Decizia nr. 111 din 12.09.2023
Decizia nr. 111 din 12 septembrie 2023 de inadmisibilitate a sesizării nr. 204a/2023 pentru controlul constituționalității articolului 160 alin. (2) din Codul electoral (termenul înregistrării domiciliului sau a reședinței temporare de 3 luni pentru a putea vota la alegerile locale)
Subiectul sesizării: deputat, Marina Tauber
Decizia:
1. d_111_2023_204a_2023_rou.pdf
2. d_111_2023_204a_2023_rus.pdf
Sesizări:
— Opinie separată, formulată pe baza articolului 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolului 67 din Codul jurisdicției constituționale ( Vladimir Țurcan)
Opinie separată :
o_d_111_2023_204a_2023_V.Turcan_rus.pdf
Prin Decizia nr. 111 din 12 septembrie 2023, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă sesizarea depusă de dna Marina Tauber, deputată în Parlamentul Republicii Moldova, pentru controlul constituționalității articolului 160 alineatul (2) din Codul electoral. Nefiind de acord cu decizia colegilor judecători constituționali, am formulat prezenta opinie separată, din următoarele considerente. Dispozițiile legale contestate au stabilit interdicția de a vota la alegerile locale pentru cetățenii care și-au înregistrat domiciliul sau reședința temporară în mai puțin de trei luni anterior datei primului tur de scrutin. Așadar, a fost instituită o măsură aplicabilă (i) persoanelor care și-au schimbat domiciliul sau reședința în ultimele trei luni într-o altă unitate administrativ-teritorială și (ii) doar în cazul alegerilor locale. În acest context, sunt de acord că restricția stabilită de articolul 160 alin. (2) din Codul electoral reprezintă o garanție rezonabilă pentru integritatea alegerilor locale (a se vedea Avizul comun al Comisiei de la Veneția și al Biroului OSCE pentru instituții democratice și drepturile omului, privind proiectul Codului electoral, adoptat de Comisia de la Veneția la a 132-a sesiune plenară din 21-22 octombrie 2022, § 53). De asemenea, ea reprezintă o măsură necesară pentru a contracara fenomenul „migrației electorale” care conduce la afectarea principiilor democratice în materia electorală. Totuși, identificând aceste scopuri legitime, colegii au ezitat să efectueze o analiză comprehensivă a argumentelor prezentate de autoarea sesizării referitor la pretinsa încălcare a articolelor 38, 23 și 54 din Constituție. În rezultat, nu au fost elucidate unele probleme privind articolul 160 din Codul electoral în ansamblu, care ar putea genera riscuri de imprevizibilitate la faza exercitării dreptului fundamental de a vota. De exemplu, alineatul (1) din acest articol prevede că la alegerea consiliului local şi a primarului nu participă alegătorii care nu au înregistrare la domiciliu sau la reședința temporară în unitatea administrativ-teritorială respectivă. În aceste condiții, din analiza abstractă a prevederilor articolului în discuție, rezultă că unele persoane cu drept de vot, e.g. studenții, tinerii specialiști, proprietarii de noi imobile, salariații detașați recent în alte localități etc., care și-au schimbat din motive obiective domiciliul în ultimele trei luni până la primul scrutin al alegerilor locale, nu vor putea vota nici în circumscripția din care face parte noul domiciliu sau reședința temporară, nici în circumscripția în care se afla domiciliul anterior. Astfel, la o analiză prima facie, se observă existența incidenței dreptului de a alege garantat de articolul 38 din Constituție, raportat la principiile articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană Totodată, din conținutul articolului 160 din Codul electoral nu rezultă în mod clar dacă norma în discuție este aplicabilă și în cazul desfășurării turului doi sau în cazul alegerilor locale repetate. Este adevărat că Curtea Europeană a reținut că condiția reședinței sau a duratei acesteia pentru exercițiul dreptului de vot la alegeri nu reprezintă, în principiu, o restricție arbitrară a dreptului de vot și, prin urmare, nu este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Py v. Franța, 11 ianuarie 2005, § 48). Totodată, Curtea Europeană a mai menționat că drepturile prevăzute la articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu sunt absolute, dar pot fi supuse „limitărilor implicite”, iar statelor contractante trebuie să li se acorde o marjă de apreciere în acest domeniu. Standardul aplicat în cazul articolului 3 din Protocolul nr. 1 este mai puţin strict decât cel aplicabil în cazul articolelor 8-11 din Convenţie. Atunci când are de examinat chestiuni de conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 1, Curtea Europeană se concentrează, în esență, pe două criterii: verifică, pe de o parte, dacă a existat un tratament arbitrar sau o lipsă de proporționalitate și, pe de altă parte, dacă restrângerea a adus atingere exprimării libere a opiniei poporului (a se vedea Ždanoka v. Letonia [MC], 16 martie 2006, §§ 103-104 și 115). Rezumând cele menționate mai sus, consider că doar examinarea cauzei în fond, aplicând testul proporționalității ingerinței stabilite de norma contestată, prin prisma normelor constituționale și a bunelor practici internaționale menționate supra, i-ar fi permis Curții să decidă cu privire la constituționalitatea prevederilor contestate. Prin urmare, consider că sesizarea în discuție urma să fie admisă și examinată în fond. Judecător al Curții Constituționale Vladimir ȚURCAN 13 septembrie 2023
