Prima   |  Media   |  Noutăţi | Curtea a examinat constituționalitatea proiectului de lege pentru modificarea și completarea Constituției
03.12
2020

Curtea a examinat constituționalitatea proiectului de lege pentru modificarea și completarea Constituției

628 Accesări    

 

Joi, 3 decembrie 2020, Curtea Constituțională a pronunțat dispozitivul Avizului nr. 2 la proiectul de lege pentru modificarea și completarea Constituției (sesizarea nr. 155c/2020). Ședința Curții a avut loc cu respectarea măsurilor de prevenire a răspândirii cazurilor de infecție cu COVID-19.

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei se află sesizarea depusă de Guvern prin care se solicită avizarea proiectului de lege pentru modificarea și completarea Constituţiei Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 730 din 30 septembrie 2020.

Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Constituţiei vizează aspecte ce țin de sistemul judecătoresc.

Analiza Curții

a) Cu privire la respectarea procedurii de inițiere a revizuirii Constituției

Curtea a observat că articolul 141 alin. (1) lit. c) din Constituție îi permite Guvernului să inițieze revizuirea Constituției. În această cauză, Guvernul a inițiat revizuirea Constituției prin aprobarea Hotărârii Guvernului nr. 730 din 30 septembrie 2020.

Hotărârea în discuție, proiectul legii pentru modificarea și completarea Constituției Republicii Moldova și Nota informativă la proiectul de lege sunt publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, așa cum o impune articolul 102 alin. (4) din Constituție, care prevede că hotărârile adoptate de Guvern se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și că nepublicarea atrage inexistența hotărârii.

b) Cu privire la respectarea condițiilor temporale ale revizuirii Constituției (constituționalitatea extrinsecă)

 

Curtea a observat că revizuirea Constituției inițiată de Guvern nu cade sub incidența vreunei interdicții temporale prevăzute de Constituție. Prin urmare, condițiile formale prevăzute de articolele 63 alin. (3) și 142 alin. (3) din Constituție sunt îndeplinite.

c) Cu privire la respectarea condițiilor materiale ale revizuirii Constituției (constituționalitatea intrinsecă)

I. Cu privire la excluderea termenului inițial de cinci ani de numire a judecătorilor [articolul 116 alin. (2)]

Curtea a observat că prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune abrogarea termenului inițial de cinci ani de numire a judecătorilor în funcție reformulând articolul 116 alin. (2): „Judecătorii instanțelor judecătorești se numesc în funcţie, în condiţiile legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii”.

Curtea a menționat că excluderea termenului inițial de cinci ani de numire a judecătorilor urmăreşte asigurarea stabilității mandatului judecătorilor, obiectiv care este compatibil cu limitele de revizuire a Constituției.

II. Cu privire la atribuția Președintelui Republicii de a respinge o singură dată candidatura propusă de Consiliul Superior al Magistraturii [articolul 116 alin. (2)]

Curtea a observat că Guvernul propune o redacție nouă a articolului 116 alin. (2) din Constituție. Teza a II-a a acestui articol ar stabili că „Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii”.

Curtea a reținut că reglementarea în Constituție a dreptului de veto al Președintelui Republicii, care poate fi exercitat doar o singură dată la numirea judecătorilor, consolidează rolul decizional al Consiliului Superior al Magistraturii la numirea judecătorilor și previne situațiile în care competența Președintelui țării în această materie ar putea fi supusă modificărilor frecvente de către Parlament, prin legi organice.

În același timp, Curtea a observat că propunerea de modificare a articolului 116 alin. (2) din Constituție nu stabilește o soluție pentru situația în care Președintele Republicii ar refuza numirea repetată a judecătorului propus de Consiliul Superior al Magistraturii. În acest sens, pentru a consolida rolul decizional al Consiliului Superior al Magistraturii în procedura de numire a judecătorilor și, totodată, reieșind din jurisprudența Curții referitoare la neexecutarea obligațiilor constituționale de către Președintele Republicii, Curtea a considerat că ar fi necesară reglementarea unui mecanism care ar evita crearea unor blocaje instituționale.

