Curtea a declarat neconstituțională competența Adunării Populare a Găgăuziei de a propune candidați pentru funcția de procuror și procuror-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia

Luni, 14 aprilie 2025, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 4 privind controlul constituționalității articolului 21 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei și a articolelor 25 alin. (3) și 26 din Legea cu privire la Procuratură (sesizarea nr. 44a/2025).

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituțională pe 29 ianuarie 2025 de către dl Ion Munteanu, Procuror General al Republicii Moldova.

Autorul sesizării i-a solicitat Curții să verifice constituționalitatea articolului 21 din Legea nr. 344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei și a articolelor 25 alin. (3) și 26 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

Normele contestate prevăd competența Adunării Populare a Găgăuziei să propună Consiliului Superior al Procurorilor candidați pentru funcția de procuror și procuror-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia.

Autorul sesizării consideră că Constituția nu autorizează Adunarea Populară să propună candidați pentru funcțiile respective și că această competență a Adunării afectează principiul autonomiei Procuraturii și competența Consiliului Superior al Procurorilor în domeniul numirii procurorilor în funcție.

Autorul a invocat încălcarea articolelor 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 6 (separația și colaborarea puterilor), 7 (Constituția, Lege Supremă), 16 (egalitatea), 111 (Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia), 124 (Procuratura), 125 (Procurorul) și 125¹ (Consiliul Superior al Procurorilor) din Constituție.

Analiza Curții

Din analiza condițiilor de admisibilitate a unei sesizări, Curtea a constatat incidența articolelor 111 alin. (1), 124 alin. (1), 125 alin. (3) și 125¹ alineatele (1) și (3) din Constituție.

I. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 124 alin. (1) din Constituție

Curtea a reținut că Constituţia Republicii Moldova reglementează modul de organizare şi de funcţionare a puterii în stat. Legea Fundamentală stabileşte autorităţile publice antrenate în exercitarea puterii de stat, fixând statutul lor constituţional, modul de constituire, competenţa, modul de exercitare a atribuţiilor etc. Constituţia face deosebire între autorităţile publice politice şi autorităţile publice care trebuie să beneficieze de independență faţă de politic. În cazul Procuraturii, Constituţia prevede că această instituţie publică este autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti (articolul 124 alin. (1)). Curtea a constatat că puterea legislativă şi puterea executivă nu participă la numirea procurorilor în funcţie. Această atribuţie este realizată de Procurorul General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor (articolul 125 alin. (3)). Potrivit Constituţiei, odată numiţi în funcţie, procurorii trebuie să activeze în mod independent şi imparţial, iar îndeplinirea acestei obligaţii este asigurată de către Consiliul Superior al Procurorilor, care este, de asemenea, o autoritate independentă de puterea executivă şi puterea legislativă (articolul 125¹ alin. (1)). Prin urmare, autonomia Procuraturii se manifestă prin independenţa organizaţională şi funcţională a acesteia în raport cu puterea legislativă şi cu cea executivă, precum și în raport cu autoritățile publice locale.

Curtea a reținut rolul important al Procuraturii, în sistemul autorităților statului, în protecția libertății persoanei și în asigurarea funcționării sistemului justiției penale în mod independent și imparțial. Procuratura trebuie să fie protejată de ingerințe sau influențe necorespunzătoare. Așadar, Curtea a conchis că buna-funcționare a activității procurorului și garantarea imparțialității și obiectivității exercițiului atribuțiilor sale sunt deosebit de importante.

Curtea a observat că articolul 26 alineatele (1) și (3) din Legea cu privire la Procuratură prevede că Adunarea Populară a Găgăuziei selectează candidatul la funcția de procuror-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia pe baza unui concurs public și propune candidatura selectată Consiliului Superior al Procurorilor. Articolul 25 alin. (3) din Lege prevede termenele în care Adunarea Populară trebuie să propună candidatul în situația expirării mandatului sau a vacanței funcției. Consiliul trebuie să verifice dacă a fost respectată procedura de selectare a candidatului și dacă candidatul corespunde condițiilor și criteriilor prevăzute de lege și de regulamentul Consiliului (articolul 26 alin. (4) din Lege). În caz afirmativ, Consiliul trebuie să-i propună Procurorului General numirea în funcție a candidatului propus de Adunarea Populară, iar în caz negativ, Consiliul poate respinge în mod motivat candidatura propusă de Adunare (articolul 26 alineatele (4) și (5) din Lege). Totuși, Adunarea Populară poate propune în mod repetat același candidat cu votul a 2/3 din membrii săi. În aceste circumstanțe, Consiliul poate respinge candidatura propusă în mod repetat dacă constată încălcări de procedură sau nerespectarea unor condiții ori criterii de către candidat. În aceste condiții, Adunarea Populară trebuie să organizeze un nou concurs (articolul 26 alineatele (5) și (6) din Lege).

