Decizia nr. 149 din 30.09.2021

Decizia nr. 149 din 30 septembrie 2021 de inadmisibilitate a sesizărilor nr. 198a/2021, nr. 202a/2021 și nr. 203a/2021 privind controlul constituționalității unor prevederi din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, a Legii nr. 102 din 24 august 2021 și a Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 privind încetarea de drept a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor al domnului Dumitru Pulbere


Subiectul sesizării: Procurorul General, Procurorului General, deputați Vladimir Voronin, Vasile Bolea


Decizia:
1. d_149_2021_198a_2021_rou.pdf


Sesizări:


—  Opinie separată ( Vladimir Țurcan)

Opinie separată : op_d_144_2021_202a_2021_VTurcan_rou.pdf


 

Opinie separată
expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a art.67 din Codul jurisdicției constituționale

Prin Decizia nr.149 din 30 septembrie 2021, Curtea Constituțională a declarat inadmisibile sesizările depuse de Procurorul General al Republicii Moldova, dl Alexandr Stoianoglo și dnii deputați în Parlamentul Republicii Moldov Vasile Bolea și Vladimir Voronin privind controlul constituționalității unor prevederi din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, a Legii nr.102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură și a Decretului Președintelui Republicii Moldova nr.147 din 6 septembrie 2021 privind încetarea de drept a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor al domnului Dumitru Pulbere.

Prevederile legale contestate în sesizări se referă, în special, la introducerea unui mecanism de evaluare a performanțelor Procurorului General și la posibilitatea eliberării din funcție a acestuia în cazul obținerii unui calificativ nesatisfăcător, unele aspecte referitoare la răspunderea disciplinară a Procurorului General, suspendarea din funcție a Procurorului General și la încetarea mandatelor adjuncților Procurorului General, la modificarea componenței Consiliului Superior al Procurorilor și la plafonul de vârstă de 65 de ani pentru membrii Consiliului Superior al Procurorilor. 

De asemenea, a fost contestat Decretul Președintelui Republicii Moldova privind încetarea de drept a mandatului unuia dintre membrii Consiliului Superior al Procurorilor din rândul societății civile, care avea împlinită vârsta de 65 de ani.

Autorii sesizărilor au invocat incidența articolelor constituționale, în special, principiul separației puterilor în stat, principiul independenței și autonomiei Procuraturii, principiul independenței Consiliului Superior al Procurorilor, accesului liber la justiție, etc.

Analizând argumentele autorilor sesizărilor, Curtea Constituțională nu a reținut suficiența criticilor referitoare la constituționalitatea prevederilor contestate și a stabilit că sesizările nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Fiind în dezacord cu concluzia sumară a colegilor judecători constituționali, am formulat prezenta opinie separată, pentru motivele indicate mai jos.

I.  Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă. 

În jurisprudența sa anterioară, Curtea Constituțională a reținut că, dat fiind caracterul suveran al Parlamentului în materia legiferării, competența sa în materia controlului constituționalității procedurii parlamentare este limitată. În acest domeniu, Curtea trebuie să manifeste deferență judiciară față de rolul Parlamentului de legislator autonom. Curtea poate verifica constituționalitatea unei legi sub aspect procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esențial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituție sau care poate fi dedus clar dintr-un principiu constituțional din materia procedurii (a se vedea HCC nr. 17 din 10 iunie 2021, §§ 48-49; HCC nr. 19 din 13 iulie 2021, §§ 56-57).

În acest context, autorii sesizărilor au susținut, în esență, că proiectul Legii contestate nu a fost avizat de organele și instituțiile corespunzătoare (Procuratura Generală și Consiliul Superior al Procurorilor) până la votarea în prima lectură.

Autorii sesizărilor au menționat că exigențele statului de drept presupun asigurarea legalității, oportunitatea fiind aplicată doar în cadrul legii. Sub acest aspect, autorii au afirmat pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3) [preeminența dreptului], 74 alin. (3) [adoptarea legilor și a hotărârilor], 124 [Procuratura], și 1251 [Consiliul Superior al Procurorilor].

