Categorii Categorii
Prima   |  Media   |  Noutăţi | Textul Briefing-ului susținut de Președintele Curții Constituționale, Domnica Manole, pe 7 decembrie 2021 (numirea în funcție a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă)
07.12
2021

Textul Briefing-ului susținut de Președintele Curții Constituționale, Domnica Manole, pe 7 decembrie 2021 (numirea în funcție a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă)

851 Accesări    

 

Stimați cetățeni,

Stimați reprezentanți ai media, 

Astăzi, Curtea a pronunțat o hotărâre care are la bază o sesizare a unui domn deputat și o excepție de neconstituționalitate.

Autorul primei sesizări i-a solicitat Curții Constituționale interpretarea articolului 116 alin. (2) din Constituție și explicarea modului în care Consiliul Superior al Magistraturii poate refuza să-i propună Președintelui țării un judecător pentru a fi numit în funcție până la atingerea plafonului de vârstă. În plus, autorul primei sesizări a solicitat controlul constituționalității articolului 11 alin. (1) din Legea privind statutul judecătorului. Autorul excepției de neconstituționalitate a solicitat verificarea constituționalității aceluiași articol din Lege. Acest articol prevede că judecătorii judecătoriilor și judecătorii curților de apel se numesc în funcție, din numărul candidaților selectați prin concurs, de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Candidații selectați care întrunesc condițiile prevăzute de lege se numesc în funcția de judecător inițial pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii sunt numiți în funcție până la atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani.  

Articolul 116 alin. (2) din Constituție stabilește că judecătorii instanțelor judecătorești se numesc în funcție de Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii. Judecătorii care au susținut concursul sunt numiți în funcție pentru prima dată pe un termen de cinci ani. După expirarea termenului de cinci ani, judecătorii vor fi numiți în funcție până la atingerea plafonului de vârstă, stabilit în condițiile legii. În același timp, articolul 116 alin. (1) din Constituție prevede că judecătorii sunt independenți, imparțiali și inamovibili, potrivit legii.

În analiza sa, Curtea a reiterat că independența judecătorului nu reprezintă un scop în sine și nici un privilegiu personal, ci urmărește să-i asigure judecătorului posibilitatea de a-și exercita rolul de protector al drepturilor și libertăților cetățenilor. Într-un stat guvernat de preeminența dreptului, principiul independenței judecătorești este însoțit de mai multe garanții, vitale pentru independența judiciară instituțională și individuală și fără de care ar fi imposibilă funcționarea efectivă și imparțială a instanțelor.

Curtea a observat că Legea privind statutul judecătorilor și Legea privind selecția, evaluarea performanțelor și cariera judecătorilor instituie un colegiu specializat pentru evaluarea performanțelor judecătorilor. Colegiul activează pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii. Potrivit cadrului normativ relevant, colegiul de evaluare a judecătorilor verifică îndeplinirea de către judecători a condițiilor funcției deținute sau ale funcției la care pretind pe parcursul carierei lor. Evaluarea performanțelor judecătorilor se realizează în mod periodic sau extraordinar. Evaluarea periodică se face o dată la trei ani. În cazul în care judecătorul este evaluat cu calificativul „insuficient”, el este supus evaluării extraordinare în termenul stabilit de colegiul de evaluare. Calificativul „insuficient” obținut la două evaluări consecutive constituie un motiv pentru demararea procedurii de eliberare din funcție a judecătorului, indiferent dacă este numit pe un termen de cinci ani sau până la atingerea plafonului de vârstă. Totodată, judecătorul este supus evaluării extraordinare și în cazul numirii în funcție până la atingerea plafonului de vârstă. Articolul 14 din Lege reglementează limitele evaluării, metodologia, termenul, criteriile, indicatorii de performanță a activității judecătorilor, sursele de informare, precum și mijloacele de colectare a informațiilor necesare evaluării performanțelor judecătorilor. Mai mult, alineatul (3) al aceluiași articol stabilește că evaluarea performanțelor judecătorului trebuie să respecte principiul corectitudinii juridice și al așteptărilor legitime și să asigure condiții pentru o evaluare obiectivă și multidimensională a activității profesionale a judecătorilor.

Privite la modul abstract și extrase din orice context, aceste prevederi par să asigure independența judecătorilor și să excludă orice aparențe în măsură să afecteze încrederea publicului în independența puterii judecătorești. Astfel, atât timp cât numirea judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă implică reguli stricte, standardul independenței este respectat. Prin stabilirea unor proceduri transparente și obiective de accedere în funcția de judecător, normele în discuție urmăresc să asigure protecție încrederii publicului în independența sistemului judecătoresc.

Curtea a reținut că Constituția nu prevede expres o competență a Consiliului de a numi în mod discreționar judecătorii în funcție până la atingerea plafonului de vârstă. Totuși, o asemenea competență poate fi dedusă în baza principiului autoadministrării judecătorești, precum și în baza textului „se numesc în funcție de Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii” din articolul 116 alin. (2) din Constituție.

Curtea a observat că o asemenea marjă discreționară poate afecta neutralitatea procedurii de numire a judecătorilor.

Curtea a constatat că articolul 116 alin. (2) din Constituție nu instituie o competență necondiționată și absolută a Consiliului în acest domeniu. Dimpotrivă, textul „în condițiile legii” limitează de o manieră substanțială competența Consiliului de a numi judecătorii în funcție până la atingerea plafonului de vârstă.

