Mandatul judecătorilor Curții Supreme de Justiție și Curții Constituționale se extinde până la numirea succesorilor

La 12 mai 2016, Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea pentru interpretarea prevederilor articolului 116 alin. (2) și (4) și ale articolului 136 alin. (1) din Constituție (sesizarea 15b/2016).  

 Circumstanţele cauzei 

La originea cauzei se află sesizarea Curții Supreme de Justiție, depusă la Curtea Constituţională în data de 12 martie 2016.

Curtea Supremă de Justiție a pus în discuție posibilitatea judecătorilor de drept comun și a judecătorilor constituționali de a-și continua mandatele expirate până sunt înlocuiți. În acest sens, Curții Constituționale i-a fost cerută o interpretare a articolelor 116 alin. (2) și (4) și 136 alin. (1) din Constituție.

Curtea Supremă de Justiție a argumentat necesitatea prelungirii mandatelor judecătorilor de drept comun și al celor constituționali, pentru a nu fi periclitată buna-desfășurare a activității instanțelor de drept comun și a Curții Constituționale.

Sesizarea a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte, 

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANȚÎRU,

Dl Victor POPA, judecători 

Concluziile Curţii

Examinând materialele dosarului Curtea a reținut că una dintre condițiile valorii preeminenței dreptului este ca autoritățile statale să ofere o protecție efectivă drepturilor persoanelor. Cei care realizează, în general, acest deziderat, sunt judecătorii. Astfel, trebuie asigurate mijloace de soluționare a litigiilor, fără vreun cost prohibitoriu sau o întârziere excesivă.

Potrivit articolului 116 alin. (2) din Constituție judecătorii își desfășoară activitatea până la atingerea plafonului de vârstă. Curtea distinge situația judecătorilor din cadrul judecătoriilor și curților de apel de situația judecătorilor din cadrul Curții Supreme de Justiție, din punctul de vedere al prelungirii mandatului lor.

Curtea a observat că, în cazul judecătorilor din cadrul judecătoriilor și al curților de apel, operează instituția transferului judecătorilor din cadrul altor instanțe, prevăzută de Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

În privința judecătorilor Curții Supreme de Justiție, Curtea a ținut cont de circumstanțele de fapt ale imposibilității transferului altor judecători la această instanță și de acțiunea întârziată a Parlamentului în numirea în funcție a judecătorilor, în anumite cazuri, realitate relevată și de autorul sesizării. Așadar, Curtea a constatat situația net diferită în care se găsesc judecătorii instanței supreme, în comparație cu ceilalți judecători de drept comun, fapt care determină posibilitatea continuării mandatului de judecător și după ce intervine vacanța funcției, până la înlocuire, pentru a nu fi create impedimente pentru funcționarea eficientă a acestei autorități.

Cu referire la judecătorii constituționali, potrivit articolului 136 din Constituție, Curtea Constituțională este compusă dintr-un număr de șase judecători numiți pentru un mandat de 6 ani. Doi judecători sunt numiți de Parlamentul, doi de Guvern și doi de Consiliul Superior al Magistraturii.

Curtea a subliniat că în pofida prevederilor legale care instituie pentru autoritățile competente termene exprese de a numi judecătorii constituționali, practica demonstrează că judecătorii Curții Constituționale sunt numiți după o perioadă considerabilă de la expirarea mandatului predecesorilor.

În aceste circumstanțe, Curtea a reținut că Constituția nu admite disfuncționalități în exercitarea jurisdicției constituționale datorate inacțiunii autorităților care numesc în funcție judecătorii Curții Constituționale. Or, tergiversarea numirii în funcție a unui judecător nou după expirarea mandatului unui judecător al Curții Constituționale periclitează activitatea acestei autorități care garantează supremaţia Constituţiei, realizarea principiului separației puterilor în stat şi responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.

În jurisprudența sa anterioară Curtea a menționat că: „Curtea Constituţională eo ipso nu poate fi nefuncţională".

Hotărârea Curţii 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a statuat că:

- judecătorul Curții Supreme de Justiție al cărui mandat a expirat odată cu atingerea plafonului pentru limită de vârstă își exercită activitatea până la numirea unui nou judecător;

- judecătorul Curții Constituționale al cărui mandat a expirat își exercită activitatea până la depunerea jurământului de către judecătorul nou numit.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.