Categorii Categorii
Prima   |  Media   |  Noutăţi | Curtea a examinat sesizarea referitoare la eliberarea din funcție a judecătorului în cazul încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților sau în cazul nedepunerii declarației de avere și interese personale
27.09
2022

Curtea a examinat sesizarea referitoare la eliberarea din funcție a judecătorului în cazul încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților sau în cazul nedepunerii declarației de avere și interese personale

846 Accesări    

 

Marți, 27 septembrie 2022, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 18 privind controlul de constituționalitate al articolului 25 alin. (1) literele g1), g2) și g4) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei se află sesizarea privind controlul de constituționalitate al articolului IV din Legea nr. 134 din 17 iunie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative și al articolului II din Legea nr. 74 din 26 aprilie 2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative depusă de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Autorul sesizării a susținut că prevederile atacate încalcă articolele 1 alin. (3), 6, 116 alineatele (1) și (6) și 123 alin. (1) din Constituție.

La etapa verificării admisibilității sesizării, Curtea a stabilit că normele al căror control se solicită vizează motivele de eliberare din funcție a judecătorului de la articolul 25 alin. (1) literele g1), g2) și g4) din Legea cu privire la statutul judecătorului, care reglementează eliberarea din funcție a judecătorului în cazul încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților sau în cazul nedepunerii declarației de avere și interese personale.

Analiza Curții

I. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3), 6 și 116 alin. (1) din Constituție

Controlul declarațiilor de avere și interese personale ale judecătorilor de către Autoritatea Națională de Integritate

Curtea a menționat că, la nivel internațional, nu există un standard cu privire la modul în care urmează să fie organizată verificarea declarațiilor de avere și interese personale, i.e. dacă ar trebui să existe un sistem unic pentru toți funcționarii sau sisteme separate pentru diferite categorii de funcționari.

În avizele sale, Comisia de la Veneția a subliniat că nu poate fi identificat un standard european comun în această materie. În timp ce în unele acte se sugerează că doar un organ judiciar ar trebui să aibă puterea de a iniția cauze disciplinare împotriva judecătorilor [(DAJ/DOC(98)23), § 5.1], în altele se acceptă ideea că verificarea situației financiare a judecătorilor poate fi efectuată și de o autoritate din afara justiției [CCJE nr. 21 (2018), § 37]. Comisia de la Veneția a conchis că depinde de realitățile naționale dacă verificarea declarațiilor judecătorilor este efectuată de un organism care vizează toți funcționarii, inclusiv judecătorii, sau de un organism specializat din cadrul sistemului judiciar [(CDL-AD(2019)024), § 28].

Totodată, Comisia de la Veneția a precizat că crearea unui mecanism special de verificare a declarațiilor judecătorilor nu este o exigență care ar rezulta în baza actelor internaționale. Dimpotrivă, modelul în care declarațiile judecătorilor și ale altor funcționari publici sunt verificate de același organism este cel dominant (CDL-PI(2020)018, § 51).

Așadar, Curtea a reținut că există dovezi pertinente și concludente care permit să se conchidă că o autoritate externă este mai bine plasată pentru a realiza controlul declarațiilor judecătorilor. În primul rând, identificarea încălcărilor și comportamentelor ilicite reclamă existența unei expertize pe care o comisie judiciară nu o are, în mod obișnuit. Deși dezvoltarea unei astfel de capacități este posibilă în cadrul puterii judecătorești, acest lucru implică timp și resurse. Totodată, autocontrolul în cadrul sistemului judiciar poate crea percepția că judecătorii sunt în afara oricărei răspunderi. Referitor la acest pericol, Comisia de la Veneția a avertizat în avizele sale asupra clientelismului, corporatismului judiciar și autoprotecției în rândul judecătorilor (CDL-AD(2016)007, § 82).

Controlul de constituționalitate al articolului 25 alin. (1) lit. g1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995

Curtea a reținut că regimul juridic al conflictelor de interese presupune, inter alia, obligația de a declara orice conflict de interese real sau potențial unui organism sau funcționar corespunzător. Obligația declarării conflictelor de interese le solicită, în mod explicit, funcționarilor publici să evalueze în mod constant dacă au un conflict de interese și, dacă da, să ia măsurile adecvate pentru a-l soluționa. Abținerea și raportarea sunt, potrivit legii, pași ce trebuie urmați în ciclul de gestionare a conflictelor de interese (articolul 12 alin. (4) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016).

Cu privire la abținere, Curtea a reținut că ea impune ca persoana aflată într-un conflict de interese să nu ia parte la deciziile care ar putea să o privească. Metoda în discuție recunoaște responsabilitatea funcționarului public de rezolvare a conflictului de interese. Totodată, și articolul 52 alin. (1) din Codul de procedură civilă și, respectiv, articolul 34 alin. (1) din Codul de procedură penală îl obligă pe judecător să se abțină de la examinarea cauzei atunci când există motive care afectează imparțialitatea sa. Curtea a reținut că normele procedurale menționate prevăd o specie a conflictului de interese în activitatea jurisdicțională. În aparență, ar părea să existe un conflict între aceste norme și normele din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016, pentru că impun obligații cu conținut similar.