Analizând normele contestate, Curtea a reținut că articolul 124 alin. (1) din Constituție îl obligă pe legislator să se asigure că procedura de numire în funcție a procurorilor conține suficiente garanții apte să realizeze principiul autonomiei Procuraturii. De asemenea, această procedură trebuie să asigure că procurorii numiţi în funcţie vor activa în mod independent şi imparţial.

Curtea a constatat că prin obligarea Adunării Populare a Găgăuziei să organizeze concursul și prin cerința aprecierii candidaților pe baza regulamentului adoptat de Consiliul Superior al Procurorilor legislatorul a limitat, aparent, rolul Adunării în procedura de selectare a candidatului pentru funcția de procuror-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia. Totuși, Curtea a reținut că aceste limitări nu înlătură caracterul de autoritate publică locală politică a Adunării Populare. Mai mult, Curtea a observat că concursul organizat se desfășoară în conformitate cu procedura stabilită și adoptată de către Adunare (a se vedea articolul 26 alin. (1) din Legea cu privire la Procuratură).

Curtea a reținut că la reglementarea competenței Adunării Populare a Găgăuziei de a propune candidați pentru funcția de procuror-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia, legislatorul trebuia să aibă în vedere rolul important al procurorilor în apărarea societății împotriva impunității și că aceștia acționează ca gardieni ai justiției (a se vedea HCC nr. 12 din 8 august 2023, § 74).

În exercițiul acestor atribuții, Codul de procedură penală îi solicită procurorului să acționeze cu imparțialitate și obiectivitate, în special atunci când decide dacă va intenta o urmărire penală și pe baza căror acuzații, dacă va renunța parțial sau total la învinuire, atât la etapa urmăririi penale, cât și la etapa judecării cauzei în fond. Mai mult, legislatorul trebuia să aibă în vedere că procurorii beneficiază de independență procesuală, care le oferă posibilitatea de a lua decizii în mod independent și unipersonal în cauzele pe care le gestionează. Independența procesuală a procurorului este asigurată prin garanții care exclud orice influență politică, financiară, administrativă sau de altă natură asupra procurorului legată de exercitarea atribuțiilor sale (a se vedea HCC nr. 25 din 29 octombrie 2020, § 40; HCC nr. 12 din 8 august 2023, § 72).

Din această perspectivă, Curtea a reținut că implicarea Adunării Populare, în calitate de organ reprezentativ local al UTA Găgăuzia, în procedura de numire în funcție a procurorilor contravine autonomiei instituționale a Procuraturii, garantate de articolul 124 alin. (1) din Constituție.

II. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 125 alineatul (3) și 125¹ alineatele (1) și (3) din Constituție

Curtea a reținut că articolul 125 alin. (3) din Constituție prevede că procurorii sunt numiți în funcție de către Procurorul General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor. Articolul 125¹ alineatele (1) și (3) din Constituție prevede competența exclusivă a Consiliului Superior al Procurorilor de a propune numirea în funcție a procurorilor și rolul Consiliului de garant al independenței și imparțialității procurorilor.

În jurisprudența sa, Curtea a subliniat importanța respectării competenței Consiliului Superior al Procurorilor în procedurile de numire în funcție a procurorilor. Astfel, fiind sesizată să verifice dacă competența unei Comisii instituite de Ministerul Justiției de a propune candidați pentru funcția de Procuror General afecta competența Consiliului Superior al Procurorilor, Curtea a constatat că, într-un final, Consiliul era obligat să selecteze un candidat din lista întocmită de Comisie. În acest sens, Curtea a notat că atât timp cât Consiliul nu poate selecta o candidatură din afara listei de candidaţi preselectaţi de Comisie, se poate afirma că aceasta din urmă intervine în mod substanţial în mandatul constituţional al Consiliului Superior al Procurorilor. Curtea a reținut că Constituţia abilitează Parlamentul să definească, printr-o lege, procedurile generale care trebuie urmate de Consiliul Superior al Procurorilor. Pe de altă parte, Consiliul Superior al Procurorilor are un rol constituţional care nu trebuie uzurpat de către Parlament. Consiliul ar trebui să urmeze legea, iar legislatorul ar trebui să nu-şi depăşească competenţa de legiferare pentru a împiedica Consiliul Superior al Procurorilor să-şi exercite mandatul constituţional (a se vedea HCC nr. 13 din 21 mai 2020, §§ 80-81).

