DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 56g/2024
privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 90 alineatele (1), (4), (4¹) și 90¹ alineatul (4) din Codul penal
(condamnarea cu suspendarea condiționată/parțială a executării pedepsei)

CHIŞINĂU
26 septembrie 2024

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 5 martie 2024,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 26 septembrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 90 alineatele (1), (4), (4¹) și 90¹ alineatul (4) din Codul penal, ridicată de dna avocat Tatiana Guțu, în interesele minorului Maxim Koniuhov, și de dl avocat Anatolie Janu, în interesele minorului Artiom Mușet, în dosarul nr. 1r-6/2024, pendinte la Curtea de Apel Bălți.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători format din dnele Ala Rotaru și Ruslana Burdeniuc și dl Dumitru Pușca de la Curtea de Apel Bălți, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. La 3 noiembrie 2023, Judecătoria Bălți, sediul central, i-a găsit vinovați pe minorii Artiom Mușet și Maxim Koniuhov de comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele 217 alin. (2) [circulaţia ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare] și 217¹ alin. (4) lit. b) și d) [circulaţia ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare] în coroborare cu articolele 42 alin. (2) [participanții] și 46 [grupul criminal organizat] din Codul penal. Minorilor le-a fost stabilită pedeapsa definitivă pentru un concurs de infracțiuni sub forma închisorii pe un termen de cinci ani și o lună, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumite activități care implică gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de doi ani.

4. Având în vedere că ambii inculpați și-au recunoscut vinovăția, apărătorii acestora i-au solicitat instanței de judecată aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, potrivit articolului 90 [condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei] în coroborare cu articolul 79 alin. (1) [aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege] din Codul penal. Instanța de judecată a respins demersurile apărătorilor și a menționat că una dintre infracțiunile comise de minori este deosebit de gravă, iar articolul 90 din Codul penal nu poate fi aplicat la această categorie de infracțiuni. Sentința primei instanțe a fost contestată cu recurs la Curtea de Apel Bălți.

5. În cadrul procedurii de recurs, dna avocat Tatiana Guțu, în interesele minorului Maxim Koniuhov, și dl avocat Anatolie Janu, în interesele minorului Artiom Mușet, au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 90 alineatele (1), (4), (4¹) și 90¹ alineatul (4) din Codul penal. Normele în discuție vizează condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și, respectiv, condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare.

6. Printr-o încheiere din 14 februarie 2024, Curtea de Apel Bălți a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislația pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 16
Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20
Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție."

Articolul 21
Prezumția nevinovăției

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 24
Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică

„(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

[...]."

Articolul 26
Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 49
Protecția familiei și a copiilor orfani

„[...]

(2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulînd dezvoltarea instituţiilor necesare.

(3) Toate preocupările privind întreţinerea, instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii. Statul stimulează şi sprijină activităţile de binefacere faţă de aceşti copii."

Articolul 50
Ocrotirea mamei, copiilor și a tinerilor

„(1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială.

(2) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

[...]."

Articolul 54
Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 90
Condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

„(1) Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracţiunile săvîrşite cu intenţie şi de cel mult 7 ani pentru infracţiunile săvîrşite din imprudenţă, instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiţionată a executării pedepsei şi perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanţa de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrşi o nouă infracţiune şi, prin respectarea condiţiilor probaţiunii sau, după caz, a termenului de probă, va îndreptăţi încrederea ce i s-a acordat. Controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei îl exercită organele competente, iar asupra comportării militarilor - comandamentul militar respectiv.

[...]

(4) Persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi în cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase, condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se aplică.

(4¹) Prin derogare de la alin. (1) şi (4), dacă a fost încheiat un acord de cooperare, condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei se aplică şi persoanelor care au săvârşit infracţiuni deosebit de grave.

[...]."

Articolul 90¹
Condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare

„[...]

