DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 2g/2024
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări
(omisiunea reglementării duratei maxime a administrării speciale a companiei de asigurări)

CHIŞINĂU
2 aprilie 2024

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Liuba ȘOVA, Președinte de ședință,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Ludmila Chihai, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 ianuarie 2024,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 2 aprilie 2024, în camera de consiliu, 

Pronunță următoarea decizie: 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări referitoare la omisiunea de a reglementa durata maximă a administrării speciale, ridicată de dl avocat Maxim Sidorenco, în interesele dlui Nicolae Diaconu, parte în dosarul nr. 3a-192/2023, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chișinău format din doamnele Veronica Negru, Ina Dutca și Ecaterina Palanciuc, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. La 29 iulie 2019, Comisia Naţională a Pieţei Financiare a emis hotărârea nr. 32/11, prin care a deschis provizoriu procedura de remediere financiară prin administrare specială a CA „Klassika Asigurări” SA şi a desemnat un administrator special cu atribuţii privind conducerea, gestionarea şi controlul companiei, inclusiv cu exercitarea drepturilor şi obligaţiilor organelor de conducere ale asiguratorului pe perioada administrării speciale.

4. Prin Hotărârea nr. 43/2 din 19 septembrie 2019, Comisia Naţională a Pieţei Financiare a constatat, inter alia, nevalabilitatea aprobărilor acordate persoanelor cu funcții de răspundere ale CA „Klassika Asigurări” SA prin Hotărârea CNPF nr. 4/4/2019 și înscrierea protocolară a CNPF nr. 56/7/2017, cu avizele corespunzătoare eliberate.

5. La 28 noiembrie 2019, dna Liubovi Yudina, dl Nicolae Diaconu și alții au formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, având ca persoană terță CA „Klassika Asigurări” SA, cu privire la anularea parțială a Hotărârii CNPF nr. 43/2 din 19 septembrie 2019.

6. La 21 aprilie 2020, Comisia Naţională a Pieţei Financiare a emis hotărârea nr. 17/2, prin care a luat act de raportul administratorului special, și a hotărât să mențină procedura de remediere financiară prin administrare specială până la efectuarea și prezentarea de către administratorul special a analizei economico-financiare a tuturor indicatorilor la data de 31 martie 2020, cu formularea propunerilor privind aprobarea unei decizii pe baza articolului 42² alin. (13) din Legea nr. 407/2006.

7. La 30 iunie 2020, dl Nicolae Diaconu și alții au formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, având ca persoană terță CA „Klassika Asigurări” SA, cu privire la anularea punctelor 2 și 3 din Hotărârea CNPF nr. 17/2 din 21 aprilie 2020.

8. Prin Încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 7 februarie 2022, acțiunea formulată de dl Nicolae Diaconu și alții împotriva CNPF, având ca persoană terță CA „Klassika Asigurări” SA, cu privire la anularea punctelor 2 și 3 din Hotărârea CNPF nr. 17/2 din 21 aprilie 2020, s-a conexat la cauza de contencios administrativ la acțiunea formulată de dna Liubovi Yudina, dl Nicolae Diaconu și alții împotriva CNPF, având ca persoană terță CA „Klassika Asigurări” SA, cu privire la anularea parțială a Hotărârii CNPF nr. 43/2 din 19 septembrie 2019 .

9. Prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 11 octombrie 2022, acțiunile în contencios administrativ s-au respins ca nefondate. Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 11 octombrie 2022 a fost contestată cu apel de către dna Liubovi Yudina și dl Nicolae Diaconu.

10. La 19 septembrie 2023, dl avocat Maxim Sidorenco a ridicat, în interesele dlui Nicolae Diaconu, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări referitoare la omisiunea de a reglementa durata maximă a administrării speciale.

11. Prin încheierea din 8 noiembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluționării acesteia. 

B. Legislația pertinentă 

12. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale”.

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

„(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia”.

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative”.

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămînii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sînt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat”.

Articolul 48

Familia

„(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

(4) Copiii sunt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor”.

 

Articolul 54

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertățile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăților şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorităţii şi imparțialității justiției.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existența dreptului sau a libertăţii.”

13. Prevederile relevante ale Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări (abrogată prin Legea nr. 92 din 7 aprilie 2022) sunt următoarele:

Articolul 42¹

Planul de remediere financiară

„(1) În termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei de deschidere a procedurii de remediere financiară, asigurătorul (reasigurătorul) prezintă autorităţii de supraveghere spre aprobare planul de remediere financiară.

