DECIZIE 
DE INADMISIBILITATE 
a sesizărilor nr. 73g/2024 și nr. 135g/2024 
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 1 alin. (2), (3), (6) și 6 alin. (1) lit. a¹) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021
(lipsa unor comisii speciale în cadrul inspectoratelor de poliție în vederea aplicării amnistiei în cazul persoanelor condamnate care nu execută în mod efectiv pedeapsa cu închisoarea)

CHIŞINĂU
24 octombrie 2024

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,
Având în vedere sesizările înregistrate la 28 martie 2024 și 13 iunie 2024,
Examinând admisibilitatea sesizărilor menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 24 octombrie 2024, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a următoarelor prevederi din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021 (în continuare, Legea privind amnistia):

- textul „Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului justiţiei şi activează în baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului justiţiei." din articolul 1 alin. (2) teza a doua;

- textul „În temeiul deciziilor comisiei speciale, [...]." din articolul 1 alin. (3);

- textul „[...] doar dacă a fost refuzată de comisia specială." din articolul 1 alin. (6);

- cuvântul „grave" din articolul 6 alin. (1) lit. a¹).

2. Excepțiile au fost ridicate de dna avocat Angela Procopciuc în interesele dlui Iurie Ganța, în dosarul nr. 21ji-30/2022, pendinte la Judecătoria Căușeni, sediul central, și în interesele dlui Vladimir Maidanschi, în dosarul nr. 21ji-4/2024, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul Fălești.

3. Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost trimise la Curtea Constituțională, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție, de dna judecător Ina Țîbîrnă de la Judecătoria Căușeni, sediul central, și de dl judecător Radu Holban de la Judecătoria Bălți, sediul Fălești.

4. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor și a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituționalitate, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, dosar căruia i-a atribuit numărul 73g/2024.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiilor principale

Circumstanțele cauzei nr. 21ji-30/2022 (sesizarea nr. 73g/2024)

5. Circumstanţele cauzei nr. 21ji-30/2022, aşa cum au fost prezentate de autoarea excepțiilor, pot fi rezumate după cum urmează:

6. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 6 noiembrie 2017, dl Iurie Ganța a fost găsit vinovat de comiterea huliganismului agravat (articolul 287 alin. (3) din Codul penal). Acestuia i-a fost stabilită pedeapsa cu închisoarea de doi ani și șase luni. Executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru un termen de probă de un an.

7. Prin decizia din 28 martie 2018, instanța de apel a menținut pedeapsa stabilită de prima instanță, dar a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei.

8. La 3 octombrie 2022, avocatul dlui Iurie Ganța i-a solicitat Inspectoratului de Poliție Căușeni înaintarea unui demers către judecătorul de instrucție cu privire la eliberarea dlui Iurie Ganța de executarea pedepsei, în legătură cu intrarea în vigoare a Legii privind amnistia.

9. Prin răspunsul său din 10 octombrie 2022, Inspectoratul de Poliție Căușeni a menționat că dl Iurie Ganța este anunțat în căutare din 17 februarie 2019, iar aplicarea amnistiei ține de competența Administrației Naționale a Penitenciarelor.

10. Dl Iurie Ganța a depus la Judecătoria Căușeni, sediul central, o cerere de eliberare a sa de pedeapsa penală pe baza Legii privind amnistia și încetarea căutării sale.

11. În cadrul examinării cererii, dna avocat Angela Procopciuc a ridicat, în interesele dlui Iurie Ganța, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea privind amnistia (a se vedea § 1).

12. Printr-o încheiere din 19 februarie 2024, instanța de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

Circumstanțele cauzei nr. 21ji-4/2024 (sesizarea nr. 135g/2024)

13. Aşa cum au fost prezentate de autoarea excepţiilor, circumstanţele cauzei nr. 21ji-4/2024 pot fi rezumate după cum urmează:

14. Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, din 28 octombrie 2018, dl Vladimir Maidanschi a fost găsit vinovat pentru vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii (articolul 152 alin. (1) din Codul penal). Acestuia i-a fost stabilită pedeapsa privind munca neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 ore.