În acest sens, Parlamentul are o marjă discreționară largă în alegerea mecanismelor capabile să evite blocajele instituționale în domeniul numirii judecătorilor propuși de Consiliul Superior al Magistraturii. Este important ca mecanismul ales să asigure un echilibru corect între rolul Consiliului Superior al Magistraturii și rolul Președintelui Republicii în acest domeniu.

Așadar, Curtea a reținut că inițiativa de revizuire a Constituției referitoare la atribuția Președintelui Republicii de a respinge o singură dată candidatura propusă de Consiliul Superior al Magistraturii corespunde limitelor de revizuire stabilite de articolul 142 din Constituție.

III. Cu privire la procedura de numire a președinților și a vicepreședinților instanţelor judecătoreşti [articolul 116 alin. (3)]

Curtea a observat că, în prezent, președinții și vicepreședinții instanţelor judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe un termen de patru ani. Prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune abrogarea acestei prevederi.

Curtea a reținut că prin excluderea din Constituție a procedurii de numire a președinților și a vicepreședinților instanţelor judecătoreşti nu are loc o diminuare a protecției independenței judecătorilor. În același timp, funcțiile de președinte și de vicepreședinte al instanţei judecătoreşti implică responsabilități administrative, iar articolul 115 alin. (4) din Constituție îi permite legislatorului să reglementeze, printr-o lege organică, organizarea instanţelor judecătoreşti. În concluzie, Curtea a reținut că acest aspect al inițiativei corespunde limitelor de revizuire a Constituției. De asemenea, Curtea a notat că în reglementarea prin lege organică a procedurii de numire a președinților și a vicepreședinților instanţelor judecătoreşti este important să fie respectate exigențele principiului independenței interne a judecătorilor.

IV. Cu privire la procedura de numire în funcție a judecătorilor Curții Supreme de Justiție [articolul 116 alin. (4)]

Curtea a observat că, în prezent, articolul 116 alin. (4) din Constituție prevede că președintele, vicepreședinții şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Ei trebuie să aibă o vechime în funcţia de judecător de cel puţin zece ani. Prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune abrogarea acestei prevederi.

Curtea a reținut că modul de numire a judecătorilor instanței supreme propus de Guvern consolidează rolul Consiliului Superior al Magistraturii în acest proces și, în mod prezumtiv, independența judecătorilor instanței supreme. Prin urmare, acest amendament corespunde limitelor de revizuire a Constituției.

Cu privire la excluderea cerinței referitoare la experiența de zece ani în funcția de judecător necesară pentru a accede în funcţia de judecător al Curții Supreme de Justiție, Curtea a menționat că acest amendament va permite accesul la funcția de judecător al instanței supreme și persoanelor din alte profesii juridice, inclusiv din domeniul universitar. Acest amendament nu afectează nicio valoare protejată de Constituție și, prin urmare, corespunde limitelor de revizuire.

V. Cu privire la criteriile privind numirea și transferul judecătorilor [articolul 116 alin. (5)]

Curtea a reținut că reglementarea în Constituție a criteriilor pentru numirea și cariera judecătorilor nu aduce atingere vreunei valori protejate de Constituție. Dimpotrivă, în acest mod, criteriile în discuție vor dobândi un caracter rigid, obligatoriu, cu o aplicabilitate îndelungată, contribuind astfel la dezideratul numirii în funcție a unor judecători necesari într-o societate democratică.

 

Referitor la reglementarea în Constituție a condiției obținerii acordului judecătorului pentru promovarea și transferul acestuia, Curtea a observat că, în prezent, acest text este conținut în articolul 116 alin. (5) din Constituție. Prin urmare, Curtea a reținut că amendamentul în discuţie corespunde limitelor de revizuire stabilite de Constituție.

VI. Cu privire la imunitatea judecătorilor [articolul 116 alin. (51)]

Curtea a constatat că Guvernul propune completarea articolului 116 din Constituție cu alineatul (51), care prevede că judecătorii beneficiază doar de imunitate funcțională în condiţiile legii.