|
— Opinie separată, expusă în temeiul articolului 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională nr. 317 din 13 decembrie 1994 şi al articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale nr. 502 din 16 iunie 1995 ( Serghei ȚURCAN)
Opinie separată :
o_d_111_2023_204a_2023_Turcan_Serghei_rus.pdf
1. Prin Decizia nr. 111 din 12 septembrie 2023 a fost declarată inadmisibilă sesizarea nr. 204a/2023 pentru controlul constituționalității articolului 160 alineatul (2) din Codul electoral, depusă de dna Marina Tauber, deputată în Parlamentul Republicii Moldova. 2. Potrivit autoarei sesizării, la alegerea consiliului local și a primarului nu participă cetățenii cu domiciliul sau reședința temporară înregistrată în unitatea administrativ-teritorială respectivă, dacă înregistrarea a avut loc cu mai puțin de trei luni de la data primului tur de scrutin. În aceste condiții, măsura contestată instituie un tratament diferențiat între, pe de o parte, cetățenii al căror termen de înregistrare a domiciliului/reședinței temporare este mai mic de trei luni până la data primului tur de scrutin și, pe de altă parte, cei al căror termen în discuție depășește trei luni. Autoarea sesizării susține că, potrivit prevederii contestate, cetățenii care și-au schimbat domiciliul în ultimele trei luni până la primul tur al alegerilor locale nu vor putea vota nici în circumscripția din care face parte noul domiciliu, nici în cea a domiciliului anterior. Astfel, cetățenii vor fi lipsiți de dreptul de a alege. Așadar, ingerința prevăzută de norma contestată nu este necesară într-o societate democratică (a se vedea DCC nr. 111 din 12 septembrie 2023, §§ 5-8). 3. În raport cu aceste critici de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut că interdicția de a vota la alegerile locale impusă persoanelor care și-au schimbat domiciliul sau reședința temporară în ultimele trei luni anterior datei primului tur de scrutin nu afectează substanța dreptului de vot. Condiția instituită de articolul 160 alin. (2) din Codul electoral urmărește integritatea și corectitudinea desfășurării alegerilor locale (a se vedea DCC nr. 111 din 12 septembrie 2023, § 24). 4. Rețin faptul că, potrivit articolului 38 din Constituție, voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic, prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv, excepţie făcând cei puşi sub interdicţie în modul stabilit de lege. În jurisprudenţa sa, Curtea a reținut că unul din elementele esenţiale ale statului de drept, în general, şi ale sistemului electoral, în special, îl constituie dreptul de vot. Realizarea în practică a dreptului de vot al cetăţenilor are loc prin participarea la alegerile în Parlament, în autorităţile administraţiei publice locale, precum şi la referendumuri (a se vedea HCC nr. 15 din 16 iunie 2015, §§ 44, 48). 5. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant că democrația reprezintă un element fundamental al ordinii publice europene și că drepturile subiective garantate de articolul 3 al Protocolului nr. 1, care include dreptul de a vota și dreptul de a candida la alegeri, sunt cruciale pentru stabilirea și pentru menținerea fundamentelor unei democrații coerente și efective, guvernate de preeminența dreptului. În plus, dreptul de vot nu este un privilegiu. În secolul XXI, prezumția într-un stat democratic trebuie să fie în favoarea incluziunii, iar votul universal a devenit un principiu fundamental (a se vedea Karácsony și alții v. Ungaria [MC], 17 mai 2016, § 141; Teslenko și alții v. Federația Rusă, 5 aprilie 2022, § 117; Kalda v. Estonia, nr. 2, 6 decembrie 2022, §§ 37-38). 6. Potrivit normei contestate, termenul înregistrării domiciliului sau reședinței temporare nu poate fi mai mic de trei luni până la data primului tur de scrutin. Această prevedere îi lipsește pe cetățenii care și-au înregistrat domiciliul/reședința temporară în ultimele trei luni până la primul tur al alegerilor locale de dreptul de a alege primarul și consilierii locali. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că lipsa înregistrării la domiciliu sau la reședință în Republica Moldova pe motivul retragerii/anulării sau expirării acesteia nu poate constitui drept temei pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi, inclusiv electorale (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 29 din 9 decembrie 2014, § 83).