15. La 11 decembrie 2019, instanța de apel a casat parțial sentința primei instanțe și a stabilit pedeapsa cu închisoarea de doi ani cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de probă de un an. La 10 februarie 2020, decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs.

16. La 27 octombrie 2020, instanța de recurs a casat decizia instanței de apel în partea ce ține de modul de executare a pedepsei și a pronunțat o nouă hotărâre prin care a menținut pedeapsa cu închisoarea de doi ani, dar a exclus suspendarea condiționată a executării acesteia.

17. La 11 decembrie 2020, Biroul de Probațiune Fălești a informat Curtea de Apel Bălți că perioada de probă de un an stabilită în privința dlui Vladimir Maidanschi a expirat și, prin urmare, acesta a fost exclus de la evidență din aceeași dată.

18. La 4 februarie 2021, Judecătoria Bălți, sediul Fălești, a emis în adresa Inspectoratului de Poliție Fălești o dispoziție privind reținerea dlui Vladimir Maidanschi în vederea executării pedepsei aplicate de instanța de recurs. Dat fiind faptul că dl Vladimir Maidanschi nu a fost găsit la locul de trai, la solicitarea Inspectoratului de Poliție Fălești, Judecătoria Bălți a dispus anunțarea acestuia în căutare.

19. La 26 decembrie 2023, avocatul dlui Vladimir Maidanschi i-a solicitat Inspectoratului de Poliție Fălești înaintarea unui demers către judecătorul de instrucție cu privire la eliberarea dlui Vladimir Maidanschi de executarea pedepsei, în legătură cu intrarea în vigoare a Legii privind amnistia. 

20. Inspectoratul de Poliție Fălești a menționat că nu este organul competent pentru punerea în executare a pedepsei penale, iar aplicarea amnistiei ține de competența Administrației Naționale a Penitenciarelor.

21. În acest context, la 20 februarie 2024, avocatul dlui Vladimir Maidanschi, dna Angela Procopciuc, i-a adresat Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, o cerere cu privire la eliberarea de pedeapsa penală pe baza Legii privind amnistia.

22. În cadrul examinării cererii, dna avocat Angela Procopciuc a ridicat, în interesele dlui Vladimir Maidanschi, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea privind amnistia (a se vedea § 1).

23. Printr-o încheiere din 31 mai 2024, instanța de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislația pertinentă

24. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

 

„(1) [...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

„Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

 

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

[...]."

Articolul 48

Familia

 

„(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

(4) Copiii sînt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

25. Prevederile relevante ale Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021 sunt următoarele:

Articolul 1

„[...]

(2) Aplicarea amnistiei faţă de persoanele condamnate se decide de comisiile speciale privind aplicarea amnistiei în privinţa persoanelor condamnate (în continuare - comisii speciale), instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituţii care pune în executare pedeapsa, din reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi ai Inspectoratului Naţional de Probaţiune. Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului justiţiei şi activează în baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului justiţiei.

(3) În temeiul deciziilor comisiei speciale, instituţia care pune în executare pedeapsa iniţiază demersurile către instanţele de judecată competente privind aplicarea prevederilor prezentei legi.

[...]

(6) Persoana condamnată poate înainta personal sau prin intermediul unui avocat un demers către instanţa de judecată privind examinarea posibilităţii aplicării amnistiei doar dacă a fost refuzată de comisia specială."

Articolul 6

„(1) Prevederile art. 1-5 nu se aplică persoanei:

[...]

a¹) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate care a fost condamnată anterior pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, executând în tot sau în parte pedeapsa cu închisoare;

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepțiilor

26. Autoarea pretinde că organul competent pentru punerea în executare a pedepsei penale în cazul dnilor Iurie Ganța și Vladimir Maidanschi este Inspectoratul de Poliție și, prin urmare, acesta este competent să iniţieze demersurile către instanţele de judecată competente să aplice amnistia. Însă, în lipsa unei comisii speciale instituite în cadrul Inspectoratului de Poliție și, respectiv, în lipsa unei decizii emise de acesta, condamnații nu au acces la instanța de judecată ca să li se aplice Legea amnistiei.