Curtea a reținut că prin introducerea în Constituție a imunității funcționale a judecătorilor se stabilește întinderea imunității de care beneficiază judecătorii în exercitarea atribuțiilor jurisdicționale. Această noțiune reflectă echilibrul necesar între imunitate, ca mijloc de protecţie a independenţei judecătorului împotriva presiunii excesive şi a abuzului din partea puterilor statului, pe de o parte, şi faptul că judecătorul nu este mai presus de lege, pe de altă parte.

Examinând respectarea limitelor materiale ale revizuirii Constituției, Curtea nu a întrevăzut vreo ingerință în valorile protejate de Constituție. Dimpotrivă, prin ridicarea imunității funcționale la nivelul Constituției, acest amendament consolidează independența judecătorilor.

 

VII. Cu privire la bugetul instanțelor judecătorești [articolul 121 alin. (11)]

Guvernul propune completarea articolului 121 din Constituție cu alineatul (11), care prevede că în procesul elaborării, aprobării și modificării bugetului instanțelor judecătorești se solicită avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii este în drept să prezinte Parlamentului propuneri la proiectul bugetului instanțelor judecătorești.

Curtea a constatat că Guvernul propune utilizarea cuvântului „consultativ” sugerând care este forța juridică a avizului Consiliului Superior al Magistraturii privind bugetul instanțelor judecătorești. Curtea a considerat că termenul „consultativ” a fost utilizat de către Guvern, pe de o parte, pentru a evita confuziile cu privire la forța juridică a avizului Consiliului, iar pe de altă parte, pentru a recunoaște marja discreționară largă a Guvernului și a Parlamentului în procedura de elaborare și adoptare a bugetului de stat. Avizul Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi obligatoriu pentru autorități, deoarece proiectul bugetului instanțelor judecătorești elaborat de Consiliu se aprobă în baza consultărilor care au loc cu Guvernul și Parlamentul.

Pentru a fi îndeplinită condiția participării Consiliului Superior al Magistraturii la elaborarea și la aprobarea bugetului instanțelor judecătorești, avizul Consiliului trebuie să fie examinat de Guvern. Dacă propunerile Consiliului Superior al Magistraturii sunt respinse integral sau parțial de către Guvern, Consiliul trebuie să poată prezenta poziția sa în fața Parlamentului. Curtea a reținut că doar în aceste condiții articolul 121 alin. (11) poate asigura independența judecătorilor. Prin urmare, Curtea a reținut că acest amendament corespunde limitelor de revizuire a Constituției.

VIII. Cu privire la rolul Consiliului Superior al Magistraturii [articolul 1211]

Prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune completarea Secțiunii a 2-a din capitolul IX din Constituție cu articolul 1211, care prevede că Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei autorităţii judecătorești.

Examinând acest aspect al sesizării, Curtea a reținut că prin stabilirea la nivelul Constituției a rolului Consiliului Superior al Magistraturii nu are loc vreo ingerință în valorile protejate de Legea Supremă. Prin prevederea în discuție se reiterează rolul Consiliului stabilit în jurisprudența Curții, fără a se prelua din atribuțiile sau din rolul altor autorități publice. Așadar, acest amendament corespunde limitelor de revizuire a Constituției.

IX. Cu privire la componența Consiliului Superior al Magistraturii [articolul 122 alin. (1)]

Prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune o nouă redacție a articolului 122 din Constituție. Potrivit alineatului (1) al acestui articol, Consiliul Superior al Magistraturii este format din 12 membri: șase judecători aleși de Adunarea Generală a Judecătorilor, reprezentând toate nivelele instanțelor judecătorești, și șase persoane care se bucură de o înaltă reputație profesională și integritate personală, cu experiență în domeniul dreptului sau într-un alt domeniu relevant, care nu activează în cadrul organelor puterii legislative, executive sau judecătorești și care nu sunt afiliate politic.

Cu privire la distribuirea numerică a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii între judecători și non-judecători, Curtea a reținut că reglementarea unui număr fix al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă o abordare care aduce mai multă certitudine, spre deosebire de textul actual din Constituție, care prevede că Consiliul este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi.

Curtea a reținut că excluderea Președintelui Curții Supreme de Justiție, a ministrului justiției și a Procurorului General  din componența Consiliului Superior al Magistraturii nu afectează, în vreun fel, valorile constituționale, dar dimpotrivă, consolidează independența Consiliului, obiectiv care este compatibil cu Constituția.

