autorul sesizării i-a solicitat Curții Constituționale să verifice constituționalitatea următoarelor prevederi:
- articolul 232 alineatele (2) și (41) din Legea nr. 514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească;
- articolele 3 alineatele (3), (32) și (33) și 9 alin. (2) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și
- articolul 15 alin. (11) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.
Referitor la articolul 3 alin. (3) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, autorul a menționat că acesta îi permite legislatorului să intervină în chestiunile puterii judecătorești, deoarece nu prevede că selectarea candidaților pentru funcția de membru non-judecător al Consiliului Superior al Magistraturii trebuie făcută de o comisie independentă și că Parlamentul ar trebui să aibă în vedere candidaturile propuse de comisie. De asemenea, autorul a notat că norma criticată nu-i permite Adunării Generale a Judecătorilor să aleagă membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor, ci doar să voteze pentru persoanele propuse de Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.
Referitor la articolul 3 alin. (33) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, autorul a menționat că norma criticată îi permite legislativului să exercite controlul asupra puterii judecătorești, contrar principiului separației puterilor în stat.
Referitor la articolele 9 alin. (2) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 și 15 alin. (11) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, autorul a susținut că acestea contravin articolului II alin. (3) din Legea nr. 120 din 23 septembrie 2021 pentru modificarea Constituției Republicii Moldova, care prevede că „membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi își exercită mandatul până la expirarea termenului pentru care au fost aleși". Autorul a mai susținut că Constituția nu prevede posibilitatea prelungirii mandatului și că această măsură afectează independența membrilor Consiliului cărora li se va aplica această măsură. În final, autorul mai notează că aceste prevederi au fost adoptate pe baza unei proceduri netransparente și lipsite de obiectivitate.
De asemenea, autorul a menționat că prelungirea mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii are loc în lipsa unor criterii obiective și a unei proceduri care să asigure aplicarea acestei măsuri în baza criteriilor apolitice.
În consecință, autorul sesizării a notat că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 5 (democrația și pluralismul politic), 6 (separația și colaborarea puterilor), 7 (Constituția, Lege Supremă), 23 (calitatea legii), 116 (statutul judecătorilor) și 122 (componența [Consiliului Superior al Magistraturii]) din Constituție.
Analiza Curții
Cu privire la articolele 232 alineatele (2) și (41) din Legea privind organizarea judecătorească și 3 alin. (32) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea a reținut că autorul sesizării nu a motivat caracterul contradictoriu al dispozițiilor contestate cu prevederile constituționale invocate.
a) Cu privire la autoritatea responsabilă de desfășurarea concursului de selectare a candidaților non-judecători în Consiliul Superior al Magistraturii (articolul 3 alin. (3) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996)
Pentru a evita percepția de favorizare a intereselor corporativiste, Constituția prevede că membrii non-judecători ai CSM trebuie să fie selectați printr-un concurs transparent și meritocratic.
Norma constituțională nu stabilește autoritatea care trebuie să organizeze concursul de selectare a candidaților și nici nu prevede indici care ar permite determinarea acestei autorități. Respectiv, deținând competența de a reglementa prin lege procedura și condițiile de numire a membrilor CSM, legislatorul a stabilit că „șase membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, care nu fac parte din rândul judecătorilor, sunt selectați în mod deschis și transparent de către Comisia juridică, numiri și imunități, în baza unui concurs public [...] [care] constă din examinarea dosarelor și audierea candidaților în ședință publică.
Autorul sesizării a susținut că Comisia juridică, numiri și imunități nu ar fi un organ constituțional imparțial care ar putea desfășura concursul candidaților la funcția de membru al CSM din rândul non-judecătorilor și a-i selecta pe cei mai merituoși.
Curtea a observat că standardele europene subliniază importanța unei separații clare de influențele politice. Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni a recomandat ca membrii Consiliului Judiciar care nu sunt judecători să nu fie numiți de executiv, sugerând aplicarea unui sistem de numiri prin autorități apolitice. De asemenea, Comisia de la Veneția a apreciat modificările legislative din Moldova care permit Parlamentului să numească membri non-judecători, subliniind importanța unei majorități mai puternice care să includă și opoziția. Aceasta a propus soluții alternative, precum implicarea unor organisme externe, pentru a asigura o numire mai independentă și apolitică a candidaților.
