Mariya Alekhina și alții v. Rusia. Condamnarea și durata pedepsei cu închisoarea pentru interpretarea într-o catedrală a unui cântec cu tentă politică și interdicția de a viziona în regim online înregistrările video ale reprezentației. Încălcare

Mariya Alekhina și alții v. Rusia - 38004/12
Hotărârea din 17.7.2018 [Secția a III-a]

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de exprimare

Condamnarea și durata pedepsei cu închisoarea pentru interpretarea într-o catedrală a unui cântec cu tentă politică și interdicția de a viziona în regim online înregistrările video ale reprezentației: încălcare

În fapt - Cele trei reclamante sunt membre ale Pussy Riot, o trupă feministă de muzică punk din Rusia. Trupa susținea reprezentații improvizate ale cântecelor lor, care conțineau versuri critice la adresa procesului politic din Rusia. Membrele trupei se deghizau în rochii și cagule viu colorate și își prezentau spectacolele în diferite locuri publice, alese pentru a-și face auzit mesajul.

Pe 21 februarie 2012, cinci membre ale trupei, inclusiv cele trei reclamante, au încercat să interpreteze piesa Punk Prayer - Virgin Mary, Drive Putin Away în fața altarului Catedralei Hristos Mântuitorul din Moscova. Deși în interiorul Catedralei se aflau mai multe persoane, nu se oficia nicio slujbă. Pentru a-și face publicitate, trupa a invitat la spectacol jurnaliști și mijloace media. Încercarea a eșuat, pentru că paznicii catedralei le-au dat afară pe membrele trupei, reprezentația durând puțin peste un minut. Un film video al reprezentației a fost încărcat pe YouTube.

Ulterior, reclamantele au fost încarcerate, acuzate de acte de huliganism motivate de ură religioasă și condamnate la doi ani de închisoare. Mai mult, un tribunal districtual a hotărât că videoclipurile reprezentațiilor trupei de pe http://pussy-riot.livejournal.com purtau un caracter extremist în sensul Legii privind suprimarea extremismului și a dispus limitarea accesului la acele materiale printr-un filtru instituit pentru adresa IP a site-ului web.

În drept - Articolul 10:

1. Urmărirea penală pentru reprezentația din 21 februarie 2012

„Reprezentația" reclamantelor a constat într-o combinație de comportamente și de exprimare verbală și a echivalat cu o formă de exprimare artistică și politică, care intra în câmpul de aplicare al articolului 10. Procedurile penale ulterioare, care au condus la aplicarea pedepsei cu închisoarea, au echivalat cu o ingerință în dreptul reclamantelor la libertatea de exprimare. Ingerința urmărise scopul legitim al protecției drepturilor altora. Rămânea deschisă întrebarea dacă ingerința era „prevăzută de lege". Cu referire la necesitatea ingerinței, reclamantele au urmărit să atragă atenția concetățenilor lor și a Bisericii Ortodoxe Ruse în privința dezaprobării de către acestea a situației politice din Rusia, precum și a poziției Patriarhului Kirill și a altor clerici față de protestele stradale din mai multe orașe rusești, proteste provocate de alegerile parlamentare recente și de viitoarele alegerile prezidențiale. Acțiunile reclamantelor au vizat aceste subiecte de interes public și au contribuit la dezbaterea privind situația politică din Rusia și exercițiul puterilor parlamentare și prezidențiale.

Reprezentația reclamantelor putea fi considerată o încălcare a regulilor de conduită într-un lăcaș de cult. Prin urmare, impunerea anumitor sancțiuni putea fi justificată, în principiu, de exigențele protecției drepturilor altora. Totuși, reclamantele au fost acuzate de comiterea unei infracțiuni și au fost condamnate la un an și unsprezece luni de închisoare. Prima și cea de-a doua reclamantă au executat aproximativ un an și nouă luni din pedeapsă înainte de a fi amnistiate, în timp ce cea de-a treia reclamantă a executat aproximativ șapte luni înainte ca executarea pedepsei să-i fie suspendată. Acțiunile reclamantelor nu au perturbat nicio slujbă religioasă, nici nu au provocat vreo vătămare persoanelor aflate în interiorul catedralei sau vreun prejudiciu proprietății bisericii. În aceste circumstanțe, pedeapsa aplicată reclamantelor fusese foarte gravă în raport cu acțiunile în discuție.

Fusese semnificativ faptul că tribunalele nu au examinat versurile piesei Punk Prayer - Virgin Mary, Drive Putin Away, interpretate de către reclamante, ci au motivat condamnarea în primul rând în baza conduitei speciale a reclamantelor. Reclamantele au fost acuzate de huliganism comis din motive de ură religioasă din cauza hainelor și a cagulelor pe care le purtaseră, a mișcărilor corporale și a limbajului licențios. Deoarece conduita în discuție avusese loc într-o catedrală, ea putea fi considerată ofensivă de către un număr de persoane, printre care și enoriași. Totuși, Curtea nu a putut discerne vreun element din analiza tribunalelor naționale care ar fi permis descrierea conduitei reclamantelor ca incitare la ură religioasă. În special, tribunalele naționale au stabilit că maniera vestimentară și conduita reclamantelor nu respectaseră canoanele Bisericii Ortodoxe și puteau fi considerate inacceptabile de către anumite persoane, însă în privința contextului reprezentației lor, nu s-a făcut nicio analiză. Tribunalele naționale nu au examinat dacă acțiunile reclamantelor puteau fi calificate ca incitare la violență sau ca justificare a violenței, a urii sau a intoleranței. Acestea nu au examinat nici dacă acțiunile respective ar fi putut conduce la consecințe prejudiciabile.