Regimul juridic al conflictelor de interese în activitatea de înfăptuire a justiției

Curtea a reținut că judecătorii sunt obligați să respecte exigențele Legii nr. 133 din 17 iunie 2016, inclusiv regimul juridic al conflictelor de interese. Pe de altă parte, Curtea a observat că judecătorii au o obligație de imparțialitate, urmând să se abțină de la judecarea cauzelor în care pot exista îndoieli față de obiectivitatea lor (articolul 15 alin. (1) literele a) și d) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995).

Analiza sistematică a conținutului acestor obligații i-a permis Curții să constate caracterul distinct al câmpurilor lor de aplicare. Deși judecătorii depun declarații de avere și interese personale și au obligații în baza statutului de funcționar cu demnitate publică, acest fapt nu presupune că Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 a abrogat sau a făcut desuetă obligația de imparțialitate a judecătorului.

Curtea a precizat că obligația judecătorului de a se abține de la examinarea unei cauze, atunci când există motive în acest sens, decurge din dreptul la un proces echitabil.

Totodată, Curtea a subliniat că examinarea abținerii în activitatea de înfăptuire a justiției presupune standarde de analiză care țin cont de importanța principiilor concurente (i.e. obligația imparțialității și obligația de a judeca un caz). Așadar, obligația imparțialității nu acționează de o manieră absolută, așa cum pretinde Legea nr. 133 din 17 iunie 2016, ci implică o punere în balanță a principiilor concurente. Curtea a precizat că punerea în balanță a intereselor concurente reprezintă un atribut al instanței de judecată (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 18 din 9 iulie 2021, § 61). 

În Hotărârea nr. 18 din 9 iulie 2021, la § 71, Curtea a precizat că nu poate exista un control din exterior al activității jurisdicționale. Deși hotărârea în discuție viza independența Curții Constituționale și a judecătorilor ei, Curtea a reținut că conceptul de independență este comun și judecătorilor de drept comun.

Prin urmare, Curtea a reținut că articolul 25 alin. (1) litera g1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 este constituțional în măsura în care nu se referă la controlul conflictelor de interese ale judecătorilor de drept comun admise în activitatea de înfăptuire a justiției.

Regimul juridic al conflictelor de interese în activitatea administrativă

Curtea a reținut că Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 are ca scop protecția și garantarea obligației de imparțialitate în sfera publică lato sensu. Sfera publică, în privința căreia Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 își extinde efectele, cuprinde și activitatea administrativă a judecătorilor ca titulari de demnitate publică. În această ipostază, judecătorul nu mai exercită puterea judecătorească, ci o activitate administrativă (e.g. achiziții publice, angajări ș.a.).

Curtea a observat că, în acest caz, activitatea administrativă a judecătorului poate fi verificată sub aspectul respectării regimului conflictelor de interese de către Autoritatea Națională de Integritate, precum și în procedura contenciosului administrativ, sub aspect de legalitate.

Curtea a reținut că interdicțiile în baza Legii nr. 132 din 17 iunie 2016 se stabilesc prin hotărâri judecătorești, în cazul faptelor ce constituie infracțiuni, și prin actul de constatare al Autorității Naționale de Integritate, în cazul în care subiectul acționează cu încălcarea Legii nr. 133 nr. 17 iunie 2016 (a se vedea, cu privire la delimitarea faptelor care constituie obiect al răspunderii, DCC nr. 143 din 16 decembrie 2019, §§ 21-26; DCC nr. 79 din 3 iunie 2021, §§ 26-28). Actul de constatare poate fi atacat în instanța de judecată, care decide, în mod definitiv, asupra legalității lui. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că în fața instanței de judecată persoana beneficiază de toate drepturile și mijloacele de apărare prevăzute în Codul administrativ (DCC nr. 127 din 29 octombrie 2020, §§ 41 și 42).

Așadar, Curtea a reținut că există garanții suficiente împotriva abuzului și că nu există o atentare la valorile garantate în baza articolelor 1 alin. (3), 6 și 116 alin. (1) din Constituție în cazul unui control al Autorității Naționale de Integritate privind respectarea de către judecător a regimului conflictelor de interese în sfera administrativă.

Controlul de constituționalitate al articolului 25 alin. (1) lit. g2) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995

Judecătorii sunt obligați să depună anual, până la 31 martie, declarația de avere și interese personale. Articolul 25 alin. (1) lit. g2) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 sancționează cu eliberarea din funcție fapta de nedepunere a declarației de avere și interese personale.

La modul general, Curtea a constatat că fapta de încălcare a obligației de depunere a declarației de avere și interese personale se poate încadra în una din următoarele categorii: nedepunerea declarației sau depunerea ei cu întârziere. Curtea observat că, în sensul articolului 25 alin. (1) lit. g2) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995, nedepunerea declarației trebuie deosebită de depunerea declarației cu întârziere, pentru că nedepunerea presupune nu doar încălcarea formală a termenului legal de depunere, i.e. 31 martie, ci nedepunerea declarației în termen de 30 de zile de la recepționarea demersului privind obligativitatea prezentării declarației [articolul 27 alin. (11) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016].