7. Prin urmare, constat incidenţa articolului 38 alin. (2) din Constituție în prezenta cauză. În același timp, rețin faptul că simpla restrângere a unui drept fundamental nu echivalează cu încălcarea acestui drept. Din punct de vedere constituţional, nu sunt permise restrângerile nejustificate ale drepturilor fundamentale. Caracterul justificat sau nejustificat al unei restrângeri poate fi stabilit după efectuarea testului de proporţionalitate potrivit articolului 54 din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 3 din 14 ianuarie 2021, § 58). 8. În viziunea Curții Europene, deși statele participante la Convenție beneficiază de o marjă de apreciere largă la limitarea exercițiului drepturilor electorale, limitarea nu trebuie să afecteze însăși esența drepturilor și să le priveze de efectivitate. De asemenea, limitarea trebuie să urmărească realizarea unui scop legitim și să utilizeze mijloace care nu sunt disproporționate (a se vedea Selahattin Demirtaş v. Turcia, nr. 2, 22 decembrie 2020, § 387; Kalda v. Estonia, nr. 2, 6 decembrie 2022, §§ 39-40). Atunci când are de examinat chestiuni de conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 1, Curtea Europeană se concentrează, în esență, și pe verificarea dacă a existat un tratament arbitrar sau o lipsă de proporționalitate (a se vedea Ždanoka v. Letonia [MC], 16 martie 2006, § 115; Partidul Democrat Unit Rus „Yabloko” și alții v. Federația Rusă, 8 noiembrie 2016, § 68]. 9. În prezenta cauză, Curtea Constituțională a identificat scopul legitim al ingerinței în dreptul la vot (a se vedea DCC nr. 111 din 12 septembrie 2023, §§ 23- 24), dar nu a efectuat testul proporționalității măsurii în discuție, inclusiv dacă această măsură generală este sensibilă la circumstanțele particulare. 10. Așadar, în opinia mea, Curtea Constituțională trebuia să declare sesizarea admisibilă, pentru a o examina în fond și pentru a verifica dacă dispozițiile articolului 160 alineatul (2) din Codul electoral încalcă dreptul de vot, garantat de articolul 38 alin. (2) din Constituţie, coroborat cu articolul 54 din Constituţie. Judecător al Curţii Constituţionale Serghei ȚURCAN 12 septembrie 2023
|
DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 204a/2023
privind controlul constituționalității articolului 160 alin. (2) din Codul electoral
(termenul înregistrării domiciliului sau a reședinței temporare de 3 luni pentru a putea vota la alegerile locale)
CHIȘINĂU
12 septembrie 2023
Curtea Constituțională, judecând în componența:
dlui Nicolae ROȘCA, Președinte,
dnei Domnica MANOLE,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 6 septembrie 2023,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 12 septembrie 2023, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituțională la 6 septembrie 2023 de dna Marina Tauber, deputată în Parlamentul Republicii Moldova.
2. Autoarea sesizării i-a solicitat Curții să verifice constituționalitatea articolului 160 alin. (2) din Codul electoral, adoptat prin Legea nr. 325 din 8 decembrie 2022.
A. Legislația pertinentă
3. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:
Articolul 16
Egalitatea
„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
(2) Toţi cetățenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.”
Articolul 27
Dreptul la libera circulaţie
„(1) Dreptul la libera circulație în ţară este garantat.
(2) Oricărui cetățean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.”
Articolul 32
Libertatea opiniei şi a exprimării
„(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.
(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.
(3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.”
Articolul 38
Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales
„(1) Voința poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
(2) Cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv, excepţie făcând cei puși sub interdicție în modul stabilit de lege.
(3) Dreptul de a fi aleși le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii.”
4. Prevederile relevante ale Codului electoral, adoptat prin Legea nr. 325 din 8 decembrie 2022, sunt următoarele:
Articolul 160
Restricțiile speciale ale dreptului de vot
„(1) La alegerea consiliului local şi a primarului nu participă alegătorii care nu au înregistrare la domiciliu sau la reședința temporară în unitatea administrativ-teritorială respectivă.