Cu privire la distribuirea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii între judecători și non-judecători, în formula propusă de Guvern în proiectul de lege constituţională examinat (i.e. câte șase membri), se instituie un echilibru între condiția asigurării independenței judecătorilor și condiția evitării autoguvernării corporatiste în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. În concluzie, acest amendament nu încalcă limitele revizuirii Constituţiei.

Cu privire la cerințele pentru candidații la funcția de membru non-judecător al Consiliului Superior al Magistraturii, Curtea a reținut următoarele.

Impunerea condiției referitoare la înalta reputație profesională și integritatea personală este justificată prin rolul constituțional și prin prestigiul acestei instituții. Condiția în discuție nu produce vreo ingerință în valorile protejate de Constituție. Dimpotrivă, ea consolidează, prin calitățile personale și profesionale impuse candidaților, independența Consiliului.

Referitor la condiția experienței în domeniul dreptului sau într-un alt domeniu relevant, Curtea a reținut că Parlamentul trebuie să fixeze, prin lege organică, durata experienței în domeniile menționate.

Cu privire la cerința experienței „în domeniul dreptului”, Curtea a reținut că această formulare se referă în mod clar la profesioniștii dreptului (i.e. avocați, notari, profesori de drept etc.). Această măsură ar putea avea ca scop, așa cum sugerează Comisia de la Veneția, evitarea uniformizării Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu referire la textul „în alt domeniu relevant”, Curtea a notat că Constituția nu conține nicio prevedere care ar interzice ca cealaltă componentă a Consiliului sau unele mandate ale acestuia să fie deținute de profesioniști din alte domenii decât dreptul. Totodată, pentru a evita aplicarea discreționară a acestui criteriu, Curtea a considerat că Parlamentul trebuie să descrie, printr-o lege organică, care sunt domeniile relevante pentru ocuparea funcției de membru non-judecător al Consiliului.

Cu privire la condiția care stabilește că candidatul nu trebuie să activeze în cadrul organelor puterii legislative, executive sau judecătorești, Curtea a reținut că nu există niciun scop legitim ca aceasta să fie aplicată în cazul tuturor angajaților autorităților în discuție. Din acest motiv, legislatorul trebuie să reglementeze la nivelul legii organice care funcții cad sub incidența condiției. Totodată, pentru a evita posibilitatea eludării acestei condiții de către Parlament, Curtea a considerat necesar ca legislatorul să nu se limiteze la activitatea din prezent a candidaților, dar să extindă această condiție și la trecutul profesional al candidaților. În partea referitoare la perioada care trebuie cuprinsă de condiție, Curtea a reținut că această chestiune ține de marja discreționară a Parlamentului.

Condiția neafilierii politice a candidaților la funcția de membru non-judecător al Consiliului Superior al Magistraturii are ca obiectiv depolitizarea activității Consiliului, obiectiv care este compatibil cu Constituția. Curtea a observat că textul „nu sunt afiliate politic” este deschis interpretărilor. Totuși, având în vedere angajamentul Guvernului de a detalia noțiunea în discuție în Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea a reținut că acest aspect al sesizării corespunde limitelor de revizuire a Constituției. Totodată, Curtea a menționat că la descrierea acestei noțiuni, este important ca Parlamentul să evite utilizarea formulărilor care ar permite aplicarea excesivă a acestei condiții față de acțiuni politice nesemnificative ale candidaților.

Prin urmare, Curtea a reținut că propunerea de a stabili o nouă redacție a articolului 122 alin. (1) din proiectul de lege corespunde limitelor de revizuire a Constituției. În același timp, pentru a asigura aplicarea efectivă a acestor prevederi constituționale, Parlamentul va trebui să înlăture deficiențele constatate supra de Curte.

X. Cu privire la procedura de alegere/numire a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii [articolul 122 alineatele (2), (3) și (4)]

Articolul 122 alin. (2) din proiectul de lege prevede că procedura și condițiile de alegere, numire și încetare a mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii sunt stabilite de lege. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii pot fi revocați, în condițiile legii. Curtea a reținut că sub aspect constituțional amendamentul nu prezintă vreo ingerință în valorile protejate de Constituție.