(2) Planul de remediere financiară se elaborează pentru o perioadă de pînă la 12 luni, se aprobă de către adunarea generală a acţionarilor asigurătorului (reasigurătorului) şi conţine cel puţin următoarele:

a) perspectivele planului de remediere financiară;

b) estimarea cheltuielilor de administrare şi de achiziţie;

c) bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de asigurare directă, acceptărilor şi cedărilor în reasigurare;

d) bugetul anual;

e) o estimare a resurselor financiare cu care se intenţionează să se acopere obligaţiile asumate, luate în calcul pentru determinarea marjei minime de solvabilitate;

f) programe de reasigurare şi/sau de retrocesiune;

g) indicatorii de progres pentru fiecare acţiune din planul de remediere financiară, termenele şi modalităţile de realizare a acestor acţiuni;

h) informaţia privind cererile de despăgubire depuse de către asiguraţi, persoanele păgubite, beneficiari, inclusiv pretenţiile ce rezultă din litigii judiciare.

(3) Asigurătorul (reasigurătorul) anexează la cererea de aprobare a planului de remediere financiară următoarele documente şi informaţii:

a) decizia de majorare a capitalului social, după caz;

b) planul de compensare a datoriilor, inclusiv a despăgubirilor de asigurare;

c) acţiunile întreprinse de asigurător (reasigurător) pentru aplicarea măsurilor dispuse de autoritatea de supraveghere prin decizia de deschidere a procedurii de remediere financiară.

(4) În urma analizării planului de remediere financiară, autoritatea de supraveghere emite o decizie prin care, după caz, hotărăşte:

a) aprobarea planului de remediere financiară;

b) completarea şi/sau modificarea, în termen de cel mult 15 zile, a planului de remediere financiară;

c) respingerea planului de remediere financiară.

(5) Planul de remediere financiară se respinge în cazul în care nu corespunde scopului procedurii de remediere financiară, asigurătorul (reasigurătorul) a intrat în incapacitate de plată şi măsurile de remediere prevăzute în plan nu vor duce la îmbunătăţirea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului), fiind evidentă necesitatea intentării procedurii de insolvabilitate”.

[Art.421 introdus prin Legea nr.4 din 25.02.2016, în vigoare 01.04.2016]

Articolul 42²

Administrarea specială

„(1) În vederea efectuării unei supravegheri eficiente, inclusiv pentru realizarea unui complex de măsuri administrative, financiare, juridice, organizatorice avînd drept scop stabilirea condiţiilor optime de conservare a valorii activelor, pentru eliminarea deficienţelor la administrarea asigurătorului (reasigurătorului) şi a patrimoniului lui, la achitarea indemnizaţiilor şi despăgubirilor de asigurare, autoritatea de supraveghere poate institui administrarea specială prin:

a) decizie de deschidere a procedurii de remediere financiară prin administrare specială;

b) decizie motivată de instituire a administrării speciale în următoarele cazuri:

– persoanele cu funcţie de răspundere sau acţionarii asigurătorului (reasigurătorului) împiedică sistematic exercitarea atribuţiei de supraveghere prin tăinuirea conturilor, activelor, registrelor, rapoartelor, documentelor şi a informaţiilor sau prin refuzul neîntemeiat de prezentare a acestora la solicitarea autorităţii de supraveghere;

– organele de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului) nu sînt capabile să asigure desfăşurarea activităţii acestuia în conformitate cu normele de prudenţă, în special în legătură cu conflictele ce dezorganizează activitatea asigurătorului (reasigurătorului), cu arestul, suspendarea din funcţie a administratorilor în cadrul unei cauze penale sau cu condamnarea acestora pentru infracţiunea comisă;

– asigurătorul (reasigurătorul) nu se conformează prescripţiilor repetate emise de autoritatea de supraveghere privind înlăturarea aceloraşi încălcări;

– asigurătorul (reasigurătorul) nu respectă sau nu este capabil să respecte măsurile incluse în planul de remediere financiară.

(2) Administrarea specială se exercită de către un administrator special desemnat de autoritatea de supraveghere. În calitate de administrator special poate fi numit un angajat al autorităţii de supraveghere, care corespunde cerinţelor pentru administratorul unui asigurător (reasigurător), sau o societate de audit ori un auditor întreprinzător individual, care deţin licenţă pentru activitatea de audit şi/sau certificat de calificare al auditorului în domeniul asigurărilor.

(3) Administratorul special îşi exercită atribuţiile în corespundere cu prevederile legale şi este responsabil doar în faţa autorităţii de supraveghere care este în drept să dea dispoziţii obligatorii şi recomandări în legătură cu activitatea acestuia.

(4) În cazul în care administratorul special nu respectă prevederile legale, nu exercită sau exercită nesatisfăcător atribuţiile sale, autoritatea de supraveghere va dispune destituirea acestuia şi desemnarea unei alte persoane.

