Textul Briefing-ului susținut de Președintele Curții Constituționale, dna Domnica Manole, la 24 iulie 2025 (cu privire la amnistierea deținuților pe viață)

Stimați cetățeni și reprezentanți ai presei,

Astăzi, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre care a avut la bază o sesizare a Procurorului general.

Sesizarea a vizat chestiunea amnistierii deținuților pe viață.

În perioada anilor 1995 - 2016,  Parlamentul Republicii Moldova a adoptat opt legi cu privire la amnistie, care le permiteau persoanelor bănuite, învinuite sau condamnate de comiterea unor infracțiuni să beneficieze de absolvirea de executarea pedepsei, încetarea urmăririi penale, încetarea procesului penal în ședința de judecată și reducerea pedepsei aplicate.

În 2021, Parlamentul a adoptat Legea nr. 243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 30-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Spre deosebire de legile anterioare din această materie, Legea din 2021 a prevăzut și amnistierea persoanelor condamnate la detenție pe viață. Inițial, Legea stabilea că persoana condamnată  la detenție pe viață ar putea solicita reducerea pedepsei cu condiția lipsei riscului de recidivă, constatată de un expert psiholog judiciar atestat și dacă nu a fost condamnată anterior pentru comiterea cu intenție a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave.

Ulterior, Legea amnistiei a fost modificată prin mai multe intervenții legislative succesive, toate în anul 2022.

Prima modificare a eliminat condiția constatării lipsei recidivei de către un expert psiholog judiciar atestat și a exclus interdicția aplicării amnistiei, între altele, față de persoanele care au comis infracțiuni excepțional de grave.

A doua modificare a exclus condiția lipsei riscului recidivei.

A treia modificare a introdus noțiunea de comutare a pedepsei aplicate persoanelor condamnate la detenție pe viață.

Procurorul general a ridicat problema neconstituționalității modificărilor la Legea cu privire la amnistie. Acesta a subliniat că comutarea, adică înlocuirea detenției pe viață cu 30 de ani de închisoare, în lipsa evaluării pericolului social, constituie o omisiune gravă din partea statului de a-și îndeplini obligația pozitivă de a respecta drepturile şi interesele victimelor infracţiunilor şi pentru impunerea echilibrului social.

Acesta a susținut că, date fiind riscurile la adresa securităţii statului în contextul comutării pedepsei detenţiei pe viaţă în 30 de ani de închisoare, era esenţială menţinerea unui filtru în privinţa condamnaţilor. Filtrul s-ar fi concretizat prin lipsa riscului de recidivă, constatată de un expert psiholog judiciar atestat.

Totodată, Procurorul general a afirmat că modificările în discuție se referă la aplicarea normelor de amnistiere și nu au nicio legătură cu obiectul proiectelor de legi în cadrul cărora au fost introduse. Acesta a susținut că modificările au fost votate doar în lectura a doua și în lipsa unor consultări publice și a avizelor corespunzătoare. Potrivit Procurorului general, una dintre consecințele directe ale normelor contestate o reprezintă acordarea unei indemnizații unice persoanelor eliberate din locul de detenție, potrivit Codului de executare. În cazul în care există un număr mare de persoane care beneficiază de reducerea termenului de pedeapsă și care vor fi eliberate anticipat, statul va fi obligat să suporte costuri suplimentare. Aceste costuri nu au fost prevăzute în bugetul anual.

Curtea și-a exercitat controlul prin raportare la articolele 24, 73, 74 și 131 alin. (4) din Constituție. Articolul 24 se referă la dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică a persoanei. Articolele 73 și 74 se referă la inițiativele legislative și la obligația votării în cel puțin două lecturi a legilor organice. Articolul 131 alin. (4) se referă la avizarea de către Guvern a amendamentelor care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare.

În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că textul „după cel puţin două lecturi" din articolul 74 alin. (1) din Constituţie presupune că Parlamentul trebuie să voteze în două lecturi proiectul de lege organică și că până la votare trebuie să supună dezbaterilor conţinutul proiectului de lege organică.

Curtea a observat că, la 23 februarie 2022, dna deputat Olesea Stamate a înregistrat la Secretariatul Parlamentului un proiect de lege pentru modificarea Legii cu privire la amnistie. Acesta propunea, între altele, excluderea condiției constatării lipsei recidivei de către un expert psiholog judiciar atestat și excluderea textului - citez - „b)" din alineatul (2) al articolului 7 din Legea cu privire la amnistie. Pe data de 17 martie 2022, Parlamentul a votat acest proiect de lege în prima lectură. La 31 martie 2022, Comisia juridică a examinat proiectul de lege, a aprobat raportul necesar și l-a propus Parlamentului spre examinare și adoptare în lectura a doua. În aceeași zi, proiectul de lege redactat a fost votat în lectura a doua, devenind Legea nr. 74 din 31 martie 2022. În versiunea articolului I punctul 4 al Legii nr. 74 din 31 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial, textul din proiectul inițial „la alineatul (2) textul „b)," se exclude" a fost înlocuit cu textul „alineatul (2) se abrogă".

Din acest motiv, Curtea a reținut încălcarea articolului 73 din Constituție.

Mai mult, proiectul de lege redactat și prezentat Parlamentului pentru a doua lectură conținea textul „articolul 7 la alineatul (2), textul ,,b)," se exclude", iar după votare, în Monitorul Oficial a fost publicat textul „articolul 7 alineatul (2) se abrogă". În acest context, Curtea constată că la abrogarea alineatului (2) din articolul 7 din Legea cu privire la amnistie prin articolul I punctul 4 al Legii nr. 74 din 31 martie 2022 nu au fost respectate exigențele articolului 74 alin. (1) din Constituție.