Cu privire la numărul de voturi necesar pentru numirea non-judecătorilor la funcția de membru al Consiliului, Curtea a reținut că acest aspect al sesizării nu produce vreo ingerință în valorile protejate de Constituție.

Cu privire la mecanismul de evitare a blocajelor la numirea membrilor non-judecători ai Consiliului, Curtea a reținut că Parlamentul are o marjă discreționară largă în alegerea mecanismelor capabile să evite blocajele în numirea membrilor non-judecători ai Consiliului. În același timp, este important ca mecanismul ales să nu fie supus modificărilor frecvente de conjunctură și să nu eludeze procedura stabilită prin Constituție pentru alegerea membrilor non-judecători ai Consiliului.

Prin urmare, Curtea a reținut că propunerea de a stabili o nouă redacție a articolului 122 din Constituție în partea ce ține de alineatele (2), (3) și (4) corespunde limitelor de revizuire stabilite de articolul 142 din Constituție.

XI. Cu privire la durata mandatului membrului Consiliului Superior al Magistraturii și la imposibilitatea acestuia de a fi ales/numit pentru două mandate [articolul 122 alin. (5)]

Prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune, la articolul 122 alin. (5) din proiect, ca membrii Consiliului să fie aleși sau numiți pentru un mandat de șase ani.

În primul rând, amendamentul propus de Guvern împiedică, pe de o parte, fiecare nouă componență a Parlamentului să reînnoiască componența Consiliului odată cu venirea la guvernare, iar pe de altă parte, le permite membrilor Consiliului Superior al Magistraturii numiți de Parlament să fie independenți de autoritatea care i-a numit. În al doilea rând, Curtea a considerat că reglementarea în Constituție a duratei mandatului de membru al Consiliului face ca acest mandat să se bucure de o mai mare stabilitate. Astfel, amendamentul în discuție este compatibil cu exigențele Constituției.

De asemenea, prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune ca interdicția de a deține două mandate să fie reglementată la nivelul Constituției. Examinând acest aspect al sesizării, Curtea a reținut că interdicția de a deține două mandate în funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii elimină riscul că membrul ales își va direcționa întreaga activitate în Consiliu spre a fi reales. De asemenea, ea elimină eventuala părtinire în luarea deciziilor în vederea unei realegeri în funcție, determină membrii Consiliului să acționeze independent și consolidează obligația de ingratitudine față de autoritatea care i-a numit în această funcție. Reglementarea la nivelul Constituției a acestei interdicții limitează marja discreționară a legislativului. Așadar, propunerea de a stabili o nouă redacție a articolului 122 din Constituție în partea ce ține de alin. (5) corespunde limitelor de revizuire a Constituției.

XII. Cu privire la exercitarea atribuțiilor de către Consiliul Superior al Magistraturii [articolul 123 alin. (1)]

Prin inițiativa de revizuire a Constituției, Guvernul propune ca articolul 123 alin. (1) din Constituție să fie completat cu textul „Consiliul Superior al Magistraturii îşi exercită atribuţiile în mod direct sau prin intermediul organelor sale specializate”.

Examinând acest aspect al sesizării, Curtea a reținut că nicio prevedere din Constituție nu-i interzice legislatorului să reglementeze posibilitatea constituirii organelor specializate ale Consiliului Superior al Magistraturii, organe care au menirea să asigure eficiența activității Consiliului. Prin urmare, Curtea a considerat că includerea în Constituție a unei prevederi care permite crearea unor organe specializate ale Consiliului nu produce vreo ingerință în valorile Constituției.

XIII. Cu privire la intrarea în vigoare a legii [articolul II alin. (1)]

Articolul II alin. (1) din proiectul de lege prevede că legea intră în vigoare la expirarea a șase luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Guvernul nu a motivat necesitatea amânării cu șase luni a intrării în vigoare a amendamentelor la Constituție.

