Textul briefing-ului susținut de Președintele Curții Constituționale, Domnica Manole, pe 29 iulie 2021 (abrogarea Legii cu privire la transmiterea cu titlu oneros a unui imobil)

Stimați cetățeni,

Stimați reprezentanți ai presei, 

Astăzi, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la o Lege care a anulat transmiterea proiectată într-o altă lege, a unui teren cu titlu oneros din Chișinău în proprietatea Statelor Unite ale Americii, pentru construcția unei Ambasade. Autorii sesizărilor, care au calitatea de deputați în Parlament, au pus în discuție trei aspecte ale neconstituționalității Legii contestate:

(1) faptul că Legea a fost adoptată cu încălcarea procedurilor parlamentare;

(2) faptul că Legea contravine normelor stabilite de dreptul internațional; și

(3) faptul că Legea nu a fost avizată în mod prealabil de către Guvern. 

În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Președintelui Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice și Institutului pentru Politici și Reforme Europene.

De asemenea, pe 21 decembrie 2020, Curtea Constituțională i-a solicitat Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (în continuare, „Comisia de la Veneţia”) o opinie privind competența Curții Constituționale de a verifica constituționalitatea unei legi din perspectiva vicierii procedurii de adoptare a acesteia.

Pe 23 martie 2021, Comisia de la Veneția a adoptat Opinia amicus curiae pentru Curtea Constituțională a Republicii Moldova privind trei întrebări referitoare la controlul constituționalității procedurilor de adoptare a legilor în Parlament.

Curtea a reiterat că poate verifica constituționalitatea unei legi sub aspect procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esențial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituție sau care poate fi dedus în mod clar dintr-un principiu constituțional. 

Curtea a reținut că, în cadrul procedurilor de legiferare, principiul pluralismului politic presupune că Parlamentul trebuie să asigure posibilitatea participării opoziției parlamentare la adoptarea legilor. Chiar dacă majoritatea parlamentară are o viziune consolidată cu privire la necesitatea unei legi și voturile sale ar fi suficiente pentru a o adopta o lege, ea trebuie să asigure dreptul deputaților din cadrul opoziției parlamentare de a participa la proces prin formularea întrebărilor și a propunerilor la proiectul de lege. Cu alte cuvinte, majoritatea parlamentară trebuie să asigure un tratament corect şi adecvat al minorităților parlamentare, fără să facă abuz de poziția sa dominantă.

Articolul 73 din Constituție le garantează deputaților prerogativa de a prezenta propuneri și amendamente la proiectul de lege. Acest element este central pentru procedura parlamentară. Legea fundamentală nu stabilește un termen pentru exercitarea dreptului în discuție. Pentru ca acest drept să fie garantat, parlamentarilor trebuie să li se acorde o perioadă de timp rezonabilă pentru formularea propunerilor și a amendamentelor la proiectele de legi examinate de Parlament.

În această cauză, Curtea a observat că, pe 1 decembrie 2020, proiectul Legii contestate a fost înregistrat la Secretariatul Parlamentului. În următoarea zi, pe 2 decembrie 2020, Comisia juridică, numiri și imunități a întocmit un Raport asupra proiectului de lege contestat. Ulterior, pe 3 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat în două lecturi Legea în discuție.

Examinând sesizările și stenograma ședinței Parlamentului, Curtea a observat că de la prezentarea proiectului Legii contestate de către unul dintre autori în ședința plenară până la votarea ei în două lecturi  au trecut aproximativ trei minute. Curtea a reținut că într-o perioadă atât de scurtă, deputații din opoziția parlamentară nu au avut posibilitatea să supună dezbaterii Legea contestată prin formularea de întrebări și luări de cuvânt. Curtea a reiterat că votarea Legii contestate într-un regim accelerat, fără a-i asigura opoziției parlamentare posibilitatea de a pune întrebări sau de a lua cuvântul asupra subiectului supus examinării, depășește marja discreționară a Parlamentului în domeniul organizării procedurilor parlamentare.

Termenul oferit de Parlament pentru formularea propunerilor și amendamentelor la proiectul Legii contestate în prima lectură și în a doua lectură este insuficient.

La adoptarea Legii contestate Parlamentul nu a asigurat echilibrul corect între, pe de o parte, principiul dezbaterii parlamentare a proiectelor de lege, dreptul deputaților de a formula propuneri și amendamente la proiectele de legi și, pe de altă parte, principiul autonomiei parlamentare.

Curtea a reținut că Legea contestată contravine articolelor 64 alin. (1), 73 și 74 alin. (1) din Constituție și că trebuie declarată neconstituțională.

Având în vedere aceste concluzii, Curtea n-a avansat în analiza constituționalității Legii contestate din perspectiva celorlalte critici invocate de autorii sesizării.

Vă mulțumesc!