Categorii Categorii
Prima   |  Media   |  Noutăţi | Decretul Președintelui Republicii Moldova privind desemnarea dlui Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru – constituțional
22.03
2021

Decretul Președintelui Republicii Moldova privind desemnarea dlui Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru – constituțional

1921 Accesări    

 

Luni, 22 martie 2021, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 10 pentru controlul constituționalității Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru (sesizarea nr. 60a/2021). Ședința Curții a avut loc cu respectarea măsurilor de prevenire a răspândirii cazurilor de infecție cu COVID-19. 

Circumstanțele cauzei 

La originea cauzei se află sesizarea depusă de dnii Vasile Bolea, Grigore Novac, Alexandr Suhodolski și Vlad Batrîncea, deputați în Parlamentul Republicii Moldova. Autorii sesizării au pretins că Decretul contravine articolului 98 alin. (1) din Constituție. 

Analiza Curții 

Principii generale 

Curtea a analizat sesizarea prin prisma articolului 98 alin. (1) din Constituție, care prevede că după consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. 

Curtea a reţinut că articolul 98 alin. (1) din Constituţie prevede atribuţia exclusivă a Preşedintelui Republicii de a desemna un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În acelaşi timp, Curtea a notat că, deşi exclusivă, atribuţia de desemnare nu poate fi discreţionară, deoarece Preşedintele va desemna un candidat pentru funcţia de premier numai după consultarea fracţiunilor parlamentare. În procedura de formare şi învestire a Guvernului este esenţial votul Parlamentului. Guvernul va răspunde politic doar în faţa Parlamentului, care îl poate demite. Principiul de la care se porneşte în statele democratice, indiferent de forma de guvernământ, este că Guvernul trebuie să exprime voinţa majorităţii politice din Parlament, iar pentru a guverna, el trebuie să beneficieze de sprijinul acestei majorități parlamentare. Analizând ponderea fiecăreia dintre cele două autorităţi publice în procedura de formare a Guvernului, Curtea a conchis că rolul Parlamentului este unul decisiv în raport cu rolul Preşedintelui Republicii. Această diferenţă de pondere se datorează formei de guvernământ parlamentare. În plus, în conformitate cu prevederile articolului 60 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova. 

În jurisprudența sa, Curtea a interpretat înţelesul sintagmei „consultarea fracţiunilor parlamentare” de la articolul 98 alin. (1) din Constituţie şi a reţinut că scopul consultărilor este de a identifica sprijinul politic al deputaţilor pentru o anumită persoană, capabilă să formeze un Guvern care să se bucure de încrederea Parlamentului. Ceea ce contează în aceste consultări este obţinerea susţinerii politice pentru persoana care ar putea fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Curtea a mai notat că Preşedintele Republicii poate veni la consultări cu o propunere proprie, care ar putea să fie acceptată. Este, însă, la fel posibil ca în cadrul acestor consultări politice candidatul propus de către Preşedinte pentru funcţia de Prim-ministru să nu fie agreat de partenerii de consultare ai acestuia. În acest sens, Curtea a menţionat că Preşedintele ţării nu-şi poate subordona partenerii de dialog politic pe care îi consultă. În acest rol, Preşedintele Republicii acţionează doar în calitate de reprezentant al statului, căruia îi revine dreptul şi responsabilitatea de a găsi o cale a dialogului şi a evaluării voinţei şi capacităţii deputaţilor consultaţi de a susţine din punct de vedere parlamentar un candidat. Desemnând candidatul pentru funcţia de Prim-ministru, Preşedintele Republicii trebuie să facă dovada imparţialităţii şi a neutralităţii sale politice, a echidistanţei sale faţă de toate grupurile parlamentare. Preşedintele nu are dreptul constituţional de a înlocui fracțiunile parlamentare. 