Examinând acest aspect al sesizării, Curtea a observat că articolul 76 din Constituție, care stabilește condițiile de intrare în vigoare a legilor, prevede că legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. În baza acestui articol, Parlamentul deține o marjă de discreție în materia stabilirii termenului intrării în vigoare a legilor. Totuși, chiar și în acest domeniu, marja sa este delimitată. Astfel, la stabilirea momentului intrării în vigoare a legilor, legislatorul trebuie să aibă în vedere dacă prin amânarea efectelor legii sau prin retroactivitatea ei pot fi încălcate valorile constituționale.

În această cauză, Curtea a observat că termenul de șase luni pentru intrarea în vigoare a amendamentelor la Constituție ar putea fi necesar pentru armonizarea legilor organice cu amendamentele constituționale. Totuși, în vederea sporirii independenței puterii judecătorești, care este o valoare constituțională, Curtea a considerat că termenul de intrare în vigoare a legii de modificare a Constituției, stabilit de articolul II alin. (1), în partea ce ține de abrogarea termenului inițial de cinci ani de numire a judecătorilor (i.e. articolul 116 alin. (2) din proiectul de lege), ar putea fi redus.

XIV. Cu privire la situația judecătorilor cu termenul inițial de numire în funcție neexpirat [articolul II alin. (2)]

Articolul II alin. (2) din proiectul de lege prevede că judecătorii în privința cărora la data intrării în vigoare a legii de revizuire nu a expirat termenul inițial de numire în funcția de judecător, prin efectul legii, se consideră numiți până la atingerea plafonului de vârstă.

Curtea a reținut că aceste prevederi nu afectează în vreun fel valorile Constituției. Dimpotrivă, se asigură o trecere, prin efectul legii, de la termenul inițial de numire în funcție neexpirat la numirea până la atingerea plafonului de vârstă, fără a fi necesară parcurgerea altor proceduri suplimentare de către judecătorii în discuție. În acest mod, judecătorii cu termenul inițial de numire în funcție neexpirat vor beneficia de stabilitatea mandatului lor imediat cu intrarea în vigoare a amendamentelor la Constituție.

XV. Cu privire la situația membrilor Consiliului Superior al Magistraturii [articolul II alin. (3)]

Articolul II alin. (3) din proiectul de lege prevede că membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor îşi exercită mandatul până la expirarea termenului pentru care au fost aleşi, membrii de drept îşi încetează mandatul la data intrării în vigoare a legii de revizuire a Constituției, iar mandatul profesorilor titulari urmează să fie confirmat pentru o perioadă de șase ani în total, cu votul a trei cincimi din deputaţii aleşi.

Cu privire la situația membrilor Consiliului din rândul judecătorilor, Curtea a constatat că aceștia nu vor fi afectați în vreun fel de intrarea în vigoare a amendamentelor la Constituție, ei urmând să-și exercite mandatul până la expirarea termenului pentru care au fost aleși. Așadar, acest amendament nu afectează durata mandatului membrilor judecători ai Consiliului, fapt care îl face compatibil cu Constituția.

Cu privire la situația membrilor de drept ai Consiliului, Curtea a observat că, din momentul intrării în vigoare a amendamentelor la Constituție, mandatul lor va înceta prin efectul legii. Curtea a considerat că, în acest caz nu se încalcă prevederile Constituției. În primul rând, Constituția stabilește, la articolul 122 alin. (1), că doar membrii judecători şi membrii profesori titulari ai Consiliului sunt aleşi pentru o durată de patru ani, fără a face referire la membrii de drept. În al doilea rând, Procurorul General și Președintele Curții Supreme de Justiție beneficiază de securitatea mandatului sau în cazul ministrului justiției de privilegiile mandatului, garantate de prevederile legilor speciale care le reglementează activitatea, iar calitatea de membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii o dețin în virtutea obligațiilor funcționale, nu pentru că au fost aleși în această funcție.

