Textul Briefing-ului susținut de Președintele Curții Constituționale, Domnica Manole, pe 14 aprilie 2022

Stimați cetățeni,

Stimați reprezentanți ai media, 

Astăzi, Curtea a examinat constituționalitatea măsurii plafonării adaosului comercial și proporționalitatea sancțiunii pentru fapta de neindicare sau indicare incorectă în factura fiscală a prețului la produsele social importante. Această măsură este prevăzută în Legea privind comerțul interior și într-o hotărâre a Guvernului și a fost contestată pe calea unei excepții de neconstituționalitate ridicate de reprezentantul unui S.R.L. Acesta a mai contestat dispoziții din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, care stabilesc o sancțiune fixă ce nu permite individualizarea în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei. 

Cu referire la dispozițiile contestate ale Legii privind comerțul interior și ale hotărârii Guvernului care aprobă Regulamentul privind formarea prețurilor de comercializare a produselor social importante, Curtea a menționat următoarele. Plafonarea adaosului comercial la produsele social importante pune în operă obiectivul protecției persoanelor cu venituri mici, deoarece variațiile prețului la alimentele de bază îi afectează în mod direct. Totodată, Curtea a reținut că plafonarea adaosului comercial urmărește să prevină și să combată practicile comerciale neloiale. 

Curtea a constatat că obiectivele în discuție se încadrează în scopurile garantării bunăstării economice a țării, protecției ordinii publice, precum și în scopul protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, care sunt prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție. 

Curtea a observat că limitarea marjei comerciale influențează în mod direct atât alegerea consumatorului, cât și cantitatea de bunuri pe care aceștia pot să și-o permită. În consecință, Curtea a constatat că este plauzibil riscul ca în absența măsurii plafonării marjei comerciale la produsele social importante consumatorii să fie afectați de prețuri majorate în mod nejustificat. 

Totodată, plafonarea cotei comerciale la produsele alimentare de bază pentru viața de zi cu zi oferă protecție împotriva riscului inflației monetare. Stabilitatea prețurilor la aceste produse oferă protecție față de riscul diminuării puterii de cumpărare a banilor. Acest fapt este foarte important pentru beneficiarii de prestații sociale, pentru membrii păturilor social-vulnerabile, precum și pentru persoanele cu venituri mici. 

Curtea a precizat că, în mod ideal, buna-funcționare a mecanismului de stabilire a prețurilor în vederea obținerii unor niveluri de preț echitabile reclamă existența unei concurențe efective între cerere și oferta de bunuri. În cadrul acestui sistem prețurile se stabilesc fără nicio interferență externă. Totuși, de la această regulă există excepții. De exemplu, legislatorul poate să adopte măsuri pentru corectarea dezechilibrelor de pe piață sau pentru a proteja consumatorii. 

Totuși, Curtea a menționat că Constituția îi conferă legislatorului o marjă discreționară largă în domeniul economic, inclusiv competența de a interveni și de a adapta regulile aplicabile într-un segment al economiei naționale. Pe baza acestei marje discreționare, legislatorul poate să adopte norme care să aibă în vedere condițiile economice și sociale în continuă schimbare, asigurându-se că acestea sunt echitabile. 

Pe de altă parte, Curtea a precizat că plafonarea adaosului comercial la produsele social importante urmărește și scopurile asigurării securității alimentare și protecției persoanelor cu venituri mici. Prin urmare, Curtea nu a identificat alte măsuri alternative mai puțin intruzive, la fel de eficiente și care să implice aceleași costuri sau costuri mai mici ca măsura controlului prețurilor prin plafonarea adaosului comercial. 

Curtea a observat că măsura plafonării prețurilor nu impune un preț maxim sau minim, ci doar prevede o marjă fixă a adaosului comercial. Astfel, produsele social importante pot fi comercializate cu aplicarea adaosului comercial ce nu depășește prețul de achiziție/prețul de livrare cu mai mult de 10 %, 20 % și 40 %. 