27. În acest context, autoarea susține că prevederile contestate nu corespund exigenței calității legii din următoarele motive: (i) prevederile nu reglementează situația în care alte instituții decât cele penitenciare sau de probațiune urmează să pună în executare pedeapsa, cum ar fi în prezentele cauze Inspectoratul de Poliție; (ii) în lipsa unor comisii speciale instituite în cadrul inspectoratelor de poliție, condamnatul nu are acces la instanța de judecată ca să i se aplice amnistia; (iii) prevederile normative nu menționează care organe sunt considerate instituții abilitate să pună în executare pedepsele penale.

28. Mai mult, autoarea sesizărilor menţionează că prevederile contestate nu stabilesc modalitatea de aplicare a amnistiei în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa cu închisoarea care nu execută în mod efectiv pedeapsa în penitenciar. Acest fapt instituie un tratament diferenţiat în comparaţie cu persoanele care execută pedeapsa cu închisoarea în mod efectiv în penitenciar și beneficiază de amnistie.

29. Totodată, autoarea susține că dl Iurie Ganța a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni grave (articolul 287 alin. (3) din Cod). Deși articolul 6 alin. (1) lit. a¹) din Lege stabilește că amnistia nu se aplică condamnatului care a comis cu intenție o infracțiune gravă, litera d) din aceeași normă enumeră infracțiunile care nu cad sub incidența Legii în discuție. Autoarea susține că aceste două prevederi sunt contradictorii și nu corespund exigenței calității legii.

30. Autoarea excepțiilor pretinde că prevederile contestate nu corespund exigenței calității legii și contravin articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 8, 16, 20, 22, 23, 26, 48 și 54 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

31. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

32. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, ține de competența Curții Constituționale.

33. Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

34. Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie prevederile menționate supra la § 1. Curtea observă că doar articolul 1 alin. (2) din Legea amnistiei a fost examinat în DCC nr. 57 din 4 iunie 2024. De principiu, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituţionalitate al prevederilor contestate (DCC nr.163 din 30 noiembrie 2023, § 20) din perspectiva unor critici noi de neconstituţionalitate. Celelalte prevederi contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

35. Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în două cauze care au ca obiect examinarea unor demersuri privind aplicarea actului de amnistie față de doi condamnați care sunt anunțați în căutare. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluționarea cauzelor în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate.

36. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr. 78 din 3 iunie 2021, § 17).

37. Autoarea excepțiilor de neconstituționalitate afirmă că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3) (statul Republica Moldova), 4 (drepturile și libertățile omului), 7 (Constituția, Lege Supremă), 8 (respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 48 (familia) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție.

38. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 1 alin. (3), 4, 7, 8 și 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Cu referire la articolul 16 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta devine incident numai atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat în privința exerciţiului unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr. 153 din 19 octombrie 2021, §§ 23-24; DCC nr. 163 din 30 noiembrie 2023, § 25; DCC nr. 58 din 6 iunie 2024, § 27). Referitor la articolul 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta îi impune un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, de asemenea, trebuie să se constate incidenţa unui drept fundamental (HCC nr. 21 din 6 decembrie 2022, § 34).

39. Referitor la incidenţa articolului 48 din Constituţie, care protejează familia, Curtea reţine că autoarea excepţiilor nu a argumentat caracterul contradictoriu al dispoziţiilor contestate cu aceste prevederi constituţionale, iar simpla trimitere la prevederile constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 195 din 21 decembrie 2023, § 26).

40. Cu privire la incidenţa articolului 22 din Constituţie, Curtea a reţinut că acesta garantează, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (a se vedea HCC nr. 39 din 21 decembrie 2021, § 20). În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că neaplicarea unei legi de amnistie (chiar dacă amnistia poate conduce la anularea condamnării) nu constituie o condamnare pe baza legii penale şi nu vizează condiţiile în care acuzatul a fost condamnat (în special, legalitatea pedepsei sau principiul neretroactivităţii legii penale) și, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al articolului 7 din Convenție (a se vedea Montcornet de Caumont v. Franţa (dec.), 13 mai 2003). Așadar, Curtea notează că articolul 22 din Constituție nu este incident în prezenta cauză.