Cu referire la situația membrilor Consiliului din rândul profesorilor titulari, Curtea a observat că versiunea anterioară a proiectului de lege prevedea înlăturarea automată din funcție a membrilor non-judecători la data intrării în vigoare a amendamentelor constituționale (cu posibilitatea înscrierii în concurs în baza noilor reguli). Prin Avizul nr. 1 din 22 septembrie 2020, Curtea a reținut că înlăturarea automată din funcție a membrilor non-judecători ai Consiliului reprezintă o măsură disproporționată și, prin urmare, contravine Constituţiei. Spre deosebire de proiectul anterior, proiectul actual prevede că, la data intrării în vigoare a legii constituționale, ei urmează să fie confirmați pentru o perioadă de șase ani în total, cu votul a trei cincimi din deputaţii aleşi [a se vedea articolul II alin. (3) teza a III-a din proiectul de lege].

Curtea observă că necesitatea confirmării în funcție, din momentul intrării în vigoare a proiectului de lege, afectează securitatea mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor titulari, care au fost aleși în funcție pentru o durată de patru ani, așa cum prevede articolul 122 alin. (1) din Constituție.

Curtea a notat că la adoptarea acestei măsuri Guvernul a avut în vedere opiniile Comisiei de la Veneția, care a stabilit că numirea celor patru membri non-judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea Parlamentului nr. 53 din 17 martie 2020, este controversată și neconsensuală. În particular, Comisia de la Veneția a notat că numirea în funcție a membrilor non-judecători ai Consiliului a avut loc fără participarea opoziției parlamentare și că în acea perioadă noile reguli privind alegerea membrilor non-judecători erau discutate în societate în cadrul amendamentelor constituționale (a se vedea Opinia comună privind proiectul legii de modificare şi completare a Constituţiei în ceea ce priveşte Consiliul Superior al Magistraturii, adoptată de Comisia de la Veneţia şi Directoratul general al drepturilor omului şi statului de drept (DGI) al Consiliului Europei la 20 martie 2020, CDL-AD(2020)001, §§ 57-60; Opinia comună privind proiectul revizuit al legii de modificare și completare a Constituției în ceea ce privește Consiliul Superior al Magistraturii, adoptată de Comisia de la Veneția și Directoratul general al drepturilor omului și statului de drept (DGI) al Consiliului Europei la 19 iunie 2020, CDL-AD(2020)007, § 38, 40 și 41).

Astfel, Curtea a observat că prin măsura confirmării în funcție a membrilor non-judecători de către Parlament Guvernul acceptă, pe de o parte, faptul că desemnarea celor patru membri non-judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea Parlamentului nr. 53 din 17 martie 2020, este controversată și lipsită de consens și propune, pe de altă parte, redresarea acestui viciu. Prin urmare, Curtea a conchis că prin această măsură Guvernul urmărește să consolideze legitimitatea și independența membrilor non-judecători ai Consiliului care au fost aleși recent de către Parlament. Curtea a admis că obiectivul urmărit de Guvern este compatibil cu asigurarea „ordinii publice”, care reprezintă un scop legitim în sensul articolului 54 alin. (2) din Constituție.

Cu privire la proporționalitatea măsurii, Curtea a reținut că esența acestui caz constă în asigurarea unui echilibru corect între securitatea mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, pe de o parte, și ordinea publică, pe de altă parte, la adoptarea măsurii cu privire la confirmarea mandatului membrilor non-judecători din cadrul Consiliului de către Parlament.