Curtea a reținut că plafonarea adaosului comercial nu inhibă agenții economici să practice comercializarea produselor social importante. De altfel, ei se pot evidenția prin publicitate sau prin prețuri promoționale. Totodată, Curtea a constatat că normele atacate permit eficientizarea costurilor și deducerea lor din prețul de vânzare. 

Curtea a reținut că, prin efectele sale, măsura atacată nu impune condiții inechitabile de practicare a activității economice. Legislația nu prevede nicio condiție care ar afecta stabilitatea financiară a agenților economici. Deși există riscul unor pierderi financiare, acest fapt este determinat nu de normele care reglementează adaosul comercial, ci de pericolele activității comerciale, care implică, în mod firesc, riscuri privind rentabilitatea. Totuși, Curtea a reținut că aceste riscuri sunt asumate de orice agent economic care practică o activitate economică. 

Totodată, Curtea a reținut că normele atacate nu impun o obligație de a comercializa anumite produse social importante. Astfel, în cazul în care un agent economic va suferi pierderi financiare pe care nu va fi dispus să le acopere, el va fi liber să renunțe la vânzarea acelui tip de produs. 

Cu referire la dispozițiile contestate ale Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, Curtea a observat că acestea instituie o sancțiune fixă care nu permite individualizarea în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei. Dincolo de simpla constatare a întrunirii condițiilor pentru aplicarea normei, autoritățile competente sunt lipsite de posibilitatea analizei proporționalității sancțiunii în raport cu pericolul social al încălcării, cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, cu circumstanțele particulare și altele. 

În Hotărârea nr. 18 din 30 iunie 2020, Curtea a subliniat că pedeapsa fixă stabilită de către legislator, dar și diferența relativ mică dintre limita minimă și maximă a sancțiunii pot afecta, în funcție de fapta prejudiciabilă și de multitudinea modalităților factuale de comitere a acesteia, dreptul la un proces echitabil. Astfel, este afectată competența instanței de judecată de a exercita un control de jurisdicție deplin în privința individualizării și oportunității sancțiunii. 

În consecință, Curtea a reținut că sancțiunea „în mărime de 10 % din valoarea tranzacției cu mărfuri social importante, dar nu mai puțin de 500 de lei pentru fiecare factură/factură fiscală” prevăzută de articolul 10 alin. (8) din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi poziționează instanța de judecată într-o situație în care nu poate pondera amenda aplicată. 

În concluzie, Curtea a declarat neconstituțional textul „în mărime de 10% din valoarea tranzacției cu mărfuri social importante, dar nu mai puțin de 500 de lei pentru fiecare factură/factură fiscală” din articolul 10 alineatul (8) din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi. 

Curtea a precizat că până la modificarea cadrului normativ, la aplicarea sancțiunii poate fi stabilită o amendă de până la 10 % din valoarea tranzacției cu mărfuri social importante, efectuându-se o analiză a proporționalității sancțiunii în funcție de circumstanțele concrete ale cazului de către autoritatea competentă și instanța de judecată. 

Curtea a recunoscut constituționale articolul 20 alin. (6) din Legea privind comerțul interior și pct. 4 lit. b) din Regulamentul privind formarea prețurilor de comercializare a produselor social importante, aprobat prin Hotărârea Guvernului privind prețurile de comercializare a produselor social importante. 

De asemenea, tot astăzi, Curtea a declarat inadmisibilă o sesizare care a avut ca obiect un proiect de lege privind modificarea Codului contravențional al Republicii Moldova, care se referă la sancționarea utilizării atributelor și simbolurilor legate de acțiunile de agresiune militară, crimele de război, crimele împotriva umanității și altele. 

Curtea a procedat astfel pe baza unei jurisprudențe bine-stabilite. Potrivit acestei jurisprudențe, Curtea este competentă să-și exercite controlul de constituționalitate în privința legilor adoptate, nu și în privința proiectelor de lege aflate pe agenda parlamentară. 

Așadar, proiectul de lege contestat nu poate fi obiect al controlului de constituționalitate. 

Vă mulțumesc!