Curtea a precizat că nedepunerea declarației de avere și interese personale face imposibil controlul în vederea depistării comportamentelor ilicite. Unii funcționari în privința cărora persistă dubii de integritate ar putea fi dispuși să achite o amendă, chiar una substanțială, pentru a fi scutiți de obligația depunerii declarației și a obține imunizarea, prin aceasta, de orice răspundere care ar putea să rezulte ca urmare a verificării informațiilor raportate (e.g., articolele 3261, 3302 și 3521 alin. (2) din Codul penal). Într-un asemenea caz, neeliberarea lor din funcție le-ar permite să facă abuz de funcția publică și eventual să obțină foloase nemeritate (nelegale). Cu privire la acest aspect, și Comisia de la Veneția a subliniat că neîndeplinirea cerinței de declarare a averii și veniturilor trebuie asociată cu o sancțiune care să fie suficient de serioasă pentru a servi scopului de descurajare (a se vedea CDL-AD(2015)042, § 39).

Controlul de constituționalitate al articolului 25 alin. (1) lit. g4) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995

Cu privire la incompatibilitățile funcției de judecător, Curtea a observat că acestea sunt stabilite la articolul 8 alin. (1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995. Potrivit reglementărilor menționate, funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție sau activitate remunerată, cu excepția activității didactice, științifice și de creație, cu mandatul de deputat în Parlament sau de consilier în autoritatea administrației publice locale, cu activitatea de întreprinzător, desfășurată personal sau prin intermediul unui terț, și cu calitatea de membru al organului de conducere al unei organizații comerciale.

Curtea a precizat că legislatorul a definit clar cazurile de incompatibilitate a funcției de judecător și a prevăzut condițiile și termenele în care acestea urmează a fi soluționate (articolul 12 alin. (3) din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010). În acest sens, Curtea a reținut că obligația judecătorilor de a soluționa și înlătura incompatibilitatea este reglementată în mod explicit. Totodată, articolul 12 alin. (4) din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 prevede un remediu pentru cazul în care încetarea situației de incompatibilitate nu a fost posibilă în termenul specificat de lege, persoanei revenindu-i obligația de a proba întreprinderea cu bună-credință a acțiunilor de eliminare a acestei situații. Așadar, Curtea a reținut că remediul stabilit de lege este adecvat și oferă protecție pentru cazurile în care, în mod obiectiv, în lipsa vinovăției, nu a fost posibilă soluționarea stării de incompatibilitate în termenul prevăzut de lege.

II. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 123 alin. (1) din Constituție

Curtea a observat că articolul 123 alin. (1) din Constituție nu-i recunoaște expressis verbis Consiliului Superior al Magistraturii competența verificării declarațiilor de avere și interese personale ale judecătorilor. În jurisprudența sa, Curtea nu a interpretat acest articol în sensul în care Consiliului îi este recunoscută o asemenea competență.

Curtea a reținut că Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 prevede obligația judecătorilor de a depune declarații de avere și interese personale, de a respecta regimul juridic al conflictelor de interese și al incompatibilităților funcției de judecător. Potrivit articolului 19 literele b) și c) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016, Autoritatea Națională de Integritate verifică și constată comportamentele care constituie abateri de la lege. Autoritatea poate să întocmească un proces-verbal cu privire la contravenție și, după caz, un act de constatare cu privire la fapta de încălcare. Totuși, legalitatea constatărilor sale poate fi verificat de instanța de judecată.

Așadar, Curtea a reținut că Autoritatea Națională de Integritate nu are competența de a decide eliberarea din funcție a judecătorului. Mai mult, Curtea a stabilit că nu există nicio probă care să confirme concluzia potrivit căreia controlul respectării regimului juridic al conflictelor de interese și al incompatibilităților funcției de judecător oferă, în mod special, spațiu pentru uzurparea competențelor Consiliului. De altfel, Consiliul Superior al Magistraturii este autoritatea care asigură aplicarea măsurii de eliberare din funcție a unui judecător.

Hotărârea Curții: 

Pornind de la argumentele invocate: 

Curtea a admis parțial sesizarea depusă de Consiliul Superior al Magistraturii pentru controlul constituționalității articolului 25 alin. (1) literele g1), g2) și g4) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. 

Curtea a recunoscut constituțional articolul 25 alin. (1) lit. g1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în măsură în care vizează doar fapta de încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese admise în activitatea administrativă. 

Curtea a recunoscut constituțional articolul 25 alin. (1) literele g2) și g4) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. 

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 
Informații sesizări.:
+373 22 25-37-20
Relații cu presa.:
+373 69349444
Total vizitatori: 8650661  //   Vizitatori ieri: 3694  //   azi: 3385  //   Online: 54
Acces rapid