În opinia sa recentă, Comisia de la Veneția a menționat că dacă în versiunea anterioară articolul II alin. (3) prevedea înlăturarea automată din funcție a membrilor non-judecători la data intrării în vigoare a amendamentelor constituționale (cu posibilitatea unei noi înscrieri în concurs în baza noilor reguli), proiectul actual nu prevede o asemenea încetare automată, ci prevede, în schimb, că mandatul trebuie reconfirmat de o majoritate de trei cincimi din deputații aleși. Chiar dacă ambele proceduri din cele două versiuni diferite ale proiectului de articol II alin. (3) pot conduce, de fapt, la înlăturarea lor din funcție, șansele că acest rezultat se va produce sunt diferite în mod clar. Conceptul confirmării pe baza unui sprijin mai mare poate contribui la continuitatea exercițiului mandatului de către profesorii titulari, la asigurarea tranziției spre o autoritate cu un mandat mai influent și spre o independență mai mare față de politic, în viitor. Procesul de confirmare poate fi, așadar, justificat de context și de schimbarea rolului, în special așa cum este prevăzut în proiectul de amendare, că în viitor Consiliul Superior al Magistraturii va avea rolul precis de „garant al independenței autorității judecătorești”. Mai mult, rolul membrilor non-judecători constă în aducerea unei perspective non-judecătorești independente în Consiliu. În acest sens, ei au nevoie de un mandat public. Un mandat reînnoit și o confirmare politică reînnoită pentru membrii non-judecători poate restabili o independență afectată. De asemenea, modificarea componenței Consiliului Superior al Magistraturii nu va conduce la înlocuirea membrilor aleși de majoritatea anterioară, ci a membrilor aleși acum câteva luni de această majoritate, fără participarea opoziției. În acest sens, Comisia de la Veneția a considerat că măsura confirmării în funcție a membrilor non-judecători ai Consiliului de către Parlament nu pare disproporționată, în sensul în care se poate considera în mod rezonabil că asigură un echilibru corect între cele două interese care vin în conflict – securitatea mandatului membrilor non-judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii și nevoia de a menține ordinea publică. Principiul proporționalității permite și justifică norma de tranziție, având în vedere interesul public care prevalează pentru consolidarea legitimității și a independenței membrilor non-judecători, în comparație cu securitatea mandatului membrilor Consiliului. În fine, Comisia a notat că măsura confirmării în funcție, în contextul viciilor admise de către Parlament la alegerea recentă a membrilor non-judecători, face posibilă asigurarea independenței Consiliului Superior al Magistraturii de politic, iar acest fapt este conform cu bunele-practici europene (a se vedea Opinia amicus curiae comună urgentă nr. 1003/2020 privind cele trei întrebări cu caracter juridic referitoare la mandatul membrilor autorităților de rang constituțional, adoptată de Comisia de la Veneția și Directoratul General pentru Drepturile Omului și Preeminența Dreptului (DGI) al Consiliului Europei la 16 noiembrie 2020, CD-PI(2020)014, §§ 24-25, 30-31, 41-42). 

Curtea a reținut că în cazul în care autoritățile consideră că procedura de alegere a membrilor non-judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii a fost viciată, ele dețin o marjă discreționară în alegerea măsurilor care pot conduce la redresarea situației. Rolul Curții în acest caz este să verifice dacă măsura de redresare a situației are vreo legătură cu obiectivul urmărit de autorități. Revenind la această cauză, Curtea a reținut că, potrivit Guvernului, prin confirmarea în funcție de către Parlament cu participarea opoziției parlamentare poate fi consolidată legitimitatea și independența membrilor non-judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii, care anterior au fost aleși fără participarea opoziției parlamentare. Curtea a admis că măsura confirmării în funcție a membrilor non-judecători este capabilă să realizeze obiectivul urmărit de către autorități.

Așadar, Curtea a considerat că articolul II alin. (3) din proiectul de lege corespunde exigențelor stabilite de Constituție.

Hotărârea Curții:

Pornind de la argumentele invocate, Curtea a reținut următoarele:

Inițiativa de revizuire a Constituției Republicii Moldova înaintată de Guvern este prezentată de subiectul autorizat și corespunde procedurii stabilite de articolele 102 alin. (4) și 141 alin. (1) lit. c) din Constituție.

Inițiativa de revizuire a Constituției Republicii Moldova corespunde limitelor temporale de revizuire stabilite de articolele 63 alin. (3) și 142 alin. (3) din Constituție.

Inițiativa de revizuire a Constituţiei Republicii Moldova corespunde limitelor materiale de revizuire stabilite de articolele 142 alin. (2) din Constituție.

Proiectul de lege pentru modificarea Constituției Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 730 din 30 septembrie 2020, respectă condițiile de revizuire a Constituției și poate fi prezentat spre examinare Parlamentului.

Proiectul de lege pentru modificarea Constituției Republicii Moldova poate fi adoptat de Parlament după cel puțin șase luni de la data prezentării inițiativei corespunzătoare.

Acest Aviz este definitiv, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Textul integral al avizului va fi disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale http://www.constcourt.md/

 

 

 

 

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 6976816  //   Vizitatori ieri: 2293  //   azi: 120  //   Online: 39
Acces rapid