Categorii Categorii
Prima   |  Media   |  Noutăţi | Curtea a stabilit un tratament diferențiat nejustificat între titularii pensiei pentru limită de vârstă și titularii pensiei de dizabilitate
23.09
2021

Curtea a stabilit un tratament diferențiat nejustificat între titularii pensiei pentru limită de vârstă și titularii pensiei de dizabilitate

636 Accesări    

Joi, 23 septembrie 2021, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 30 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii. 

Circumstanțele cauzei 

La originea cauzei se află mai multe sesizări privind excepția de neconstituționalitate a articolului 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii (sesizările nr. 10g/2021, nr. 48g/2021, nr. 116g/2021 și nr. 130g/2021). Acest articol stabilește că au dreptul la reexaminarea pensiei doar persoanele care continuă să activeze în câmpul muncii după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă. 

Autorii sesizărilor au susținut că articolul 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii privează titularii unei pensii de dizabilitate de dreptul la reexaminarea pensiei, spre deosebire de titularii unei pensii pentru limită de vârstă cărora legea le recunoaște un asemenea drept. Autorii au solicitat controlul articolului 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii în raport cu articolele 16, 47 și 51 din Constituție.

 

Analiza Curții 

(i) Principii generale privind egalitatea și protecția specială a persoanelor cu dizabilități 

Curtea a subliniat că protecția persoanelor cu dizabilități prevăzută de articolul 51 din Constituție îi impune statului obligația de a întreprinde măsuri în vederea ameliorării situației persoanelor cu dizabilități care ar putea, din cauza unor factori obiectivi sau subiectivi, să sufere excluziunea din mediul societal obișnuit. 

Curtea a precizat că respectarea principiului egalității presupune acordarea acelorași avantaje tuturor persoanelor aflate în situații similare, cu excepția cazului în care se demonstrează că tratamentul diferențiat este justificat în mod obiectiv și rezonabil. Principiul egalității nu are în vedere interzicerea oricărui tratament diferențiat, ci doar a tratamentelor diferențiate nejustificate. 

Curtea a notat că un tratament diferențiat este justificat doar atunci când urmărește un obiectiv legitim și când mijloacele de realizare a acestui obiectiv respectă o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul legitim urmărit. Un tratament diferențiat nu respectă o relație rezonabilă de proporționalitate în cazul în care mijloacele de realizare a obiectivului nu sunt nici adecvate, nici necesare. 

(ii) Cu privire la caracterul legitim al obiectivului urmărit 

Articolul 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii recunoaște dreptul la reexaminarea pensiei în sensul majorării ei (i) în cazul titularilor pensiei pentru limită de vârstă care (ii) au activat sau care continuă să activeze în câmpul muncii cel puțin doi ani după realizarea dreptului la pensie. 

Curtea a menționat că realizarea unei gestionări corecte a fondurilor de asigurări sociale, ținând cont de factori precum clasele de subiecte, perioadele contributive realizate sau vârsta de pensionare ș.a., reprezintă un obiectiv legitim în sensul articolului 54 alin. (2) din Constituție. Prin urmare, Curtea a recunoscut interesul legitim al statului de a-și restructura fondurile pentru asigurări sociale și de a le face mai eficiente, interes care îi permite legislatorului să restricționeze exercițiul drepturilor garantate în baza articolelor 16, 47 și 51 din Constituție. 

(iii) Marja discreționară a legislatorului în domeniul protecției sociale 

La modul abstract, Curtea a constatat că sistemul asigurărilor sociale de stat ține cont, între altele, de speranța de viață medie estimată a persoanelor asigurate. În acest sens, legislația nu conține un pronostic referitor la o persoană asigurată concretă, ci folosește estimări generale (a se vedea, de exemplu, articolul 41 din Legea privind sistemul public de pensii). Rațiunea unei asemenea abordări constă în dificultatea unei prognoze precise privind riscul în materie de asigurări legat de un individ. Din acest motiv este legitim ca, pentru estimarea riscului, în locul unor evaluări individuale, să se procedeze de o manieră colectivă. Acest lucru implică, în mod inerent, o clasificare în categorii, în funcție de criteriile relevante. În mod firesc, în cadrul unei astfel de reglementări, unele persoane vor rămâne în afara acestor categorii. 

Totuși, Curtea a notat că trebuie să se țină cont în mod adecvat de datele care trebuie evaluate. De altfel, ar dispărea orice rațiune pentru recunoașterea unei marje discreționare largi a legislatorului în domeniul protecției sociale. Curtea a indicat că acesta este motivul care i-a permis să sublinieze, în Hotărârea nr. 29 din 22 noiembrie 2018, la § 55, că marja discreționară a legislatorului poate face obiectul controlului Curții, care verifică dacă acesta a acționat în limitele acestei marje. 

(iv) Dacă situația specială a persoanelor cu dizabilități impune o analiză în detaliu a tratamentului diferențiat 

Curtea a constatat că este un fapt dovedit științific că, din punct de vedere fiziologic, dizabilitatea prezintă mai multe riscuri pentru sănătate, între care moartea prematură sau dezvoltarea unor boli asociate dizabilității ș.a. Mai mult, o persoană care a fost diagnosticată la o vârstă  fragedă cu un grad de dizabilitate are șanse mai mici să atingă vârsta generală de pensionare, în comparație cu celelalte persoane. 