Curtea a conchis că din standardele europene analizate rezultă că marja discreționară a legislatorului în formarea Consiliului Superior al Magistraturii este limitată de obiectivul asigurării independenței acestei autorități față de politic. Numai un Consiliu independent poate asigura independența autorității judecătorești, dar și realizarea principiului separării puterii judecătorești de celelalte puteri ale statului. Curtea a considerat că textele din articolul 122 alin. (3) din Constituție „candidații [...] sunt selectați prin concurs" și „sunt numiți de Parlament" demonstrează că legislatorul constituțional a separat procedura selectării candidaților de procedura numirii membrilor CSM care nu fac parte din rândul judecătorilor pentru ca să nu depindă exclusiv de voința deputaților în Parlament.
Curtea a reținut că Comisia juridică, numiri și imunități este o comisie permanentă și un organ de lucru al Parlamentului care este subordonată și răspunde în fața acestuia. Componența nominală a comisiei permanente se stabilește ținându-se cont de reprezentarea proporțională a fracțiunilor în Parlament și aceasta adoptă hotărâri cu majoritatea absolută sau majoritatea simplă a membrilor săi (a se vedea articolele 16, 17 și 22 din Legea nr. 797 din 2 aprilie 1996). Aceste prevederi i-au permis Curții să conchidă că Comisia juridică, numiri și imunități reprezintă o autoritate eminamente politică.
Așadar, Curtea a ajuns la concluzia că norma care stabilește competența Comisiei juridice, numiri și imunități să desfășoare concursul și să selecteze candidații la funcția de membru al CSM din rândul non-judecătorilor și să-i prezinte Parlamentului spre numire nu corespunde exigențelor constituționale. Pentru selectarea unor persoane merituoase în CSM din rândul non-judecătorilor și pentru a îndeplini toate exigențele constituționale, legislatorului îi revine sarcina de a reglementa instituirea unei autorități speciale care să desfășoare un concurs corect și imparțial pentru selectarea celor mai merituoși membri din rândul non-judecătorilor și înaintarea lor Parlamentului pentru numire.
b) Cu privire la mecanismul de deblocare a procedurii de numire a membrilor non-judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii (articolul 3 alin. (33) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996)
Constituția prevede că membrii non-judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) sunt numiți de Parlament cu votul a trei cincimi din deputați, fără a oferi un mecanism clar de deblocare în cazul unui eșec. Parlamentul are responsabilitatea de a reglementa aceste mecanisme, conform dispozițiilor constituționale.
Curtea a observat că marja de discreție a Parlamentului în acest domeniu este limitată de respectarea standardelor internaționale și a sensului Constituției. Comisia de la Veneția, într-o opinie din 2022, a subliniat că mecanismele antiblocaj ar trebui să încurajeze compromisul între majoritatea și minoritatea parlamentară, iar reducerea majorității necesare poate afecta acest scop. Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni a recomandat să nu fie redus pragul de majoritate, sugerând în schimb implicarea unor instituții externe pentru o selecție independentă.
Legea privind CSM prevede că, dacă Parlamentul nu reușește să numească membrii după două încercări intervine mecanismul de deblocare a procedurii de votare.
Mecanismul este structurat în trei etape: două încercări de numire cu majoritatea de trei cincimi, iar dacă acestea eșuează, Parlamentul poate numi membrii prin majoritate simplă, cu avizul unei comisii independente. Comisia include experți desemnați de instituții precum Avocatul Poporului, Consiliul Uniunii Avocaților și Președintele Republicii.
Mecanismul de numire include o garanție suplimentară prin intermediul unei comisii independente, care trebuie să organizeze un interviu public și să emită un aviz pozitiv doar dacă există convingerea că un candidat va contribui eficient la îndeplinirea mandatului Consiliului Superior al Magistraturii, fără a compromite independența acestuia sau a sistemului judecătoresc. Deși permite numirea membrilor cu o majoritate simplă, mecanismul oferă garanții prin avizul acestei comisii apolitice, asigurând astfel numirea unor membri calificați. Comisia de la Veneția a susținut că numirea prin majoritate simplă poate îmbunătăți mecanismul, cu condiția ca sprijinul să vină din partea unei instituții neutre politic.