(4) Prezentul articol nu se aplică în cazul infracţiunilor deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi al infracţiunilor prevăzute la art. 165, art. 166¹ alin. (2)-(4), art. 171-175¹, 201¹, 206, 208, 208¹ şi 208². Dacă este încheiat un acord de cooperare, condamnarea cu suspendarea parţială a executării pedepsei cu închisoare poate fi aplicată persoanelor care au săvârşit infracţiuni deosebit de grave.

[...]."

[Articolul 90 ¹alin. (4) în redactarea anterioară Legii nr. 136 din 6 iunie 2024]

Articolul 90¹
Condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare

„[...]

(4) Prezentul articol nu se aplică în cazul infracţiunilor deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi al infracţiunilor prevăzute la art.1661 alin.(2) şi (3), art.171 alin.(2), art.172 alin.(2), art.174 alin.(11), art.175 alin.(2), art.2011 alin.(3), art.206 alin.(1), art.264 alin.(4) şi (6).

[...]."

[Articolul 90 ¹alin. (4) în redactarea Legii nr. 136 din 6 iunie 2024]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepției

9. Autorii susțin că autorităţile statului trebuie să protejeze minorii care comit infracţiuni, pentru că aceștia fac parte dintr-o categorie vulnerabilă. Deși dreptul penal național conține norme derogatorii pentru minori în raport cu adulții (de exemplu, articolele 34 alin. (5), 54, 60 alin. (7), 70 alin. (3), 109 alin. (1) din Codul penal), normele contestate nu prevăd o reglementare mai favorabilă pentru minori cu privire la suspendarea condiționată sau parțială a pedepsei aplicate.

10. Autorii excepției menționează că, potrivit alineatului (4) din articolul 90 din Codul penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică în cazul comiterii unor infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase.

11. Având în vedere principiile echității și umanismului, precum și vulnerabilitatea minorilor, autorii susțin necesitatea introducerii unor dispoziții speciale în prevederile contestate, care ar permite condamnarea minorilor cu suspendarea condiționată/parțială a executării pedepsei în cazul comiterii unei infracțiuni deosebit de grave.

12. În acest context, autorii fac trimitere la articolele 49 și 50 din Constituție, care prevăd că statul ocrotește maternitatea, copiii și tinerii, iar cei din urmă se bucură de un regim special de asistență în realizarea drepturilor lor. Autorii consideră că aceste dispoziții constituționale îl obligă pe legislator să stabilească un regim special de sancționare pentru minori, dată fiind vulnerabilitatea acestora.

13. Din aceleași motive, autorii susțin că și alin. (4) din articolul 90¹ din Codul penal este neconstituțional.

14. Autorii excepției consideră că prevederile contestate contravin articolelor 1, 4, 7, 8, 15, 16, 20, 21, 24, 26, 49 alin. (2), 50 alin. (2) și 54 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

17. Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolele 90 alineatele (1), (4), (4¹) și 90¹ alineatul (4) din Codul penal. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală aflată în procedura recursului în care doi minori sunt învinuiți de comiterea unui concurs de infracțiuni, una dintre ele fiind considerată deosebit de gravă. Având în vedere că normele contestate nu permit condamnarea cu suspendarea condiționată sau parțială a executării pedepsei în cazul unei infracțiuni deosebit de grave, Curtea observă că acestea ar putea fi aplicate de instanța de recurs la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr. 78 din 3 iunie 2021, § 17).

21. Autorul excepției a susținut incidența articolelor 1 (statul Republica Moldova), 4 (drepturile și libertățile omului), 7 (Constituția, Lege Supremă), 8 (respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale), 15 (universalitatea), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție), 21 (prezumția nevinovăției), 24 (dreptul la viață și la integritate fizică și psihică), 26 (dreptul la apărare), 49 alin. (2) (protecția familiei și a copiilor orfani), 50 alin. (2) (ocrotirea mamei, copiilor și a tinerilor) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție.