Curtea a reţinut că Preşedintelui Republicii nu i se poate nega dreptul de a evalua calităţile, competenţa, experienţa şi, în fond, capacitatea unei persoane, implicate politic sau nu, de a conduce Guvernul şi de a atrage sprijinul politic al majorităţii parlamentare, care îl va susţine pe întreaga durată a legislaturii. El nu-și poate impune însă propriul candidat. Astfel, Preşedintele intervine exclusiv ca reprezentant al statului, pentru a stabili şi formaliza prin însemnătatea şi solemnitatea funcţiei sale şi pentru a menţine cu autoritatea puterii sale echilibrul între Parlament şi un posibil viitor Guvern. Curtea a subliniat că interpretarea Constituţiei, în sensul existenţei unui drept discreţionar al Preşedintelui ţării de desemnare a candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, poate conduce la apariţia unor conflicte instituţionale. 

Curtea a reţinut că nu există niciun motiv constituţional şi democratic pentru ca Preşedintele Republicii să nu desemneze în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru persoana care dispune de sprijinul majorităţii parlamentare formalizate, fie ea adversă Preşedintelui. Atunci când niciun partid nu deține o majoritate absolută în Parlament, Preşedintele ţării trebuie să consulte deputaţii nu doar pro forma, ci să desemneze candidatul susţinut de această majoritate, chiar dacă partidul agreat de Preşedinte nu face parte din majoritate. Preşedintele Republicii desemnează pentru funcţia de Prim-ministru candidatul care îndeplineşte condiţiile de desemnare şi de numire şi care se bucură de sprijinul majorităţii parlamentare formalizate. 

Preşedintele ţării ar trebui să se comporte ca o autoritate care constată, dar care nu interpretează sau modifică rezultatul alegerilor, fiind constrâns, prin articolul 98 alin. (1) din Constituție, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru după voinţa exprimată de alegători la alegerile parlamentare, să desemneze persoana propusă de partidul sau coaliția care a câștigat majoritatea absolută a mandatelor.

Curtea a reţinut că această soluţie este singura de natură să elimine, cel puţin sub acest aspect, riscul conflictului instituţional, fiind un act firesc de clarificare a atribuţiilor Preşedintelui Republicii în privinţa desemnării Prim-ministrului, în condiţiile în care se asigură supremaţia Parlamentului, ca instituţie fundamentală a democraţiei. 

Curtea a notat că modul de alegere a Președintelui Republicii (prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat sau de către Parlament) nu influențează în niciun fel modul de exercitare de către șeful statului a atribuției sale reglementate de articolul 98 alin. (1) din Constituție. 

Prin urmare, marja discreţionară a Preşedintelui Republicii la desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru este limitată. În cazul în care este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcţia de Prim-ministru. În cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat ca, după consultarea fracţiunilor parlamentare, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa.

Aplicarea principiilor în prezenta cauză 

Pentru a vedea dacă Decretul contestat corespunde exigențelor stabilite de articolul 98 alin. (1) din Constituție, așa cum acesta a fost interpretat în jurisprudența constituțională, Curtea trebuie să verifice: a) dacă Președintele Republicii a consultat fracțiunile parlamentare până la emiterea Decretului contestat; b) dacă în urma consultării fracțiunilor parlamentare a fost identificată o majoritate parlamentară absolută formalizată care susține un candidat pentru funcția de Prim-ministru; c) dacă refuzul dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru a influențat existența majorității parlamentare absolute formalizate; d) dacă Președintele Republicii a desemnat un candidat pentru funcția de Prim-ministru în interiorul marjei sale discreționare permise de Constituție. 

a) Dacă Președintele Republicii a consultat fracțiunile parlamentare până la emiterea Decretului contestat 

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolul 98 alin. (1) din Constituţie prevede atribuţia exclusivă a Preşedintelui Republicii de a desemna un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. În acelaşi timp, Curtea a menționat că, deşi este exclusivă, atribuţia de desemnare nu poate fi însă discreţionară, deoarece Preşedintele va desemna un candidat pentru funcţia de premier numai în urma consultării fracţiunilor parlamentare (a se vedea HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, § 84; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 17; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 40). 