(5) Din momentul desemnării sale, administratorul special preia controlul şi gestionează activitatea asigurătorului (reasigurătorului), avînd acces nelimitat la activele, încăperile, documentele, rapoartele, registrele şi la orice alte informaţii deţinute de asigurător (reasigurător).

(6) Pe perioada administrării speciale, drepturile şi obligaţiile acţionarilor şi ale organelor de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului) se suspendă, fiind exercitate de către administratorul special. Cu acordul scris al autorităţii de supraveghere, administratorul special poate delega o parte din atribuţiile sale altor persoane.

(7) Prin derogare de la prevederile alin.(6), adunarea generală a acţionarilor asigurătorului (reasigurătorului) poate adopta hotărîri ce se limitează la decizii care nu contravin scopurilor instituirii administrării speciale şi nu împiedică exercitarea atribuţiilor şi drepturilor administratorului special.

(8) Actele juridice şi/sau acţiunile efectuate în numele şi în contul asigurătorului (reasigurătorului) sînt nule de drept dacă sînt săvîrşite cu încălcarea prevederilor prezentului articol şi nu sînt coordonate cu administratorul special sau aprobate de acesta.

(9) Administratorul special are atribuţii depline de a conduce, gestiona şi controla asigurătorul (reasigurătorul), inclusiv:

a) analizează, evaluează activitatea şi situaţia financiară a asigurătorului (reasigurătorului);

b) elaborează, organizează şi realizează măsurile de remediere financiară a asigurătorului (reasigurătorului);

c) exercită acţiunile de dispunere asupra întregului patrimoniu al asigurătorului (reasigurătorului);

d) exercită măsuri de înlăturare a factorilor care au dus la înrăutăţirea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului);

e) prezintă autorităţii de supraveghere informaţii, explicaţii şi rapoarte.

(10) În exercitarea atribuţiilor şi drepturilor sale, administratorul special acordă importanţă prioritară intereselor şi drepturilor asiguraţilor şi beneficiarilor asigurării. Administratorul special poartă răspundere pentru acţiunile frauduloase şi comise cu rea-credinţă care au cauzat prejudicii asigurătorului (reasigurătorului).

(11) În termen de 3 luni de la desemnare, administratorul special prezintă autorităţii de supraveghere un raport cu privire la situaţia financiară şi la perspectivele financiare ale asigurătorului (reasigurătorului).

(12) Raportul administratorului special va conţine cel puţin următoarele:

a) măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale şi efectele acestora;

b) evaluarea perspectivelor de realizare, a costurilor şi a beneficiilor aproximative ale posibilităţilor de remediere a situaţiei financiare, inclusiv de restructurare, reorganizare, vînzare a activelor asigurătorului (reasigurătorului) sau vînzare a asigurătorului (reasigurătorului), ori, după caz, de intentare a procedurii de insolvabilitate, inclusiv o determinare a valorii estimative a activelor ce ar putea fi valorificate în caz de declanşare a procedurii de insolvabilitate asigurătorului (reasigurătorului);

c) recomandările privind măsurile de înlăturare a circumstanţelor şi factorilor ce au servit drept temei pentru instituirea administrării speciale, care pot include un plan de acţiuni detaliat constînd în implementarea oricăror dintre măsurile prevăzute de prezenta lege pentru remedierea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului).

(13) În termen de 15 zile lucrătoare de la primirea raportului administratorului special, autoritatea de supraveghere poate, în funcţie de circumstanţe, să hotărască următoarele:

a) cu privire la oportunitatea şi perioada de menţinere a administrării speciale;

b) cu privire la aprobarea recomandărilor înaintate, aprobarea planului propus, cu sau fără modificări;

c) cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate sau de lichidare silită a asigurătorului (reasigurătorului), dacă ajunge la concluzia despre imposibilitatea înlăturării circumstanţelor ce au servit drept temei pentru instituirea administrării speciale.

(14) La analiza raportului administratorului special, autoritatea de supraveghere trebuie să urmărească, în mod prioritar, obiectivul de menţinere a stabilităţii financiare a asigurătorului (reasigurătorului) şi de protecţie a drepturilor şi intereselor asiguraţilor şi beneficiarilor asigurării.

(15) Autoritatea de supraveghere are dreptul să stabilească condiţiile şi limitele cheltuielilor legate de administrarea specială a asigurătorului (reasigurătorului), care se efectuează din contul mijloacelor acestuia. Remuneraţia muncii administratorului special angajat al autorităţii de supraveghere şi a persoanelor angajate să acorde asistenţă administratorului special se suportă de către asigurător (reasigurător) şi se stabileşte de către autoritatea de supraveghere”.