Din aceste motive, Curtea a precizat că, într-o asemenea situație, se pune problema dacă la reexaminarea pensiei de dizabilitate trebuie să se țină cont, în mod corespunzător, de gradul de dizabilitate, de șansele persoanei de a atinge vârsta generală de pensionare și de perioada dea lungul căreia plățile vor avea loc. 

(v) Cu privire la caracterul necesar al măsurii contestate 

Curtea a reținut că o măsură mai puțin restrictivă ar fi recunoașterea dreptului la reexaminarea pensiei la un interval de timp care să țină cont, în mod adecvat, de factori ca gradul de dizabilitate și vârsta la care a fost stabilită dizabilitatea. Curtea a observat că, în prezent, o reglementare similară este conținută în Legea privind sistemul public de pensii. Articolul 20 din Lege stabilește condiții diferite privind vârsta și stagiul de cotizare necesare pentru obținerea pensiei de dizabilitate. Totodată, Curtea a observat că există și o clasificare a dizabilității în categorii, în funcție de gradul concret de dizabilitate (medie, accentuată sau severă). Așadar, legislația prevede condiții individualizate și apte să asigure distribuirea echitabilă a dreptului la reexaminarea pensiei de dizabilitate. 

Curtea a menționat că marja discreționară recunoscută legislatorului în acest domeniu îi conferă, în principiu, posibilitatea ca, din rațiuni administrative, să renunțe la analize particulare. Totuși, Curtea a indicat că nu întrevede o asemenea dificultate în acest caz. De altfel, chiar dacă ar putea să existe dificultăți, acestea nu justifică, de unele singure, un standard de diferențiere care exclude o întreagă clasă de subiecte de la beneficiul unui drept. Mai mult, și într-o asemenea situație, există măsuri apte să asigure economii la fondurile sociale care să compenseze cheltuielile ipotetice. În orice caz, cheltuielile suportate nu justifică, de unele singure, privarea persoanelor cu dizabilități de dreptul la reexaminarea pensiei. 

(vi) Cu privire la caracterul adecvat al măsurii contestate   

Curtea a subliniat că privarea persoanelor cu dizabilități de dreptul la reexaminarea pensiei ar putea avea ca efect inhibarea acestora de a practica o muncă salarizată și le poate determina să caute locuri de muncă la „negru”, pentru a evita plata contribuțiilor de asigurări sociale. Într-un asemenea caz, obiectivul gestionării corecte a fondurilor sociale nu este realizat. Totodată, Curtea a constatat că unele dizabilități, în special dizabilitatea medie și accentuată, păstrează o capacitate de muncă care permite prestarea de activități salarizate. Astfel, dacă unei persoane cu dizabilități i s-ar plăti salariul în termenul necesar pentru a putea pretinde la reexaminarea pensiei, ea ar contribui mai mult timp la sistemul asigurărilor sociale de stat. Mai mult, poate fi în interesul protecției persoanelor cu dizabilități ca acestea să lucreze în continuare. Motivele se bazează, pe de o parte, pe considerente de ordin financiar (pierderile de venit legate de pensionare) sau pe considerente de natură personală (încadrarea într-un mediu societal, ducerea unui mod activ de viață). Prin urmare, inclusiv rațiuni legate de protecția persoanelor cu dizabilități militează pentru o soluție care să țină cont de interesul persoanelor cu dizabilități la reexaminarea pensiei. 

Curtea a reținut că există o probabilitate foarte mare ca o persoană cu dizabilități să nu supraviețuiască până la atingerea vârstei generale de pensionare, astfel încât să-și exercite pe deplin dreptul la pensie (a se vedea, cu privire la riscurile de deces în cazul unei dizabilități, §§ 25-29 din Hotărâre). Curtea a indicat că există date pertinente și concludente care atestă faptul că persoanele cu dizabilități sunt expuse mai mult decât celelalte persoane riscului de moarte prematură sau riscului dezvoltării unor boli asociate dizabilității, care pot să provoace, într-un final, moartea persoanei. 

Curtea a precizat că, analizate în ansamblu, aceste elemente fac ca speranța de viață a persoanelor cu dizabilități să fie sub media generală. Astfel, stabilirea unor diferențe care să țină cont, în mod corespunzător, de aceste elemente constituie o măsură justificată, pentru că în cazul plăților de asigurări sociale cuantumul prestațiilor decurge, în mod necesar, din speranța de viață a beneficiarilor de drepturi la pensie. În caz contrar, persoanele cu dizabilități, care, potrivit studiilor de specialitate, au o speranță de viață mai mică, ar fi dezavantajate, spre deosebire de beneficiarii unei pensii pentru limită de vârstă, pentru că șansele să atingă vârstă generală de pensionare sunt cu mult mai reduse. 