În acest caz, Curtea a observat că, pe 16 martie 2021, Președintele Republicii a consultat fracțiunile parlamentare în vederea desemnării unui candidat pentru funcția de Prim-ministru. Mai mult, atât autorii sesizării, cât și Președintele Republicii au confirmat că fracțiunile parlamentare au fost consultate până la emiterea Decretului. Prin urmare, Curtea a constatat că condiția minimă referitoare la consultarea fracțiunilor parlamentare, stabilită de articolul 98 alin. (1) din Constituție, este îndeplinită. Referitor la rezultatul acestor consultări, Curtea se va pronunța mai jos. 

b) Dacă în urma consultării fracțiunilor parlamentare a fost identificată o majoritate parlamentară absolută formalizată care susține un candidat pentru funcția de Prim-ministru 

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că scopul consultărilor este de a identifica sprijinul politic al deputaţilor pentru o anumită persoană, capabilă să formeze un Guvern care să se bucure de încrederea Parlamentului. Ceea ce contează în aceste consultări este obţinerea susţinerii politice pentru persoana ce ar putea fi desemnată în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, § 91; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 18; HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 41). 

Curtea a observat că autorii sesizării menționează că, pe 16 martie 2021, în cadrul consultărilor dintre Președintele Republicii și fracțiunile parlamentare, majoritatea parlamentară absolută formalizată a reiterat candidatura dnei Mariana Durleșteanu pentru a fi desemnată în calitate de candidat la funcția de Prim-ministru, candidatură care a fost propusă anterior prin Declarația din 11 februarie 2021. Pe de altă parte, Președintele Republicii notează că după consultarea fracțiunilor parlamentare din 16 martie 2021, Președintele a constatat că nu mai există o majoritate parlamentară absolută formalizată care să o susțină pe dna Mariana Durleșteanu.

Curtea a constatat că deputații care constituiau majoritatea parlamentară absolută formalizată prin Declarația din 11 februarie 2021 nu au retras sau nu au anulat în mod explicit această Declarație. Acești deputați nu au renunțat la candidatura dnei Mariana Durleșteanu, care a fost înaintată la funcția de Prim-ministru nici până la consultări, nici în timpul acestora, nici după finalizarea consultărilor. 

Prin urmare, Curtea a reținut că după consultarea fracțiunilor parlamentare din 16 martie 2021 a fost identificată o majoritate parlamentară absolută formalizată care susținea candidatura dnei Mariana Durleșteanu pentru funcția de Prim-ministru. 

c) Dacă refuzul dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru a influențat existența majorității parlamentare absolute formalizate 

În Hotărârea Curții Constituționale nr. 6 din 23 februarie 2021, § 53, Curtea a reținut că Declaraţia din 11 februarie 2021 de constituire a majorităţii parlamentare pentru susţinerea dnei Mariana Durleşteanu în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru îndeplinea condiția înaintării candidatului pentru funcţia de Prim-ministru de către o majoritate parlamentară absolută formalizată. 

Cu privire la valabilitatea renunțării dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru, Curtea a admis argumentul Președintelui Republicii că refuzul în discuție, exprimat public prin intermediul unei platforme de socializare, este valabil și are efect din momentul anunțării, i.e. din data de 16 martie 2021. De altfel, dacă Hotărârea Curții Constituționale nr. 16 din 17 iunie 2015 prevede că anunțul public al demisiei Prim-ministrului intră în vigoare din momentul emiterii și acesta atrage ope legis demisia Guvernului, fără îndeplinirea altei condiții de formă sau de procedură, același raționament se aplică și în cazul persoanei propuse de o majoritate parlamentară formalizată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru. Prin urmare, Curtea a considerat nefondate argumentele autorilor sesizării care susțin că doar refuzul oficial al dnei Mariana Durleșteanu, comunicat Parlamentului, este valabil. 