41. Cu referire la incidența articolelor 20 și 26 din Constituție, Curtea notează că articolul 20 din Constituţie garantează dreptul de acces liber la justiţie şi îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană, iar articolul 26 din Constituție îşi găseşte corespondenţa în articolul 6 § 3 din Convenţia Europeană şi garantează în mod distinct dreptul la apărare (a se vedea DCC nr. 63 din 29 iunie 2023, § 21). Astfel, garanţiile stabilite de articolul 26 din Constituţie reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil prevăzut de articolul 20 din Constituţie şi articolul 6 § 1 din Convenţie (a se vedea Murtazaliyeva v. Rusia [MC], 18 decembrie 2018, § 90).

42. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a reţinut că procedurile care vizează doar condiţiile de aplicare a unei legi de amnistie în privinţa unei persoane a cărei condamnare a devenit definitivă nu se referă la „fondul unei acuzaţii penale", ci mai curând la o chestiune legată de executarea pedepselor. Curtea Europeană a susţinut în mod constant că articolul 6 din Convenţie nu este aplicabil unor asemenea proceduri. Mai mult, Curtea Europeană a precizat că disputele cu privire la existenţa sau la câmpul de aplicare al legislaţiei privind amnistia cad în afara aspectului penal al articolului 6 din Convenţie (a se vedea Montcornet de Caumont v. Franţa (dec.), 13 mai 2003).

43. Curtea observă că, potrivit prevederilor contestate, aplicarea amnistiei față de persoanele condamnate se decide de comisiile speciale din cadrul fiecărei instituții care pune în executare pedeapsa, din reprezentanți ai Administrației Naționale a Penitenciarelor și ai Inspectoratului Național de Probațiune. Pe baza deciziilor comisiei speciale, instituția care pune în executare pedeapsa îi cere instanței de judecată să aplice amnistia. Dacă comisia specială a refuzat aplicarea amnistiei, condamnatul îi poate solicita instanței de judecată examinarea posibilității aplicării amnistiei.

44. Cu referire la criticile avansate de autor, Curtea notează că articolul 173 din Codul de executare stabilește instituțiile și organele care asigură executarea fiecărui tip de pedeapsă. De exemplu, executarea pedepsei închisorii se asigură de către penitenciare și nu de inspectoratele de poliție (alin. (4) din același articol).

45. Potrivit articolului 196 alin. (3) din Codul de executare, hotărârea privind condamnarea la închisoare în privinţa persoanei care, până la rămânerea definitivă a hotărârii, nu s-a aflat în arest preventiv şi dispoziţia de executare se trimit organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul pentru escortarea lui la locul de deţinere cel mai apropiat. Dacă, la punerea în executare a hotărârii, s-a constatat că condamnatul care nu s-a aflat în arest preventiv a părăsit domiciliul şi locul aflării lui nu este cunoscut, organul afacerilor interne îi trimite instanţei de judecată un raport şi materialele necesare pentru darea în căutare a condamnatului. Încheierea instanţei de judecată privind căutarea condamnatului se execută de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului (a se vedea alineatele (4) și (5) din aceeași normă).

46. Analizând sistemic normele menționate mai sus, Curtea observă că organele afacerilor interne nu sunt competente să asigure executarea pedepselor penale, dar sunt competente să asigure căutarea condamnatului și escortarea lui la locul de deținere.

47. Principiul preeminenţei dreptului pretinde ca legile să fie interpretate şi aplicate ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, nu în mod izolat şi prin ignorarea altor norme relevante. Prevederile contestate trebuie citite în coroborare cu dispoziţiile incidente ale Codului de executare, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.172 din 7 decembrie 2023, § 18). Prin urmare, Curtea constată că criticile autoarei menționate la §§ 26-27 sunt nefondate.