(2) Termenul înregistrării domiciliului sau reședinței temporare nu poate fi mai mic de 3 luni până la data primului tur de scrutin.”
ÎN DREPT
A. Argumentele autoarei sesizării
5. Autoarea sesizării menționează că, potrivit articolului 160 alin. (2) din Codul electoral, la alegerea consiliului local și a primarului nu participă cetățenii cu domiciliu sau reședința temporară înregistrată în unitatea administrativ-teritorială respectivă, dacă înregistrarea a avut loc cu mai puțin de trei luni de la data primului tur de scrutin. În redactarea anterioară Legii nr. 325 din 8 decembrie 2022, Codul electoral nu conținea asemenea condiții de domiciliu/reședință. În comunicatele sale, Comisia Electorală Centrală a subliniat că măsura respectivă este necesară în vederea contracarării fenomenului „turismului electoral”, care se manifestă prin schimbarea intenționată a domiciliului înainte de ziua alegerilor. Totuși, Parlamentul nu a prezentat probe care ar demonstra amploarea unui asemenea fenomen de natură să influențeze rezultatele alegerilor.
6. În aceste condiții, autoarea sesizării susține că măsura contestată instituie un tratament diferențiat între, pe de o parte, cetățenii al căror termen de înregistrare a domiciliului/reședinței temporare este mai mic de trei luni până la data primului tur de scrutin și, pe de altă parte, cei al căror termen în discuție depășește trei luni.
7. Mai mult, autoarea sesizării susține că, potrivit prevederii contestate, cetățenii care și-au schimbat domiciliul în ultimele trei luni până la primul scrutin al alegerilor locale nu vor putea vota nici în circumscripția din care face parte noul domiciliu, nici în cea a domiciliului anterior. Astfel, cetățenii vor fi lipsiți de dreptul de a alege. De altfel, pentru a-și exercita dreptul de vot, cetățenii sunt împiedicați timp de trei luni să-și schimbe domiciliul, fapt care le încalcă dreptul la libera circulație, garantat de articolul 27 din Constituție. Așadar, ingerința prevăzută de norma contestată nu urmărește niciun scop legitim permis de articolul 54 din Constituție și nu este necesară într-o societate democratică.
8. În concluzie, autoarea sesizării consideră că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 8, 16, 27, 32, 38 și 54 din Constituție.
B. Aprecierea Curții
9. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.
10. Curtea notează că, potrivit articolelor 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, deputații în Parlament posedă prerogativa sesizării Curții Constituționale.
11. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul electoral, ține de competența Curții Constituționale.
12. Curtea reține că obiectul sesizării îl constituie articolul 160 alin. (2) din Codul electoral, care prevede că termenul înregistrării domiciliului sau reședinței temporare nu poate fi mai mic de trei luni până la data primului tur de scrutin. Textul contestat nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.
13. Autoarea sesizării menționează că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 4 (drepturile şi libertățile omului), 7 (Constituția, Lege Supremă), 8 (respectarea dreptului internațional şi a tratatelor internaționale), 16 (egalitatea), 27 (dreptul la libera circulație), 32 (libertatea opiniei și a exprimării), 38 (dreptul de vot și dreptul de a fi ales) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție.
14. Referitor la incidența articolelor 1 alin. (3), 4, 7 și 8 din Constituție, Curtea reține că, în prezenta cauză, acestea comportă un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate. Aceste norme pot fi invocate numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituție, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr. 166 din 1 decembrie 2022, § 19; DCC nr. 13 din 2 februarie 2023, § 19; DCC nr. 53 din 4 mai 2023, § 16).
15. Cu privire la articolele 16 şi 54 din Constituție, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție, Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (DCC nr. 128 din 13 septembrie 2022, § 23). Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 4 din 19 ianuarie 2023, § 20).
16. Referitor la incidența articolului 27 din Constituție, autoarea sesizării nu a argumentat în ce mod prevederile contestate afectează dreptul la libera circulație, de vreme ce măsura contestată nu interferează cu exercițiul dreptului oricărui cetăţean al Republicii Moldova de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară. Dat fiind faptul că nu poate identifica, din oficiu, argumente în favoarea autoarei sesizării, Curtea constată că, în acest capăt, sesizarea este inadmisibilă.
