Decizia nr. 6 din 11.01.2021
Decizia nr. 6 din 11.01.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr. 219g/2020 privind excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din articolul 35 alin. (2) din Codul de procedură penală (procedura soluționării cererii de recuzare și a declarației de abținere)
Subiectul sesizării: Curtea de Apel Cahul, avocat Denis Calaida, Aureliu Colenco
Decizia:
1. d_6_2021_219g_2020_rou.pdf
2. d_6_2021_219g_2020_rus.pdf
Sesizări:
DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 219g/2020
privind excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din articolul 35 alin. (2) din Codul de procedură penală
(procedura soluționării cererii de recuzare și a declarației de abținere)
CHIŞINĂU
11 ianuarie 2021
Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Gheorghe Reniță, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată pe 23 decembrie 2020,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând pe 11 ianuarie 2021, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „examinarea cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţinere se face în aceeaşi zi, ascultând părţile şi persoana a cărei recuzare se cere” din articolul 35 alin. (2) din Codul de procedură penală, ridicată de dnii avocați Denis Calaida și Aureliu Colenco, în interesele dlui Ilan Șor, în dosarul nr. 05-1a-195-13022018, pendinte la Curtea de Apel Cahul.
2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Cahul format din dna Galina Vavrin și dnii Tudor Berdilă și Ion Dănăilă, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție.
A. Circumstanțele litigiului principal
3. Pe 21 iunie 2017, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, i-a constatat vinovăția dlui Ilan Șor în comiterea infracțiunilor prevăzute la articolele 196 alin. (4) [cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune sau abuz de încredere] și 243 alin. (3) lit. b) [spălarea banilor în proporții deosebit de mari] din Codul penal.
4. Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel de procuror și de către apărătorii inculpatului. Cererile de apel se află în examinare la Curtea de Apel Cahul, completul de judecată format din dna Nina Veleva și dnii Vitalie Movilă și Evghenii Dvurecenschii.
5. În cadrul ședinței de judecată din 17 decembrie 2020, dnii avocați Denis Calaida și Aureliu Colenco au depus, în interesele dlui Ilan Șor, o cerere de recuzare a judecătorilor menționați supra. Cererea de recuzare a fost repartizată unui complet de judecată de la Curtea de Apel Cahul format din dna Galina Vavrin și dnii Tudor Berdilă și Ion Dănăilă.
6. Pe 21 decembrie 2020, în cadrul ședinței de examinare a cererii de recuzare, dnii avocați Denis Calaida și Aureliu Colenco au ridicat, în interesele dlui Ilan Șor, excepția de neconstituționalitate a textului „examinarea cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţinere se face în aceeaşi zi, ascultând părţile şi persoana a cărei recuzare se cere” din articolul 35 alin. (2) din Codul de procedură penală.
7. Printr-o încheiere din aceeași zi, Curtea de Apel Cahul a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia.
B. Legislația pertinentă
8. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:
Articolul 1
Statul Republica Moldova
„[…]
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”
Articolul 4
Drepturile şi libertăţile omului
„[…]
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”
Articolul 20
Accesul liber la justiţie
„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
[…].”
Articolul 21
Prezumţia nevinovăţiei
„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”
Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle
„[…]
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”
Articolul 26
Dreptul la apărare
„(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.
[…].”
Articolul 54
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:
Articolul 35
Procedura soluţionării cererii de recuzare şi a declaraţiei de abţinere
„(1) Recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată. La soluţionarea recuzării sau abţinerii judecătorilor dintr-un complet format din 3 sau 5 judecători, judecătorii nerecuzaţi din acest complet pot fi incluşi în noul complet de judecată.
(2) Examinarea cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţinere se face în aceeaşi zi, ascultând părţile şi persoana a cărei recuzare se cere. În cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 10 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară, care, dacă admite recuzarea sau abţinerea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în care s-a produs recuzarea.
[…].”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorilor excepției de neconstituționalitate
10. Autorii excepției de neconstituționalitate afirmă că textul „examinarea cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţinere se face în aceeaşi zi, ascultând părţile şi persoana a cărei recuzare se cere” din articolul 35 alin. (2) din Codul de procedură penală este imprevizibil, pentru că nu este clar dacă judecătorul sau completul de judecată care examinează cererea de recuzare este obligat sau nu să citeze/cheme persoanele recuzate, în vederea ascultării acestora.