Cu privire la efectele renunțării dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru, Curtea a considerat că acest fapt a invalidat Declarația majorității parlamentare din 11 februarie 2021, lipsind-o de obiect. Curtea a reținut că existența unei candidaturi precise pentru funcția de Prim-ministru reprezintă o condiție esențială pentru formalizarea majorității parlamentare absolute. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că condiția formalizării majorităţii parlamentare absolute este îndeplinită dacă: (i) actul care atestă formalizarea majorităţii parlamentare conţine date cu privire la numărul şi deputaţii concreţi care constituie majoritatea parlamentară absolută; (ii) actul reflectă disponibilitatea deputaţilor de a susţine o anumită candidatură pentru funcţia de Prim-ministru; (iii) actul este comunicat Preşedintelui Republicii Moldova în mod oficial (a se vedea HCC nr. 6 din 23 februarie 2021, § 52 și jurisprudența citată acolo). 

Așadar, Curtea a notat că din momentul renunțării dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru, majoritatea parlamentară absolută formalizată prin Declarația din 11 februarie 2021 a încetat să mai existe. 

d) Dacă Președintele Republicii a desemnat un candidat pentru funcția de Prim-ministru în interiorul marjei sale discreționare permise de Constituție 

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că marja discreţionară a Preşedintelui Republicii la desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru este limitată. În cazul în care este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcţia de Prim-ministru. În cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat ca, după consultarea fracţiunilor parlamentare, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa. 

Potrivit autorilor sesizării, după refuzul dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru, Președintele Republicii trebuia să consulte repetat majoritatea formalizată pentru a afla opțiunea curentă a acesteia sau să-l desemneze pe dl Vladimir Golovatiuc care a fost propus de majoritatea parlamentară formalizată prin Declarația din 18 martie 2021. De cealaltă parte, Președintele Republicii consideră că din momentul refuzului dnei Mariana Durleșteanu de a fi desemnată în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru, majoritatea parlamentară a încetat să mai existe, iar desemnarea dlui Igor Grosu s-a bazat pe obligația constituțională a Președintelui Republicii, stabilită prin jurisprudența Curții, de a desemna un candidat pentru funcția de Prim-ministru în cazul în care lipsește o majoritate parlamentară absolută formalizată. 

Examinând aceste argumente, Curtea a reținut că din textul articolului 98 alin. (1) din Constituție și din jurisprudența Curții rezultă explicit că etapa consultării fracţiunilor parlamentare trebuie să aibă o finalitate, și anume desemnarea de către Președintele Republicii a unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Astfel, dacă după consultarea fracțiunilor parlamentare, Președintele Republicii constată că există o majoritate parlamentară absolută formalizată, Președintele trebuie să desemneze candidatul propus de această majoritate, fără a purcede la noi consultări. De asemenea, Președintele țării trebuie să desemneze un candidat, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa, dacă constată, după consultarea fracțiunilor parlamentare, că nu există o majoritate parlamentară absolută formalizată și un candidat desemnat de aceasta. 

În această cauză, Curtea a observat că Decretul contestat a fost emis după ce Președintele Republicii a constatat că majoritatea parlamentară absolută formalizată a încetat să mai existe, ca urmare a renunțării dnei Mariana Durleșteanu de a mai fi candidat la funcția de Prim-ministru. 

Curtea a notat că în articolul 98 alin. (1) din Constituție nu este fixat termenul în decursul căruia Președintele trebuie să desemneze, după consultarea fracțiunilor parlamentare, un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Termenul în care Președintele Republicii trebuie să emită decretul prin care desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru se încadrează în marja discreționară a acestuia. Marja este limitată de termenul constituţional pus la dispoziţia candidatului desemnat la funcţia de Prim-ministru pentru a cere votul de încredere al Parlamentului, i.e. 15 zile, conform articolului 98 alin. (2) din  Constituție. 

În același timp, Curtea a reținut că atât refuzul persoanei de a fi candidat la funcția de Prim-ministru din partea majorității parlamentare absolute formalizate, cât și faptul că majoritatea parlamentară nu s-a asigurat de convingerea candidatului propus privind menținerea acceptului da a candida nu-i pot fi imputate Președintelui Republicii. 