Deși obligația de a obține avizul prealabil în cazul proiectelor de lege din domeniul Procuraturii este prevăzută expres doar în art.32 din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative și nu în Constituție, consider că, totuși, în cazul dat, pornind de la rangul constituțional al mandatului de Procuror General și al Consiliului Superior al Procurorilor, ținând cont de menirea și rolul constituțional al Procuraturii în procesul înfăptuirii justiției, în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei, societății și statului (a se vedea art. 124 alin. (1) din Constituție) era necesar și rezonabil de admis și de examinat, în fond, acest capăt al sesizărilor.

 

II.  Cu privire la instituția evaluării performanțelor Procurorului General.

Autorii sesizărilor au criticat instituția evaluării performanțelor Procurorului General, prevăzută la articolul 311 din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, invocând, în special, încălcarea articolelor 124 [Procuratura], 125 [Procurorul], 1251 [Consiliul Superior al Procurorilor] din Constituție.

Analizând prevederile contestate care reglementează procedura de evaluare a performanțelor Procurorului General prin prisma argumentelor autorilor sesizărilor, Curtea nu a identificat în ce măsură este lezat principiul independenței și al autonomiei Procuraturii și a Consiliului Superior al Procurorilor, respectiv nu a admis examinarea argumentelor autorilor în fond.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că problemele referitoare la cariera Procurorului General trebuie abordate prin prisma articolelor 125 și 1251 din Constituție.

Potrivit articolului 125 din Constituție, formula/procedura de desemnare și de demitere a Procurorului General presupune participarea Consiliului Superior al Procurorilor și a Președintelui Republicii Moldova. Totodată, potrivit articolului 1251 alin. (1) din Constituție, Consiliul Superior al Procurorilor este garantul independenței și al imparțialității procurorilor (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 13 din 21 mai 2020, §§ 46, 47).

Totodată, Curtea a reiterat că modul în care este numit și revocat Procurorul General joacă un rol semnificativ în sistemul care garantează funcționarea corectă a Procuraturii (a se vedea ACC nr. 5 din 19 aprilie 2016, § 27).

Cadrul legal actual (a se vedea articolele 28 – 30 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură) reglementează procedura evaluării performanțelor procurorilor (de regulă, o dată la patru ani), care este pusă în sarcina Colegiului de evaluare a procurorilor, ce funcționează în subordinea Consiliului Superior al Procurorilor.

Modificările legislative contestate (în special articolul 321) prevăd constituirea ad-hoc a unei comisii speciale de evaluare a performanțelor Procurorului General. Raportul comisiei poate fi restituit de către Consiliul Superior al Procurorilor doar dacă a avut loc încălcarea procedurii. În cazul adoptării hotărârii privind acordarea calificativului „nesatisfăcător”, Consiliul Superior al Procurorilor propune Președintelui Republicii Moldova eliberarea din funcție a Procurorului General. În aceste condiții se pare că rolul acestei comisii de evaluare ad-hoc este pentru CSP mai mult obligatoriu decât consultativ.

Prin urmare, autorii sesizărilor susțin că prin instituirea comisiei menționate se afectează independența Consiliului Superior al Procurorilor.