Curtea a notat că caracteristicile privind dizabilitatea au la bază condiții biologice și fiziologice specifice pentru speranța de viață. Totodată, dizabilitatea și condițiile care determină dizabilitatea constituie trăsături care sunt legate inseparabil de persoana asigurată și în privința cărora aceasta are doar o influență limitată. Așadar, starea de sănătate a anumitor persoane cu dizabilități ar putea fi atât de afectată înainte de vârsta generală de pensionare, încât să nu mai beneficieze de pe urma contribuțiilor de asigurări sociale realizate. Mai mult, Curtea a reținut că aceste evoluții se plasează în afara zonei de control a persoanei, iar în unele cazuri, ele au un caracter aleatoriu (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 29 din 22 noiembrie 2018, § 56).

În concluzie, Curtea a reținut că în cazul în care nu se ține cont, în mod corespunzător, de aceste elemente, persoanele cu dizabilități ar suferi un prejudiciu, nefiind asigurată o relație rezonabilă de proporționalitate între interesele concurente. Acest fapt ar fi în măsură să conducă, pe de o parte, sub pretextul unei posibilități teoretice de atingere a vârstei generale de pensionare, la golirea de conținut a interdicției discriminării și la neglijarea dreptului la protecție specială al persoanelor cu dizabilități și, pe de altă parte, la rezultate necorespunzătoare cu scopul legitim urmărit. Curtea a subliniat că într‑un stat în care sunt recunoscute, ca principii supreme, respectarea demnității umane, a drepturilor omului, a egalității și protecția specială a persoanelor cu dizabilități, asemenea diferențieri nu trec testul caracterului adecvat al măsurii, fiind contrare articolelor 16, 47 și 51 din Constituție. Mai mult, tratamentul diferențiat al persoanelor cu dizabilități, având în vedere elementele precizate mai sus, poate conduce la un sentiment de nedreptate, de neputință și de frustrare. 

(vii) Dacă la reexaminarea pensiei de dizabilitate trebuie să se aplice aceleași condiții ca în cazul pensiei pentru limită de vârstă 

Curtea a observat că Legea privind sistemul public de pensii stabilește prevederi care fixează condiții de ieșire la pensie sub pragul celor stabilite pentru limită de vârstă. Deosebirea menționată constituie un argument în favoarea instituirii unei distincții și în privința condițiilor de exercițiu al dreptului la reexaminarea pensiei de dizabilitate. De altfel, ar fi instituit un tratament inechitabil în raport cu persoanele care obțin pensia pentru limită de vârstă la atingerea vârstei generale de pensionare și s-ar pune o presiune excesivă pentru sistemul public de asigurări sociale, fiind neglijat obiectivul distribuirii corecte a prestațiilor de asigurări sociale.  

(viii) Soluția Curții Constituționale 

Curtea a observat că soluția neconstituționalității articolului 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii este în măsură să lipsească de efectivitate dreptul la reexaminarea pensiei și să creeze blocaje în cadrul sistemului public de pensii. Din aceste motive, pentru a remedia deficiența existentă, Curtea și-a rezervat prerogativa de a stabili prin prezenta hotărâre o soluție provizorie care să reglementeze problema reexaminării pensiei de dizabilitate, până va interveni Parlamentul. 

Totuși, pentru a da efect Hotărârii în cauzele în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate, având în vedere faptul că excepția de neconstituționalitate „exprimă o legătură organică, logică între problema de constituționalitate și fondul litigiului principal” și are sarcina „asigurării respectării drepturilor și libertăților fundamentale garantate de Constituție în procesul soluționării litigiilor de către instanțele judecătorești de drept comun”, Curtea a considerat rezonabil ca aceasta să producă efecte imediate pentru autorii sesizărilor.

 

Hotărârea Curții: 

Pornind de la argumentele invocate: 

Curtea a admis parțial excepțiile de neconstituționalitate a articolului 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii. 

Curtea a recunoscut constituțional articolul 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, în măsura în care de reexaminarea pensiei beneficiază și persoanele cu dizabilități. 

Curtea a precizat că efectele hotărârii se aplică începând cu data de 1 februarie 2022, cu excepția cazurilor excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de dl Mihail Cojocaru, parte în dosarul nr. 3-2842/20, de dl Sergiu Roșca, parte în dosarul nr. 3-3035/20, de dna Victoria Lesnic, parte în dosarul nr. 3-1145/2021, și de dl Vitalie Meșter, parte în dosarul 3-3392/20, cauze aflate pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în care hotărârea se aplică de la data adoptării. 

Curtea a indicat că în cazul în care Parlamentul nu va revizui Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii în conformitate cu raționamentele expuse în prezenta hotărâre până la data de 1 februarie 2022, autoritatea competentă în materia asigurărilor sociale de stat va asigura reexaminarea dreptului la pensie de dizabilitate având în vedere considerentele prezentei Hotărâri. 

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curții Constituționale http://www.constcourt.md/

 

 
Informații sesizări.:
+373 22 25-37-20
Relații cu presa.:
+373 69349444
Total vizitatori: 7664868  //   Vizitatori ieri: 2506  //   azi: 730  //   Online: 47
Acces rapid