Referitor la procedura de adoptare a Legilor 247 și 316, Curtea a observat că proiectele inițiale ale acestor legi aveau un alt obiect decât amendamentele depuse în a doua lectură prin care s-a propus modificarea Legii amnistiei. Curtea a reținut că Constituția permite deputaților să formuleze amendamente cu condiția ca acestea să aibă o legătură indispensabilă cu obiectul proiectelor de legi. În cazul Legilor 247 și 316 această legătură lipsea și din acest motiv Curtea a reținut că prevederile care modifică Legea amnistiei contravin articolului 74 alin. (1) din Constituție.

Dincolo de aspectele procedurale analizate, Curtea s-a referit și la obligațiile pozitive ale statului de a proteja victimele infracțiunilor, obligații care decurg din articolul 24 din Constituție.

Acolo unde amnistiile neagă drepturile victimelor la adevăr, la justiție și la despăgubiri, suferința victimelor este agravată în mai multe moduri. De exemplu, valul de impunitate generat de o amnistie generală pentru încălcări grave ale drepturilor omului presupune adesea că suferințele victimelor vor fi negate de stat, instaurând un sentiment profund de distanțare față de societate. O altă realitate practică este că victimele pot ajunge să trăiască în proximitate cu condamnații care au beneficiat de amnistie.

Curtea a notat că drepturile fundamentale presupun adesea obligații pozitive ca obligația de a incrimina, de a supraveghea, de a efectua anchete penale, de a urmări penal și de a pedepsi încălcările drepturilor omului. Explicația constă în faptul că dreptul penal reprezintă cel mai eficient mecanism pentru prevenirea, pentru protejarea și pentru repararea încălcărilor drepturilor omului. El reprezintă cea mai dură formă de răspundere juridică.

Din perspectiva Curții Europene, aplicarea dreptului penal în cazuri de încălcări grave ale drepturilor omului are o legătură directă cu principiul potrivit căruia trebuie garantate drepturi practice și efective, nu drepturi teoretice și iluzorii. Este necesară, așadar, o legislație care produce un efect disuasiv. Legislația trebuie însoțită de măsuri concrete care să demonstreze că autoritățile nu sunt dispuse să tolereze impunitatea infracțiunilor, pentru a preveni comiterea unor fapte deosebit de grave. Astfel, dreptul penal și sancțiunile penale asigură protecția efectivă a drepturilor omului prin descurajarea încălcărilor acestora.

Jurisprudența Curții Europene în materie de amnistie subliniază faptul că cel puțin dreptul la viață și dreptul de a nu fi supus relelor tratamente generează pentru state obligația pozitivă de a pedepsi în mod efectiv persoanele care le încalcă.

Curtea a reținut că versiunea în vigoare a articolului 7 alin. (1) lit. d) din Legea cu privire la amnistie le permite persoanelor condamnate la detenția pe viață pentru comiterea infracţiunilor excepțional de grave sau acte criminale care constituie încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale omului să solicite comutarea pedepsei în închisoare pentru un termen de 30 de ani în condițiile generale ale articolului 1 alin. (1) din Lege, i.e. dacă sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei şi sunt evaluate psihologic ca prezentând un risc de recidivă mediu sau redus.

Curtea a reținut că atât prin adoptarea textului de bază al articolului 7 alin. (1) lit. d) din Legea cu privire la amnistie, cât și prin modificările acestuia operate pe parcursul anului 2022, Parlamentul nu a ținut cont de obligațiile pozitive ale statului care decurg din articolul 24 din Constituție privind protecția drepturilor victimelor.

Analizând capătul de cerere referitor la încălcarea articolului 131 alin. (4) din Constituție, Curtea a observat că Parlamentul nu a stabilit care va fi sursa sumelor datorate de către stat condamnaților la detenție pe viață eliberați înainte de termen. Acest articol din Constituție impune ca orice propunere legislativă sau amendament care atrage majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare să fie adoptate numai după ce este acceptată de Guvern. Eventualitatea acestor cheltuieli nu a fost avizată de către Guvern, înainte de adoptarea Legilor din 2022 privind modificarea Legii privind amnistia.

În consecință, Curtea a declarat neconstituționale

-       textul „„constatată de un expert psiholog judiciar atestat" se exclude" din articolul I punctul 4 din Legea nr. 74 din 31 martie 2022;

-       textul „alineatul (2) se abrogă" din articolul I punctul 4 din Legea nr. 74 din 31 martie 2022;

-       textul „„cu condiţia lipsei riscului de recidivă" se exclude" din articolul II din Legea nr. 247 din 29 iulie 2022;

-       textul „(1) Persoanei condamnate la data intrării în vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile art. 4-6 i se reduce termenul de pedeapsă sau i se comută pedeapsa după cum urmează:" din articolul VII din Legea nr. 316 din 17 noiembrie 2022;

-       litera d) din alineatul (1) al articolului 7 din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova.

De asemenea, Curtea a revigorat dispoziția alineatului (1) din articolul 7 al Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021, în redactarea anterioară Legii nr. 316 din 17 noiembrie 2022, cu următorul conținut: „Persoanei condamnate la pedeapsa cu închisoare, la data intrării în vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile art. 4-6 i se reduce termenul de pedeapsă după cum urmează:".

Prin această Hotărâre, Curtea își reafirmă rolul de garant al supremației Constituției și al protecției drepturilor fundamentale, al echilibrului social și al corectitudinii procedurii legislative. Amnistia, ca instrument al politicii penale, nu poate fi aplicată în mod arbitrar, fără a prevedea garanții reale pentru siguranța publică și pentru drepturile victimelor.

Vă mulțumesc.