|
|
Categorii
Categorii
|
|
Prima | Media | Noutăţi | Recunoaşterea constituţionalităţii modificării cuantumului unor prestaţii sociale
18.10
2011 Recunoaşterea constituţionalităţii modificării cuantumului unor prestaţii socialeComunicat de presă Recunoaşterea constituţionalităţii modificării cuantumului unor prestaţii sociale
La 11 octombrie 2011 Curtea Constituţională a adoptat hotărârea privind examinarea constituţionalităţii prevederilor articolelor V, VII, X, XIX şi XXX din Legea nr.48 din 26 martie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Sesizarea nr.10a/2011). Hotărârea a fost expediată pentru publicare la Monitorul Oficial.
Circumstanţele cazului
La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 18 aprilie 2011 în temeiul articolelor 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale de deputaţii în Parlament, dnii Vladimir Voronin, Serghei Sîrbu, Iurie Muntean, Igor Dodon şi Artur Reşetnicov. Prin prevederile contestate ale articolelor V, VII, X, XIX şi XXX din Legea nr.48 din 26 martie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (M.O. nr.53/114, 2011):
(1) au fost modificate cuantumurile unor prestaţii sociale cu caracter unic:
(a) alocaţiile de deces în cazul militarilor şi al persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, ale judecătorilor şi ofiţerilor de informaţii şi securitate;
(b) indemnizaţiile unice pentru eliberarea din serviciu în cazul angajaţilor organelor vamale.
(2) a fost modificat statutul angajaţilor Aparatului Consiliului Superior al Magistraturii.
Autorii sesizării au pretins, în special, că amendamentele legislative contestate au diminuat esenţial şi nejustificat protecţia şi garanţiile sociale ale persoanelor vizate, fiind incompatibile cu prevederile articolelor 1 alin.(3), 7, 15, 16, 18, 43, 46, 47, 54 şi 126 din Constituţie, articolului 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, articolului 2 alin.(2) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
La 11 octombrie 2011, cauza a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:
Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte, Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecător-raportor, Dl Victor PUŞCAŞ, Dl Petru RAILEAN, Dna Elena SAFALERU, judecători
Concluziile Curţii
Audiind argumentele părţilor, Curtea a reţinut că, atunci când statul pune în aplicare o legislaţie care prevede plata automată a unei prestaţii sociale – indiferent dacă acordarea acestei prestaţii depinde sau nu de plata prealabilă a contribuţiilor – această legislaţie trebuie să fie considerată ca generând un interes patrimonial ce este asimilat unui drept de proprietate.
În acelaşi timp, Curtea a statuat că acest drept nu poate fi interpretat ca acordând dreptul la o prestaţie de o valoare determinată.
Pe de altă parte, Curtea a subliniat că marja de apreciere de care dispun statele în acest domeniu este mai largă, prin urmare, autorităţile statale sunt în drept să aprecieze unele situaţii şi pot adopta măsuri prin care s-ar limita drepturile garantate, dar respectând întotdeauna principiile legalităţii, proporţionalităţii şi legitimităţii scopului urmărit. În acest context, Curtea a menţionat că invocarea crizei economice sau a dificultăţilor financiare pentru restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale este inadmisibilă.
Curtea a acceptat, în acest caz particular, argumentul Guvernului că ingerinţa în dreptul de proprietate, ca rezultat al diminuării cuantumului prestaţiilor sociale, serveşte interesului general de asigurare a coerenţei sistemului de protecţie socială.
În acest context, Curtea a reţinut că persoanele care cad sub incidenţa normelor contestate nu au fost private integral de prestaţiile sociale litigioase, ci vor suporta o diminuare a cuantumului acestora. Curtea a conchis că normele contestate nu au ca efect suprimarea unor drepturi şi că, în circumstanţele cauzei, această diminuare nu afectează mijloacele de existenţă ale persoanelor şi nu le impune o povară excesivă şi disproporţionată în raport cu interesele legitime ale colectivităţii invocate de autorităţi, fiind astfel compatibilă cu protecţia proprietaţii.
De asemenea, Curtea a reţinut că, indiferent de sursa de finanţare – de la bugetul de stat sau de la bugetul asigurărilor sociale de stat, toate prestaţiile sociale prevăzute de legislaţie fac parte din sistemul protecţiei sociale. Astfel, Curtea a conchis că, prin normele contestate, Parlamentul a asigurat respectarea principiilor egalităţii şi unicităţii statuate în Legea privind sistemul public de asigurări sociale. Ca urmare a modificărilor efectuate, cuantumul ajutorului de deces pentru categoriile respective de persoane se va stabili anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, iar indemnizaţiile unice de eliberare din funcţie se vor stabili potrivit regulilor aplicabile tuturor funcţionarilor publici.
În acelaşi timp, Curtea a statuat că în situaţia persoanelor beneficiare de alocaţia de deces şi de indemnizaţia unică pentru eliberarea din funcţie, dreptul la muncă este deja epuizat, deoarece acestora, prin definiţie, le-au fost deja garantate dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.
În partea ce ţine de modificarea statutului angajaţilor Aparatului Consiliului Superior al Magistraturii, Curtea a reţinut că amendamentele contestate sunt de ordin tehnico-juridic, excluzând colizia între normele concurente care reglementează aceleaşi raporturi juridice de salarizare. Judecătorii detaşaţi în Aparatul Consiliului Superior al Magistraturii îşi păstrează calitatea de magistrat, cu toate garanţiile inerente acestui statut, iar celelalte persoane au statutul de funcţionari publici. În acelaşi timp, Curtea a constatat că persoanele din Aparatul Consiliului Superior al Magistraturii cu statut de funcţionar public beneficiază de garanţia păstrării cuantumului plăţilor salariale după punerea în aplicare a Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar pentru perioada de activitate în instituţia bugetară respectivă în aceeaşi funcţie sau într-o funcţie mai avansată şi că, astfel, normele contestate nu afectează drepturile dobândite anterior. În acest context, Curtea a conchis că normele contestate asigură respectarea principiului echităţii între categoriile de salariaţi din serviciul public.
Hotărârea Curţii
Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a recunoscut constituţionale prevederile articolelor V, VII, X, XIX şi XXX din Legea nr.48 din 26 martie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. ___________________________________________________________________ Textul integral al hotărârii este disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale http://www.constcourt.md/
Adresa: A. Lăpuşneanu 28, CHIŞINĂU MD-2004, MOLDOVA |
11315 Accesări 