În baza articolului 98 alin. (1) din Constituție, așa cum acesta a fost interpretat în jurisprudența Curții, Președintele Republicii avea obligația să desemneze, după finalizarea consultărilor cu fracțiunile parlamentare, un candidat la funcția de Prim-ministru. Astfel, în cazul în care a constatat că lipsește o majoritate absolută formalizată care susține un candidat, Președintele țării avea competența să desemneze un candidat pentru această funcție, chiar dacă majoritatea parlamentară nu este de acord cu propunerea sa. 

Referitor la anunțarea constituirii la 18 martie 2021 a unei noi majorități parlamentare formalizate care a înaintat candidatura dlui Vladimir Golovatiuc pentru funcția de Prim-ministru, Curtea a reținut următoarele. 

În jurisprudența sa, Curtea a statuat că principul de bază al democraţiei este cel al majorităţii. Decizia este luată de către aceasta şi de către cei care reprezintă o majoritate a alegătorilor, indiferent din câte partide este formată această majoritate sau dacă există un partid mai mare (însă minoritar) decât fiecare dintre partidele care alcătuiesc majoritatea în parte. În același timp, Curtea a reiterat că majoritatea parlamentară trebuie să asigure un tratament corect și adecvat al minorităților parlamentare, fără să facă abuz de poziția sa dominantă. 

În prezenta cauză, Curtea a analizat dacă majoritatea parlamentară absolută formalizarea căreia a fost anunțată după emiterea Decretului contestat beneficiază de suficiente garanții constituționale în situația invocată de autorii sesizării, i.e. marja discreționară a Președintelui Republicii privind menținerea sau anularea decretului de desemnare a unui candidat pentru funcția de Prim-ministru, în cazul în care despre formalizarea unei majorități parlamentare absolute se anunță după emiterea acestui decret. 

În primul rând, Curtea a reținut că majoritatea parlamentară poate să nu acorde vot de încredere programului de activitate şi întregii liste a Guvernului, vot care va fi solicitat de candidatul pentru funcţia de Prim-ministru. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că în procedura de formare şi învestire a Guvernului esenţial este votul Parlamentului, iar în conformitate cu prevederile articolului 98 alin. (3) din Constituție, Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi. De asemenea, în această situație, în cazul unor noi consultări după eșuarea acordării votului de încredere, majoritatea parlamentară absolută formalizată poate să înainteze un candidat pentru funcția de Prim-ministru. 

În al doilea rând, în ipoteza în care nu vor avea loc noi consultări în sensul articolului 98 alin. (1) din Constituție din cauza expirării termenului prevăzut la articolul 85 alin. (2) din Constituție, majoritatea parlamentară absolută va avea posibilitatea să abordeze problema învestirii Guvernului în cadrul consultărilor obligatorii cu Președintele Republicii care trebuie să aibă loc, conform articolului 85 alin. (1) din Constituție, în cazul dizolvării Parlamentului. 

Prin urmare, Curtea a reținut că garanțiile în discuție echilibrează marja discreționară a Președintelui Republicii privind menținerea sau anularea decretului de desemnare a unui candidat pentru funcția de Prim-ministru, în cazul în care anularea este solicitată de o majoritate parlamentară absolută a cărei formalizare a fost anunțată după emiterea decretului. 

În baza celor menționate supra, Curtea a considerat că Decretul contestat a fost emis cu respectarea prevederilor articolului 98 alin. (1) din Constituție, așa cum acesta a fost interpretat în jurisprudența Curții. 

 

Hotărârea Curții: 

Pornind de la argumentele invocate, Curtea a respins sesizarea depusă de dnii Vasile Bolea, Grigore Novac, Alexandr Suhodolski și Vlad Batrîncea, deputați în Parlamentul Republicii Moldova. 

Curtea a recunoscut constituțional Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru. 

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

 

 
Informații sesizări.:
+373 22 25-37-20
Relații cu presa.:
+373 69349444
Total vizitatori: 7554311  //   Vizitatori ieri: 3655  //   azi: 1549  //   Online: 165
Acces rapid