Brazzi v. Italia. Proceduri la nivel național, lipsa unui control judiciar efectiv în privința unei percheziții a unei reședințe, care nu a presupus implicații de ordin financiar. Excepție preliminară respinsă

Brazzi v. Italia - 57278/11
Hotărârea din 27.9.2018 [Secția I]

Articolul 35

Articolul 35-3-b 

Niciun prejudiciu important

Proceduri la nivel național, lipsa unui control judiciar efectiv în privința unei percheziții a unei reședințe, care nu a presupus implicații de ordin financiar: excepție preliminară respinsă

În fapt – Percheziția celei de-a doua reședințe a reclamantului a fost dispusă de către procuror în contextul unui audit fiscal. Nu au fost ridicate probe, iar procedurile au fost întrerupte de către judecătorul de instrucție.

Reclamantul a continuat să se plângă în fața autorităților, cu mai multe ocazii, de ilegalitatea percheziției, pe care o considera nejustificată, și a susținut în fața Curții Europene că nu a avut parte de un control judiciar efectiv în baza dreptului italian.

În drept – Articolul 35 § 3 b): Cauza nu a presupus, în sine, vreo implicație financiară, pentru că a vizat o percheziție la unei reședințe, fără să fie ridicate bunuri sau fără să aibă loc vreo ingerință în dreptul de proprietate al reclamantului. Totuși, gravitatea unei încălcări trebuia apreciată având în vedere atât percepția subiectivă a reclamantului, cât și aspectul obiectiv al cazului particular. Cu alte cuvinte, lipsa unui prejudiciu important putea fi stabilită în baza unor aspecta ca consecințele pecuniare ale litigiului în discuție sau ca importanța problemei pentru reclamant.

Litigiul viza o chestiune de principiu în opinia reclamantului, și anume dreptul acestuia la posesia nestingherită a bunurilor și a reședinței sale. Importanța subiectivă a problemei părea evidentă pentru reclamant, care a continuat să conteste în mod ferm legalitatea percheziției în fața autorităților competente. Cu privire la aspectul obiectiv al problemei, acesta a vizat existența în dreptul italian a unui control judiciar efectiv al unei percheziții, o chestiune de principiu importantă atât la nivel național, cât și la nivelul Convenției.

Astfel, prima condiție de inadmisibilitate din articolul 35 § 3 b) din Convenție, și anume faptul că reclamantul nu a suferit un prejudiciu important, nu a fost incidentă.

Concluzie: excepție preliminară respinsă (unanimitate).

Cu privire la fondul cauzei, Curtea a hotărât în unanimitate că ingerința în dreptul reclamantului la respectarea domiciliului, și anume percheziția în discuție, nu fusese „prevăzută de lege" și a presupus o încălcare a articolului 8 din Convenție, având în vedere faptul că legislația națională, care nu prevedea un control judiciar prealabil sau un control judiciar subsecvent nu i-a oferit reclamantului garanții suficiente împotriva abuzului sau arbitrariului.

(Veză și Adrian Mihai Ionescu v. România (dec.), 36659/04, 1 iunie 2010, Nota informativă 131; Giuran v. România, 24360/04, 21 inie 2011, Nota informativă 142 ; Shefer v. Rusia (dec.), 45175/04, 13 martie 2012, Nota informativă 150 ; și Eon v. Franța, 26118/10, 14 martie 2013, Nota informativă 161)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".