22. Curtea reaminteşte că articolele 1 alin. (3), 4, 7, 8, 15 şi 54 din Constituţie nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorii trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei, Curtea poate aplica prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 19).

23. Referitor la incidenţa articolelor 20, 21, 24 şi 26 din Constituţie, Curtea observă că autorii nu au argumentat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu normele constituţionale invocate. Aşadar, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate din perspectiva acestor articole (a se vedea DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 21).

24. Referitor la dispoziţiile constituţionale ale articolului 16 din Constituție, în jurisprudența sa Curtea a menționat că acestea devin incidente numai atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat, precum şi în cazul în care tratamentul diferenţiat contestat se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr. 26 din 16 februarie 2021, § 22).

25. Cu referire la incidenţa articolelor 49 alin. (2) şi 50 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că obligaţia statului de a proteja categoriile de persoane vulnerabile prin stabilirea unui regim special de asistenţă nu echivalează cu un drept fundamental al acestora. Aceste prevederi constituţionale stabilesc mai curând un obiectiv al autorităţilor care poate fi avut în vedere la examinarea constituţionalităţii unei legi care îi vizează pe copii şi pe tineri dacă se constată incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr. 70 din 26 mai 2022, § 18).

26. Totodată, Curtea notează că articolele 49 alin. (2) şi 50 alin. (2) din Constituţie nu recunosc un drept la suspendarea condiționată sau parțială a executării pedepsei, ci reglementează obligaţia statului de a proteja maternitatea, copiii şi tinerii, stimulând dezvoltarea instituțiilor necesare, precum și garantarea unui regim special de asistență pentru copii și tineri în realizarea drepturilor lor. Așadar, aceste dispoziții constituționale nu-i impun statului obligaţia de a le garanta condamnaților minori un regim privilegiat în materia executării pedepsei pentru infracțiunile cu un nivel înalt de periculozitate, în mod suplimentar față de garanțiile prevăzute de Codul penal.

27. Curtea observă că normele în discuție, care reglementează condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, și, respectiv, condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare, nu se aplică în cazul infracțiunilor deosebit de grave şi excepţional de grave, indiferent dacă acestea au fost comise de minori sau de adulți.

28. Prin excepția stabilită de normele contestate legislatorul subliniază gradul de pericol social ridicat al unor astfel de infracțiuni și urmărește respectarea obligației pozitive a statului de a stabili sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive pentru aceste categorii de infracțiuni, obligație care rezultă din articolele 2, 3 și 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 15 din 14 martie 2024, § 25).

29. Având în vedere că scopul legitim urmărit de legislator este instituirea unui nivel înalt de protecţie împotriva infracţiunilor deosebit de grave și excepțional de grave, precum și scopul de a preveni comiterea de noi infracţiuni, acesta a hotărât să nu facă nicio distincție în acest sens cu privire la categoria de subiecți ai infracțiunii.

30. Curtea reiterează că politica penală a statului reprezintă o chestiune rezervată Parlamentului în conformitate cu articolul 72 alin. (3) lit. n) din Constituţie, acesta bucurându-se de o anumită marjă discreţionară la elaborarea politicii penale naţionale. Așadar, Curtea notează că stabilirea categoriilor de infracțiuni și subiecți pentru care poate fi dispusă condamnarea cu suspendarea condiționată/parțială a executării pedepsei reprezintă expresia politicii penale promovate de către legislator. Pentru a descuraja fenomenul infracțional, Parlamentul are competența de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora.

31. Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate în discuție nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 90 alineatele (1), (4), (4¹) și 90¹ alineatul (4) din Codul penal, ridicată de dna avocat Tatiana Guțu, în interesele minorului Maxim Koniuhov, și de dl avocat Anatolie Janu, în interesele minorului Artiom Mușet, în dosarul nr. 1r-6/2024, pendinte la Curtea de Apel Bălți.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte                                                                                Domnica MANOLE

Chișinău, 26 septembrie 2024
DCC nr. 115
Dosarul nr. 56g/2024