În această cauză, chiar dacă normele contestate prevăd că Consiliul Superior al Procurorilor decide în final dacă îi propune Procurorului General numirea în funcție a candidatului selectat de Adunarea Populară a Găgăuziei, articolul 26 alin. (6) din Legea cu privire la Procuratură îi permiteau Adunării Populare să propună în mod repetat candidatul respins sau să organizeze un nou concurs. De fapt, normele contestate obligau Consiliul Superior al Procurorilor să examineze doar candidații propuși de Adunarea Populară, fără a avea posibilitatea să organizeze în mod autonom concursul și să propună numirea în funcție a candidatului ales.

De asemenea, Curtea a avut în vedere și faptul că în cazul expirării mandatului sau al vacanței funcției de procuror-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia, articolul 25 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură îi permiteau doar Adunării Populare să propună Consiliului Superior al Procurorilor un nou candidat. Pe de altă parte, până la numirea în funcție a unui nou procuror-șef, articolul 27¹ din Lege prevede că Procurorul General trebuie să numească în funcție un procuror-șef interimar, care trebuie aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor la prima sa ședință. De asemenea, articolul 27¹ alin. (4) din Lege prevede că interimatul durează până la ocuparea funcției. Astfel, Curtea a reținut că competența exclusivă a Adunării Populare de a propune candidați pentru funcția de procuror-șef împreună cu lipsa unei perioade maxime a interimatului pentru funcția respectivă pot conduce la prelungirea îndelungată a interimatului funcției respective din cauza lipsei unei decizii politice în cadrul Adunării pe marginea candidaturii. Această situație afectează în mod semnificativ competența constituțională a Consiliului Superior al Procurorilor în domeniul numirii procurorilor în funcție.

III. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 111 alin. (1) din Constituție

Curtea a reținut că, potrivit articolului 1 alin. (1) din Constituție, Republica Moldova este un stat suveran, independent, unitar și indivizibil. În această logică, autonomia Găgăuziei, reglementată la articolul 111 din Constituție, este o autonomie locală specială, circumscrisă limitelor stabilite de Legea Supremă.

Articolul 111 alin. (1) recunoaște Găgăuziei calitatea de unitate teritorială autonomă cu statut special, având competența de a soluționa de sine stătător, în limitele Constituției, problemele cu caracter politic, economic și cultural, în interesul întregii populații. Prin urmare, competențele organelor reprezentative ale Găgăuziei - inclusiv Adunarea Populară - trebuie interpretate restrictiv, prin raportare la natura și obiectul autonomiei locale, și nu în sensul extinderii lor asupra instituțiilor naționale de rang constituțional, precum Procuratura.

Curtea a subliniat că articolul 124 alin. (1) din Constituție califică Procuratura drept o instituție publică autonomă în cadrul autorității judecătorești, parte a unei autorități constituționale naționale, care nu poate fi supusă autorităților locale sau politice. Prin urmare, numirea procurorilor nu poate constitui o atribuție legitimă a unei autorități reprezentative locale, nici măcar în cadrul unei autonomii speciale.

Mai mult, articolul 7 din Legea cu privire la Procuratură prevede expres că Procuratura este un sistem unitar, cuprinzând Procuratura Generală, procuraturile teritoriale și cele specializate. Procuratura UTA Găgăuzia reprezintă o procuratură teritorială, parte a acestei structuri unitare, nu o entitate distinctă sau separată, iar procurorii care activează în acest cadru au statut național.

Curtea a subliniat că orice competență a autorităților publice locale trebuie exercitată în conformitate cu Constituția, în special cu respectarea principiului statului unitar. Competența Adunării Populare a Găgăuziei de a selecta candidați pentru funcția de procuror-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia sau de a interveni în numirea procurorilor ierarhic inferiori, nu se încadrează în limitele competențelor administrației publice locale și nici a unității teritoriale autonome cu statut special (politică, economică și culturală), ci implică o ingerință directă într-o competență rezervată exclusiv autorităților constituționale naționale. Prin urmare, normele contestate depășesc cadrul constituțional stabilit de articolul 111 alin. (1).

Raționamentele de mai sus sunt valabile și în cazul articolului 21 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei.

Din acest motiv, Curtea a conchis că articolele 21 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei și 25 alin. (3) și 26 din Legea cu privire la Procuratură contravin articolelor 111 alin. (1), 124 alin. (1), 125 alin. (3) și 125¹ alineatele (1) și (3) din Constituție.

Hotărârea Curții:

Pornind de la argumentele invocate, Curtea a admis sesizarea depusă de dl Ion Munteanu, Procuror General al Republicii Moldova.

Curtea a declarat neconstituționale articolele 21 din Legea nr. 344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei și 25 alin. (3) și 26 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale http://www.constcourt.md/