11. De asemenea, autorii excepției de neconstituționalitate notează că textul contestat conferă judecătorilor care examinează o cerere de recuzare spațiu de abuz și arbitrariu.
12. În opinia sa, dispozițiile contestate încalcă articolul 23 alin. (2) coroborat cu articolele 1 alin. (3), 4 alin. (2), 20, 21, 26 alin. (1) și (2) și 54 din Constituție.
B. Aprecierea Curții
13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.
15. Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentanții unei părți din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.
16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „examinarea cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţinere se face în aceeaşi zi, ascultând părţile şi persoana a cărei recuzare se cere” din articolul 35 alin. (2) din Codul de procedură penală. Prevederile contestate stabilesc procedura soluționării cererii de recuzare și a declarației de abținere.
17. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care a fost solicitată recuzarea unui complet de judecată (a se vedea § 5 supra). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.
18. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.
19. Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă pendinte în fața instanțelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință în vreun drept fundamental (DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 27; DCC nr. 24 din 2 martie 2020, § 18; DCC nr. 63 din 11 iunie 2020, § 19; DCC nr. 64 din 11 iunie 2020, § 19).
20. Autorii excepției de neconstituționalitate pretind că textul contestat ar fi imprevizibil și că ar contraveni articolului 23 alin. (2) [calitatea legii] coroborat cu articolele 1 alin. (3) [preeminența dreptului], 4 alin. (2) [drepturile şi libertăţile omului], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 26 alin. (1) și (2) [dreptul la apărare] și 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituție.
21. În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că articolele 1 alin. (3), 4, 23 și 54 din Constituție nu au aplicabilitate de sine stătătoare (a se vedea DCC nr. 56 din 2 iunie 2020, §§ 23-24; DCC nr. 162 din 29 decembrie 2020, § 24 și § 26). Pentru a fi aplicabile, autorul excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturi substanțiale garantate de Constituție.
22. Sub acest aspect, prevederile contestate nu reclamă vreo problemă de constituționalitate din perspectiva accesului liber la justiţie, a prezumției de nevinovăție, precum și a dreptului la apărare. În consecință, nu există vreo ingerință în articolele 20, 21 și 26 din Constituție. Dimpotrivă, dispozițiile criticate instituie o garanție pentru părți și persoana a cărei recuzare se cere, i.e. de a-și prezenta poziția în fața judecătorului sau a completului de judecată care examinează cererea de recuzare.
23. Pentru că nu s-a demonstrat incidența drepturilor fundamentale invocate de autorii sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 1 alin. (3), 4, 23 și 54 din Constituție nu sunt incidente.
24. Totodată, Curtea reține că Codul de procedură penală nu poate să abunde în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept procedural penal (DCC nr. 63 din 25 aprilie 2019, §§ 16-17; DCC nr. 91 din 19 septembrie 2019, § 17; DCC nr. 118 din 13 octombrie 2020, § 24).
25. Mai mult, Curtea observă că, sub aparența unor critici referitoare la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorii excepției de neconstituționalitate își exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu felul în care a fost interpretat și aplicat textul contestat în cauza sa de către instanța de judecată.
26. Curtea reamintește că aspectele legate de interpretarea și aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale (a se vedea DCC nr. 91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr. 106 din 7 octombrie 2019, § 25; DCC nr. 134 din 24 noiembrie 2020, § 20). Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată.
27. Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională
D E C I D E:
1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a textului „examinarea cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţinere se face în aceeaşi zi, ascultând părţile şi persoana a cărei recuzare se cere” din articolul 35 alin. (2) din Codul de procedură penală, ridicată de dnii avocați Denis Calaida și Aureliu Colenco, în interesele dlui Ilan Șor, în dosarul nr. 05-1a-195-13022018, pendinte la Curtea de Apel Cahul.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Președinte Domnica MANOLE
Chișinău, 11 ianuarie 2021
DCC nr. 6
Dosarul nr. 219/2020