Articolul 42³

Încetarea procedurii de remediere financiară

„(1) Încetarea procedurii de remediere financiară a asigurătorului (reasigurătorului) se dispune prin decizie motivată, emisă de autoritatea de supraveghere, atunci când, după caz:

a) se constată restabilirea situaţiei financiare a asigurătorului (reasigurătorului), ca urmare a îndeplinirii în mod corespunzător a modalităţii şi a măsurilor de remediere financiară, inclusiv onorarea tuturor obligaţiilor scadente în baza contractelor de asigurare (reasigurare);

b) măsurile aplicate în cadrul procedurii de remediere financiară nu au fost îndeplinite în mod corespunzător, în termenele şi în condiţiile stabilite, sau aplicarea acestora nu a putut conduce, în perioada pentru care au fost luate, la atingerea scopului urmărit şi la înlăturarea cauzelor care le-au generat.

(2) Prin decizia de încetare a procedurii de remediere financiară, autoritatea de supraveghere dispune, după caz:

a) revocarea deciziei de deschidere a procedurii de remediere financiară;

b) intentarea procedurii de insolvabilitate a asigurătorului (reasigurătorului);

c) lichidarea silită a asigurătorului (reasigurătorului).

(3) Prin decizia de încetare a procedurii de remediere financiară, autoritatea de supraveghere dispune, dacă este cazul, revocarea administratorului special desemnat în condiţiile prezentei legi şi încetarea atribuţiilor acestuia.

(4) Decizia de încetare a procedurii de remediere financiară se face publică în modul prevăzut la art.42 alin.(8)”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

14. Autorul excepției susține că din dispozițiile Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, care reglementează procedura de desfășurare a administrării speciale, nu se poate stabili care este durata maximă a administrării speciale, iar normele în discuție nu conțin prevederi referitoare la periodicitatea verificării de către autoritatea de supraveghere a necesității și a oportunității menținerii administrării speciale aflate în curs.

15. Prin urmare, autorul excepției pretinde că prevederile contestate contravin articolelor 1, 4, 8, 23, 43, 46, 48 și 54 din Constituție. 

B. Aprecierea Curții 

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a dispozițiilor Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, ține de competența Curții Constituționale.

18. Curtea observă că prevederile contestate au fost abrogate prin Legea nr. 92 din 7 aprilie 2022, în vigoare din 1 ianuarie 2023. Totuşi, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată atât în privinţa actelor în vigoare, cât şi în privinţa actelor abrogate, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă în cazul raporturilor juridice litigioase şi este determinantă pentru soluţionarea cauzei (a se vedea DCC nr. 90 din 19 septembrie 2019, § 16; DCC nr. 5 din 19 ianuarie 2023, § 19).

19. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unui apel împotriva Hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 11 octombrie 2022, prin care s-a respins anularea unor acte administrative emise de Comisia Naţională a Pieţei Financiare, inter alia, Hotărârea CNPF nr. 17/2 din 21 aprilie 2020, prin care s-a luat act de raportul administratorului special și s-a hotărât menținerea procedurii de remediere financiară prin administrare specială.

21. Curtea a observat că argumentul principal al autorului excepției de neconstituţionalitate constă în omisiunea reglementării duratei maxime a administrării speciale în Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări.

22. Autorul excepției susține că omisiunea în discuție contravine articolelor 1 (statul Republica Moldova), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 43 (dreptul la muncă şi la protecţia muncii), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 48 (familia) și 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituție.

23. Curtea menționează că articolele 1, 4 şi 8 din Constituţie comportă un caracter general şi nu pot constitui repere separate, ci trebuie coroborate cu alte prevederi din Constituţie, care trebuie să fie aplicabile (a se vedea DCC nr. 190 din 21 decembrie 2023, § 25). De asemenea, articolele 23 şi 54 nu au o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocate, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 27; DCC nr. 179 din 14 decembrie 2023, § 15).

24. Cu referire la articolele 43, 46 și 48 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a argumentat în ce măsură omisiunea afectează drepturile fundamentale prevăzute de dispoziţiile constituţionale. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 17 din 19 mai 2016, § 71; DCC nr. 28 din 12 martie 2020, § 24; DCC nr. 123 din 22 octombrie 2020, § 26; DCC nr. 162 din 29 decembrie 2020, § 23).

25. De asemenea, Curtea reiterează că simpla enumerare a unor articole din Constituţie nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 38 din 30 martie 2023, § 22). Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate şi ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 116 din 8 septembrie 2022, § 24; DCC nr. 195 din 21 decembrie 2023, § 26).

26. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. 

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, ridicată de dl avocat Maxim Sidorenco, în interesele dlui Nicolae Diaconu, parte în dosarul nr. 3a-192/2023, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte de ședință Liuba ȘOVA  

Chișinău, 2 aprilie 2024
DCC nr. 26
Dosarul nr. 2g/2024