Acțiunile reclamantelor nu conțineau nici elemente de violență, nici instigare la sau justificare a violenței, a urii sau a intoleranței față de credincioși. Deși puteau fi justificate anumite reacții la acțiunile reclamantelor prin cerințele de protecție a drepturilor altora prin prisma încălcării regulilor de conduită într-o instituție religioasă, tribunalele naționale au eșuat să prezinte motive „relevante și suficiente" pentru justificarea condamnării penale și a pedepsei cu închisoarea aplicate reclamantelor și a sancțiunilor disproporționate în raport cu scopul legitim urmărit. Având în vedere cele de mai sus și ținând cont de gravitatea excepțională a sancțiunilor aplicate, ingerința în discuție nu a fost una necesară într-o societate democratică.

Concluzie: încălcare (șase voturi la unul)

2. Interzicerea accesului în regim online la înregistrările video ale reprezentațiilor reclamantelor

Declararea înregistrărilor video ale reprezentațiilor reclamantelor, disponibile pe Internet, ca fiind „extremiste" și interzicerea acestora au echivalat cu o „ingerință" în dreptul primei și al celei de-a doua reclamante la libertatea de exprimare, având ca bază normativă Legea privind suprimarea extremismului. Ingerința urmărise scopul legitim al protecției moralei și a drepturilor altora. Curtea a decis să lase deschisă problema dacă ingerința a fost „prevăzută de lege". Apreciind dacă ingerința a fost necesară într-o societate democratică, din hotărârea tribunalului era evident, în primul rând, că concluziile juridice cruciale privind caracterul extremist al materialului video au fost făcute de către experți lingviști, și nu de tribunal. Raportul de expertiză nu fusese evaluat, iar concluziile experților lingviști doar au fost aprobate. Curtea a constatat că această situație este inacceptabilă și a subliniat că toate problemele juridice trebuie rezolvate în mod exclusiv de către tribunale. În al doilea rând, tribunalul național nu făcuse nicio încercare de a efectua o analiză proprie a materialelor video în discuție. El nu a precizat ce elemente particulare ale videoclipurilor prezentau probleme sau nu a citat părțile relevante ale raportului de expertiză, referindu-se pe scurt la concluziile lui generale. Lipsa efectivă a motivării a făcut imposibil pentru Curte să înțeleagă rațiunea care a stat în spatele ingerinței. Curtea nu a fost convinsă de faptul că tribunalele naționale „au aplicat standarde conforme cu principiile conținute în articolul 10" sau că „s-au bazat pe o apreciere acceptabilă a faptelor relevante". Prin urmare, acestea nu au oferite motive „relevante și suficiente" pentru ingerința în discuție.  

Mai mult, reclamantele nu au avut posibilitatea de a participa în cadrul procedurilor, de vreme ce legislația națională nu prevedea posibilitatea părților interesate de a participa la procedurile reglementate de Legea privind suprimarea extremismului. În opinia Curții, în asemenea proceduri, tribunalele naționale nu se puteau afla niciodată în poziția de a oferi motive „relevante și suficiente" pentru justificarea unei ingerințe în drepturile garantate de articolul 10 fără o anumită formă de control jurisdicțional bazat pe o cântărire a argumentelor prezentate de către autoritatea publică în comparație cu cele ale părții interesate. Prin urmare, procedurile contestate nu puteau fi considerate compatibile cu articolul 10. Declararea materialelor video disponibile pe Internet ale reclamantelor ca extremiste și interzicerea accesului la acestea nu au întrunit condițiile unei „nevoi sociale presante" și au fost disproporționate în raport cu scopul legitim invocat.

Concluzie: încălcare (unanimitate)

De asemenea, Curtea a constatat o încălcare a articolului 3 în privința condițiilor de transportare a reclamantelor spre și de la ședințele de judecată, precum și în privința condițiilor din sala de judecată (închiderea reclamantelor într-o boxă de sticlă); încălcarea articolului 5 § 3 privind prelungirea duratei detenției reclamantelor, precum și încălcarea articolului 6 §§ 1 și 3 lit. c) în privința dispozițiilor din sala de judecată, care limitaseră dreptul reclamantelor de a participa în mod efectiv la procedurile judiciare și de a primi o asistență juridică practică și efectivă.

Articolul 41: câte 16,000 EUR pentru prima și cea de-a doua reclamantă și 5,000 EUR  pentru cea de-a treia reclamantă, în privința prejudiciului moral suferit.

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".