Curtea a examinat constituționalitatea unor prevederi normative referitoare la cheltuielile de transport ale mărfurilor care se includ în valoarea în vamă

Marți, 22 mai 2018, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre privind constituționalitatea textului „practicate pentru aceleași moduri de transport” de la pct. 8 alineatul al treilea din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002. 

Circumstanțele cauzei
Excepția de neconstituționalitate care a stat la baza acestei cauze a fost ridicată de către dl avocat Petru Balan în dosarul nr. 3-94/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central. În opinia acestuia, calcularea cheltuielilor de transport de către declarant, potrivit mărimii cheltuielilor de transport practicate pentru aceleași moduri de transport, în cazul în care transportul mărfii este asigurat cu mijlocul de transport propriu, nu potrivit cheltuielilor de transport a mărfii suportate direct de către acesta, afectează atât principiul liberei concurențe, cât și dreptul de proprietate. 

Analiza Curții:
Curtea a analizat această excepție prin prisma respectării standardului calității legii. 

Curtea a notat că pct. 8 alineatul al treilea din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova stabilește că în cazul în care transportul mărfii este asigurat cu mijlocul de transport propriu al cumpărătorului, cheltuielile de transport până la locul de introducere se vor calcula de către declarant potrivit mărimii cheltuielilor de transport practicate pentru aceleași moduri de transport și se vor include în valoarea în vamă. 

În continuare, Curtea a notat că problema ridicată în acest caz este dacă textul „practicate pentru aceleași moduri de transport” beneficiază de o definiție clară și este suficient de previzibil, astfel încât declarantul să poată deduce în mod rezonabil baza de calcul a cheltuielilor de transport incluse în valoarea în vamă. 

Așadar, Curtea a efectuat testul calității legii în privința pct. 8 alineatului al treilea din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova. 

Curtea a subliniat că o eventuală nerespectare a condițiilor contestate din Regulament conduce la aplicarea de penalități. Penalitățile stabilite pentru nerespectarea Regulamentului au un caracter penal, dat fiind caracterul lor preventiv și represiv. În sprijinul acestei afirmații, Curtea a făcut trimitere la cauza Prigală v. Republica Moldova, 13 februarie 2018, §§ 27-28, în care Curtea Europeană a reținut că amenda și penalitățile de întârziere din acest caz nu au urmărit scopul despăgubirii pentru prejudiciul material cauzat, ci au vizat tragerea la răspundere pentru evitarea repetării acțiunilor contestate. Prin urmare, ea a conchis că penalitățile au urmărit realizarea unui scop preventiv și represiv. Așadar, nerespectarea de către reclamant a dispozițiilor fiscale a constituit o „infracțiune”, în sensul articolului 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. 

În problema ridicată prin prezenta excepție de neconstituționalitate, declaranților le pot fi impuse, prin decizia de regularizare, obligații vamale suplimentare, precum și penalități pentru declararea cheltuielilor de transport mai mici comparativ cu alte tranzacții similare, efectuate de alți agenți economici. 

Având în vedere caracterul penal în sensul european autonom al sancțiunilor din cazurile care fac parte din categoria prevăzută de normele contestate și efectele acestora pentru persoane, Curtea a subliniat că se impune a fortiori respectarea condiției previzibilității legii. 

Curtea a notat că formula „pentru aceleași modalități de transport” poate presupune fie o comparație cu prețul mediu cerut de transportatorii profesioniști pe piața transporturilor, fie o comparație cu costul efectiv al unui asemenea transport, cu același mijloc de transport. 

Curtea a notat inclusiv faptul că declaranții care sunt și proprietari de nave maritime pot suporta mai puține cheltuieli la transportarea mărfurilor care le aparțin, în comparație cu prețul impus de transportatorii profesioniști, costul transportului fiind mai mic. El poate fi mai mic și decât costul suportat de alți întreprinzători, care dețin mijloace de transport de același tip.

Curtea a reținut că dispozițiile contestate permit interpretări diferite. Din acest motiv, persoanele în discuție nu pot deduce, în mod rezonabil, care este baza de calcul a cheltuielilor de transport a mărfii și, prin urmare, acțiunile care ar putea angaja răspunderea lor. 

Prin urmare, Curtea a constatat că textul contestat este formulat de o manieră imprecisă și neclară și le conferă autorităților care le aplică o marjă largă de discreție. Prin urmare, acesta nu îndeplinește standardul calității legii.         

Concluziile Curții
Pornind de la cele menționate, Curtea a admis parțial excepția de neconstituționalitate ridicată de către dl avocat Petru Balan în dosarul nr. 3-94/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Ea a declarat neconstituțional textul „practicate pentru aceleași moduri de transport” de la pct. 8 alineatul al treilea din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002.

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Argumentarea deplină o puteți consulta în Hotărârea Curții Constituționale.

Acest comunicat de presă este disponibil și în limba engleză.