Curtea a reținut că este plauzibilă afectarea independenței prin subordonarea față de Consiliu a judecătorilor numiți în funcție pentru perioada inițială de cinci ani. Faptul că judecătorii sunt numiți inițial pentru un termen de cinci ani, urmând să fie confirmați în funcție până la atingerea plafonului de vârstă, face posibilă temerea ca aceștia să-și ghideze acțiunile pentru a câștiga indulgența Consiliului, uneori în detrimentul justiției. Acest risc este intensificat de faptul că un judecător ar putea să eșueze nu doar din cauza neîntrunirii condițiilor prevăzute de Lege, ci și pentru că Consiliul îl poate respinge în mod discreționar, în pofida faptului că a fost evaluat pozitiv de Colegiul de evaluare. Astfel, factori ca amenințarea cu eliberarea din funcție sau dorința de a fi confirmat până la atingerea plafonului de vârstă pot determina apariția unei atitudini „deferente” față de Consiliu.

De asemenea, deși Consiliul este autoritatea care decide numirea în funcție a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă, competența în discuție trebuie realizată astfel încât să nu fie compromisă independența judecătorilor. Curtea a precizat că Consiliul nu-și poate folosi competența cu care a fost învestit prin Constituție contrar scopului protecției independenței judecătorilor. Deturnarea scopului ar fi contrară activității în serviciul căreia a fost creat și la realizarea căreia Consiliul trebuie să contribuie. Totodată, un grad ridicat de influență în privința carierei judecătorilor poate să compromită structura întregului sistem judecătoresc.

În al treilea rând, argumentele privind utilizarea abuzivă a marjei discreționare prezintă probleme și sub aspectul asigurării eficienței și calității sistemului judiciar. Într‑un astfel de context, este evident că măsura în discuție este susceptibilă, independent de garanțiile ipotetice care pot fi identificate în legislație, să exercite presiuni asupra persoanelor care trebuie să parcurgă procedura de confirmare în funcție. Prin urmare, existența acestei marje discreționare nu este rezonabilă atunci când face obiectul unei aprecieri de ansamblu în vederea stabilirii impactului asupra independenței judecătorilor. Din aceste motive, având în vedere prejudiciile grave care ar putea rezulta, Curtea reține că valoarea independenței justiției prevalează în raport cu competența Consiliului Superior al Magistraturii de a mai evalua judecătorii în legătură cu numirea lor în funcție până la atingerea plafonului de vârstă. 

Așadar, Curtea a constatat că competența Consiliului de a decide discreționar numirea judecătorilor în funcție până la atingerea plafonului de vârstă nu-și găsește o justificare reală, astfel încât să fie garantat echilibrul corect între principiul autoadministrării judecătorești și încrederea în sistemul judiciar. Curtea a precizat că o concluzie inversă ar submina încrederea în sistemul judecătoresc și ar pava calea pentru folosirea articolului 116 alin. (2) din Constituție ca subterfugiu pentru eludarea articolelor 1 alin. (3), 20 și 116 alin. (1) din Constituție. 

Potrivit celei de-a doua teze din articolul 11 alin. (1) din Legea privind statutul judecătorului, candidații selectați care întrunesc condițiile specificate la articolul 6 se numesc în funcția de judecător inițial pe un termen de cinci ani. După expirarea termenului de cinci ani, judecătorii sunt numiți în funcție până la atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani.

Deși prevederea nu stabilește criteriile pe baza cărora este decisă numirea judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă, Curtea a reținut că acestea se regăsesc în Legea privind selecția, evaluarea performanțelor și cariera judecătorilor. În analiza sa referitoare la procedura de numire în funcție a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă, Curtea a stabilit că, deși numirea judecătorilor este condiționată de evaluarea și de obținerea unui calificativ pozitiv în fața unui Colegiu specializat al Consiliului Superior al Magistraturii, această competență este atribuită unui organ din cadrul Consiliului, fiind respectate astfel exigențele impuse de articolul 123 alin. (1) din Constituție. Pe de altă parte, Curtea a reținut că criteriile aplicate în vederea evaluării unui candidat sunt prevăzute de lege. 

Articolul 11 alin. (1) din Legea privind statutul judecătorului poate fi aplicat în conformitate cu interpretările Curții reținute la interpretarea articolului 116 alin. (2) din Constituție.

Prin urmare, Curtea a reținut că, în sensul articolelor 1 alin. (3), 20, 116 alineatele (1) și (2) din Constituție, Consiliul Superior al Magistraturii nu dispune de o marjă discreționară în ceea ce privește numirea judecătorilor în funcție până la atingerea plafonului de vârstă. În exercițiul competenței de numire în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă, Consiliul Superior al Magistraturii va întreprinde măsurile legale pentru numirea judecătorului în funcție până la atingerea plafonului de vârstă, fără nicio evaluare suplimentară din partea sa. Totuși, în cazul existenței unor suspiciuni rezonabile care pun la îndoială integritatea judecătorului sau de încălcare de către acesta a legislației, Consiliul Superior al Magistraturii poate sesiza Inspecția Judiciară în vederea desfășurării unui control suplimentar al candidatului. În cazul în care suspiciunile nu sunt confirmate, Consiliul Superior al Magistraturii va asigura numirea în funcţie a judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă.

De asemenea, articolul 11 alin. (1) din Legea privind statutul judecătorului este constituțional în măsura în care, după expirarea termenului de 5 ani, judecătorul care întrunește condițiile prevăzute de lege și care a fost evaluat pozitiv de Colegiul de Evaluare este numit în funcție până la atingerea plafonului de vârstă.

Vă mulțumesc pentru atenție!

 

 
Informații sesizări.:
+373 22 25-37-20
Relații cu presa.:
+373 69349444
Acces rapid