Curtea a concluzionat că reglementarea actuală respectă exigențele constituționale și internaționale, asigurând un echilibru între evitarea blocajelor și menținerea independenței CSM.
c) Cu privire la prelungirea mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii după expirare până la ocuparea funcției de către succesorii de competență (articolele 9 alin. (2) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 și 15 alin. (11) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022)
Articolul 122 alin. (5) din Constituție prevede că membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt aleși sau numiți pentru un mandat de 6 ani, fără posibilitatea de a deține două mandate. Pe de altă parte, dispozițiile contestate prevăd posibilitatea prelungirii mandatului membrilor Consiliului Superior până la numirea unor noi membri.
Autorul sesizării consideră că această prelungire contravine duratei fixe a mandatului stabilită prin Constituție.
Curtea a subliniat că durata fixă a mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, stabilită de articolul 122 alin. (5) din Constituție, impune ca normele legale să reglementeze procesul de alegere sau numire a noilor membri astfel încât să se finalizeze înainte de expirarea mandatului celor în funcție. Aceasta asigură succesiunea de funcții și continuitatea activității Consiliului, iar durata fixă a mandatului garantează că membrii nu își vor exercita atribuțiile peste perioada prevăzută de Constituție.
Totuși, având în vedere că numirea noilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii se efectuează de către autorități colegiale, i.e. de către Adunarea Generală a Judecătorilor și de către Parlament, se desfășoară după anumite proceduri, care presupun campanii de promovare (electorală), concursuri și, după caz, realizarea unor compromisuri, Curtea a admis că autoritățile ar putea întârzia cu numirea noilor membri. Respectiv, termenul stabilit de Constituție pentru mandatul membrilor în exercițiu ai CSM ar putea expira, iar actul de numire al noilor membri încă să nu fie adoptat și, în legătură cu aceasta, ar putea apărea necesitatea imperioasă de a asigura funcționalitatea Consiliului prin prelungirea mandatului unuia sau mai mulți membri peste termenul stabilit.
Curtea a recunoscut că, în cazuri de întârziere a numirii noilor membri din cauza proceselor administrative poate fi necesară prelungirea mandatului pentru a asigura funcționalitatea continuă a CSM. În asemenea situații, prelungirea poate deveni o soluție temporară justificată.
Articolul 122 din Constituție nu prevede prelungirea mandatelor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii în cazul în care mandatul expiră și noii membri nu sunt încă aleși sau numiți. Totuși, Curtea a considerat că acest lucru nu împiedică legislatorul să adopte o lege care să permită, în mod excepțional, prelungirea mandatelor pentru a asigura funcționarea continuă a Consiliului.
Totodată, problema care trebuie rezolvată în această cauză este dacă la reglementarea mecanismului de prelungire a mandatelor membrilor Consiliului peste termenul stabilit, legislatorul nu a depășit ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului stabilit, i.e. asigurarea funcționării normale a Consiliului Superior al Magistraturii.
În această cauză, Curtea a observat că mecanismul de prelungire a mandatelor este aplicabil din momentul expirării mandatului de membru al Consiliului, până la ocuparea acesteia de către succesorul de competență.
Comisia de la Veneția a menționat în anul 2022 că în anumite situații o prelungire tehnică pe termen scurt a mandatului unui organ constituțional poate fi inevitabilă, însă aceasta nu ar trebui să devină o regulă. Cu toate acestea, un asemenea aranjament temporar nu ar trebui să fie prelungit la infinit. În caz contrar, dispozițiile constituționale care îi conferă Parlamentului competența de a numi în funcție demnitari de rang constituțional și care stabilesc un termen limitat al mandatului ar fi lipsite de orice sens.
În concluzie, Curtea a reținut că Constituția nu se opune prelungirii mandatelor pentru asigurarea funcționării normale a Consiliului Superior al Magistraturii. Totuși, având în vedere că prevederile contestate nu stabilesc un termen limită pentru prelungirea mandatelor și nici măsuri de accelerare a numirii membrilor, Curtea a notat că acestea golesc de conținut dispozițiile articolului 122 alin. (5) din Constituție.
Hotărârea Curții:
Pornind de la argumentele invocate, Curtea a admis parțial sesizarea depusă de dl Adrian Albu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
Curtea a recunoscut constituțional articolul 3 alineatul (33) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.
Totodată, Curtea a declarat neconstituționale articolele 3 alin. (3), 9 alin. (2) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și articolul 15 alin. (11) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.
La fel, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea în partea referitoare la controlul constituționalității articolului 232 alineatele (2) și (41) din Legea nr. 514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească și a articolului 3 alin. (32) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.
Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale http://www.constcourt.md/
Categorii
399 Accesări 