17. Cu referire la incidența articolului 32 din Constituție, care garantează libertatea opiniei și a exprimării, Curtea reiterează că, în acest caz, analiza prevederilor contestate din perspectiva libertății de exprimare a opțiunii politice prin exercițiul dreptului la vot trebuie făcută pe baza prevederilor cu caracter special ale articolului 38 din Constituție, care garantează dreptul de vot al cetățenilor. Curtea notează că articolul 38 din Constituție trebuie interpretat și prin raportare la principiile articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană.
18. Așadar, Curtea Europeană a menționat că drepturile prevăzute la articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu sunt absolute, dar pot fi supuse „limitărilor implicite”, iar statelor contractante trebuie să li se acorde o marjă de apreciere în acest domeniu. Standardul aplicat în cazul articolului 3 din Protocolul nr. 1 este mai puţin strict decât cel aplicabil în cazul articolelor 8-11 din Convenţie. Atunci când are de examinat chestiuni de conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 1, Curtea Europeană se concentrează, în esență, pe două criterii: verifică, pe de o parte, dacă a existat un tratament arbitrar sau o lipsă de proporționalitate și, pe de altă parte, dacă restrângerea a adus atingere exprimării libere a opiniei poporului (a se vedea Ždanoka v. Letonia [MC], 16 martie 2006, §§ 103-104 și 115].
19. Curtea Europeană a reținut că condiția reședinței sau a duratei acesteia pentru exercițiul dreptului de vot la alegeri nu reprezintă, în principiu, o restricție arbitrară a dreptului de vot și, prin urmare, nu este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Py v. Franța, 11 ianuarie 2005, § 48).
20. În cauza Py v. Franța, unui cetățean francez care locuia în Noumea, Noua Caledonie, i s-a interzis să-și exercite dreptul de a vota la alegerile pentru Congresul Noii-Caledonii, pentru că nu a locuit cel puțin 10 ani în această regiune. Curtea Europeană a notat că reclamantul se întorsese din Franța și poziția sa era diferită de cea a unui cetățean rezident în Noua Caledonie. Curtea Europeană a reiterat că alegerile în discuție reprezintă un proces de autodeterminare care implică participarea persoanelor cu legături suficient de strânse cu teritoriul al cărui viitor se decide. În consecință, condiția referitoare la reședință era justificată și urmărea un scop legitim. Istoria și statutul Noii Caledonii – aflată într-o etapă de tranziție înainte de suveranitatea deplină și în proces de autodeterminare – au fost considerate „necesități cu caracter local” care pot justifica o condiție atât de importantă cum ar fi cei 10 ani de ședere (§§ 61-63).
21. În prezenta cauză, Curtea observă că dispozițiile contestate le interzic cetățenilor să voteze la alegeri locale dacă și-au înregistrat domiciliul sau reședința temporară în mai puțin de trei luni anterior datei primului tur de scrutin.
22. Curtea reține că prevederea în discuție instituie o măsură generală aplicabilă (i) doar persoanelor care și-au schimbat domiciliul sau reședința în ultimele trei luni într-o altă unitate administrativ-teritorială și (ii) doar în cazul alegerilor locale.
23. Curtea notează că restricția stabilită de articolul 160 alin. (2) din Codul electoral reprezintă o garanție rezonabilă pentru integritatea alegerilor locale (a se vedea Avizul comun al Comisiei de la Veneția și al Biroului OSCE pentru instituții democratice și drepturile omului, privind proiectul Codului electoral, adoptat de Comisia de la Veneția la a 132-a sesiune plenară din 21-22 octombrie 2022, § 53). De asemenea, ea reprezintă o măsură necesară pentru a contracara fenomenul migrației electorale care conduce la afectarea principiilor democratice în materia electorală.
24. Așadar, Curtea reține că interdicția de a vota la alegerile locale impusă persoanelor care și-au schimbat domiciliul sau reședința temporară în ultimele trei luni anterior datei primului tur de scrutin nu afectează substanța dreptului de vot. Condiția instituită de articolul 160 alin. (2) din Codul electoral urmărește integritatea și corectitudinea desfășurării alegerilor locale.
25. Prin urmare, pe baza celor menționate supra și având în vedere, în special, jurisprudența relevantă a Curții Europene, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională
D E C I D E:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea depusă de dna Marina Tauber, deputată în Parlamentul Republicii Moldova, pentru controlul constituționalității articolului 160 alineatul (2) din Codul electoral.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Președinte Nicolae ROȘCA
Chișinău, 12 septembrie 2023
DCC nr. 111
Dosarul nr. 204a/2023
