Suspendarea raporturilor de muncă în cazul intentării oricărei cauze penale – neconstituțională

La 3 martie 2016 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 53 lit. c) din Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și articolului 76 lit. g) din Codul muncii (Sesizarea nr. 50g/2015).  

Circumstanţele cauzei 

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 20 noiembrie 2015 de către Curtea Supremă de Justiţie, privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 53 lit. c) din Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și articolului 76 lit. g) din Codul muncii al Republicii Moldova. Excepția a fost ridicată de Anatolie Focșa în dosarul nr. 3-137/2015, aflat pe rolul judecătoriei Căușeni.

Potrivit art. 53 lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public  raporturile de serviciu cu angajatul se suspendă de către autoritatea publică: „în cazul recunoaşterii în calitate de bănuit sau emiterii în privinţa acestuia a ordonanţei de punere sub învinuire, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti”.

De asemenea, conform art. 76 lit. g) din Codul muncii contractul individual de muncă se suspendă în cazul: „trimiterii în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracţiuni incompatibile cu munca prestată, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti”.

Autorul excepției a pretins că suspendarea raporturilor de serviciu de către angajator în condițiile menționate mai sus, încalcă articolele 21, 43, 47 și 54 din Constituție.

Sesizarea a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte, 

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că potrivit articolului 43 din Constituție, orice persoană are dreptul la muncă, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă.

Curtea a menționat că legislația muncii condiționează încadrarea în câmpul muncii de întrunirea anumitor condiții precum și, stabilește situațiile de suspendare și încetare a raporturilor de muncă. 

În acest sens, Curtea a observat că, potrivit art. 53 lit. c) Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și art. 76 lit. g) din Codul muncii, raporturile de muncă pot fi suspendate în cazul intentării unei cauze penale.

Curtea a menționat că la suspendarea raportului de serviciu, conducătorul instituţiei nu se pronunţă asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei funcţionarului public şi nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a căror soluţionare intră în sfera de activitate a organelor judiciare.

Curtea a reținut că suspendarea din funcţie în cazul săvârşirii unor presupuse fapte penale, urmărește protejarea instituției și a prestigiului profesiei.

În același timp, Curtea a reținut că în timp ce potrivit Codului muncii, suspendarea operează doar în situația în care cauza penală este trimisă în instanța de judecată iar infracţiunea este incompatibilă cu munca prestată, Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public dispune suspendarea chiar de la etapa recunoaşterii în calitate de bănuit și în lipsa existenței un raport de cauzalitate între activitatea desfășurată și infracțiunea săvârșită.

Curtea a menționat că prin restrângerea dreptului la muncă urmează să se asigure caracterul proporțional și să se ofere garanții suficiente care să excludă acțiunile arbitrare sau abuzive ale angajatorului.

În aceste condiții, Curtea a constatat că norma. art. 53 lit. c) Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, care oferă dreptul angajatorului de a suspenda raporturile de muncă până la remiterea cauzei în instanța de judecată și în lipsa unei legături intrinseci a presupusei fapte penale comise cu funcția deținută, încalcă principiul proporționalității, măsura fiind excesivă în raport cu obiectivul ce trebuie atins, fapt contrar articolului 43 combinat cu articolul 54 din Constituție.

Hotărârea Curţii 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională:

 - a admis parțial excepția de neconstituționalitate.

- a declarat neconstituţional articolul 53 lit. c) din Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

- a recunoscut constituţional articolul 76 lit. g) din Codul muncii al Republicii Moldova nr. 154-XV din 28 martie 2003.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.