48. Referitor la criticile autoarei menționate supra la § 29, potrivit cărora literele a¹) și d) din articolul 6 alin. (1) din Legea în discuție sunt contradictorii și nu corespund exigenței calității legii, Curtea reiterează că pretinsa neconcordanță dintre două sau mai multe norme infraconstituționale conținute în aceeași lege sau în legi diferite nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii, atribuție care îi revine judecătorului de drept comun (a se vedea DCC nr. 24 din 2 martie 2020, § 24). De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional acordat instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Dobrilă v. România, 6 decembrie 2022, § 12; PRIMA SH.P.K. și Artan Kozmai v. Albania, 19 septembrie 2023, § 16).

49. Referitor la existența unui pretins tratament diferențiat privind aplicarea amnistiei, Curtea observă că critici similare au fost analizate în DCC nr. 46 din 18 mai 2020 și, respectiv, în DCC nr. 57 din 4 iunie 2024.

50. Curtea a menționat că situaţiile invocate de autorul excepţiei nu sunt similare sau comparabile. Există două categorii diferite de condamnaţi: una care execută efectiv pedeapsa cu închisoarea şi alta care nu execută efectiv pedeapsa cu închisoarea, inclusiv când condamnatul se eschivează de la executarea acesteia. Prin urmare, există un element esenţial, care ţine de executarea pedepsei şi care deosebeşte aceste două categorii de subiecte. Ei se află în situaţii distincte şi, prin urmare, nu pot pretinde aplicarea unui tratament identic. Egalitatea între persoane presupune un tratament egal în situaţii egale. Situaţiile diferite trebuie tratate în mod diferit (a se vedea § 33 din DCC nr. 46 din 18 mai 2020).

51. Curtea menționează că legislatorul are, în baza articolului 72 alin. (3) lit. n) și o) din Constituție, atât competența de a reglementa infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora, cât și prerogativa de a înlătura răspunderea penală sau executarea pedepsei prin acordarea amnistiei și grațierii. Prin urmare, amnistia constituie un act de clemență acordat de legislator prin lege organică pe baza unor considerente social-politice și de politică penală, prin care se înlătură răspunderea penală, executarea pedepsei și alte consecințe ale condamnării.

52. Mai mult, în decizia menționată supra la § 50, Curtea a menţionat că Constituţia nu prevede dreptul persoanei la amnistiere, ci stabileşte competenţa Parlamentului de a acorda, prin lege organică, amnistia, ca măsură excepţională determinată de raţiuni de politică penală, avându-se în vedere interesele generale ale societăţii. De asemenea, Curtea a reţinut că instituirea unor condiţii şi criterii de acordare a amnistiei nu poate fi catalogată ca fiind o îngrădire a accesului liber la justiţie garantat de articolul 20 din Constituţie (a se vedea §§ 28 și 34 din DCC nr. 46 din 18 mai 2020).

53. Având în vedere că autoarea excepţiilor abordează o problemă similară, Curtea stabileşte că considerentele din DCC nr. 46 din 18 mai 2020 sunt aplicabile, mutatis mutandis, în prezenta cauză. Prin urmare, Curtea nu reţine incidenţa articolelor 16, 20 și 26 din Constituţie în prezenta cauză.

54. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental, Curtea constată că nici articolele 1 alin.(3), 4, 7, 8, 16, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

55. Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate în discuție nu întrunesc condițiile de admisibilitate și nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

 

D E C I D E: 

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a următoarelor prevederi din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021:

- textul „Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului justiţiei şi activează în baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului justiţiei." din articolul 1 alin. (2) teza a doua;

- textul „În temeiul deciziilor comisiei speciale, [...]." din articolul 1 alin. (3);

- textul „[...] doar dacă a fost refuzată de comisia specială." din articolul 1 alin. (6);

- cuvântul „grave" din articolul 6 alin. (1) lit. a¹) ridicate de dna avocat Angela Procopciuc în interesele dlui Iurie Ganța, în dosarul nr. 21ji-30/2022, pendinte la Judecătoria Căușeni, sediul central, și în interesele dlui Vladimir Maidanschi, în dosarul nr. 21ji-4/2024, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul Fălești.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte Domnica MANOLE 

Chișinău, 24 octombrie 2024
DCC nr. 134
Dosarul nr. 73g/2024