În Opinia Comisiei de la Veneția, Constituția Republicii Moldova nu reglementează în detaliu organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Procurorilor. Acest fapt presupune că Legea cu privire la Procuratură poate lăsa loc, în principiu, pentru alte organisme, comitete, comisii etc. care contribuie la activitatea Consiliului Superior al Procurorilor sau cărora Consiliul le poate delega o parte din competențele sale. Un organism specializat implicat în procesul de selectare a candidaților pentru funcția de procuror general poate fi constituțional, dacă nu uzurpează competența substanțială de luare a deciziilor de către Consiliul Superior al Procurorilor. Cadrul constituțional național pare să impună mai curând o regulă strictă privind competențele Consiliului Superior al Procurorilor în procesul de numire a Procurorului General. Orice redistribuire a competențelor de luare a deciziilor care afectează în mod substanțial mandatul constituțional al unei autorități pretinde un amendament constituțional. În sens contrar, va fi compromis scopul creării unei asemenea autorități la nivel constituțional (Opinia amicus curiae nr. 972/2019 despre amendamentele la Legea cu privire la Procuratură (CDL-AD(2019)034), §§ 22, 26).

Notăm că și în această speță autorii sesizărilor au invocat incidența aspectelor referitoare la „diluarea” competențelor Consiliului Superior al Procurorilor prin dispoziții de lege care instituie funcționarea comisiei de evaluare, motiv din care, pornind de la similitudinile evidente cu substanța constatărilor din jurisprudența anterioară a Curții (a se vedea HCC nr. 13 din 21 mai 2020), când au fost analizate interferențele unei comisii de evaluare în atribuțiile constituționale ale Consiliului Superior al Procurorilor, se impunea ca acest capăt din sesizări să constituie obiect al examinării în fond.

Autorii sesizărilor au susținut că prevederile de lege referitoare la modul de constituire a comisiei sunt viciate deoarece instituie doar o aparență de respectare a naturii competențelor constituționale ale Consiliului Superior al Procurorilor, pe când, în esență, prestabilesc componența comisiei de evaluare și exclud posibilitatea exprimării voinței autentice în această privință a organului de autoadministrare a procurorilor.

Având în vedere că dispozițiile criticate, prin efectul său, se referă la un mandat constituțional și notând raționamentele consacrate ale Curții Constituționale și ale standardelor internaționale privind rolul și valoarea principiilor ce statuează excluderea influenței politice asupra activității Procuraturii, consider că era categoric necesar ca și aceste capete din sesizări să fie examinate în fond, pentru a analiza dacă normele în discuție sunt proporționale cu principiul independenței Procuraturii și dacă acestea conțin suficiente garanții ca să protejeze mandatul constituțional al Procurorului General și al Consiliului Superior al Procurorilor de influența politică nedorită si arbitrară.

Prin prisma celor expuse, în temeiul jurisprudenței anterioare a Curții Constituționale (a se vedea HCC nr. 13 din 21 mai 2020, §§ 84-86) și având în vedere că efectul juridic al dispozițiilor legale criticate ricoșează în natura (substanța) constituțională a mandatului de Procuror General, consider că și acest capăt al sesizărilor urma să fie admis spre examinare în fond.  

  

III. Cu privire la modificarea componenței Consiliului Superior al Procurorilor

Autorii sesizărilor au criticat și reducerea, de la 15 la 12, a numărului membrilor Consiliului Superior al Procurorilor, prin excluderea Procurorului General, a procurorului-șef al procuraturii UTA Găgăuzia și a președintelui Uniunii Avocaților, invocând că astfel de reducere este contrară articolelor 124, 125 și 1251 din Constituție.

În Opinia Comisiei de la Veneția, autonomia procuraturii nu constituie un principiu cu aceeași forță ca a principiului independenței judecătorilor. Totuși, standardul de bază presupune că trebuie să se asigure o autonomie suficientă pentru a proteja autoritățile procuraturii de influența politică nepotrivită. Astfel, de vreme ce există o tendință clară în standardele internaționale care recunosc importanța independenței procurorilor față de ingerințele politice, nu există standarde care să prescrie existența unui Consiliu al Procurorilor. Acolo unde există un asemenea Consiliu – practică tot mai răspândită, nu există o cerință privind obligativitatea includerii unei majorități alcătuite din procurori. Există un echilibru delicat care trebuie asigurat între nevoia de a include un număr semnificativ de procurori și, pe de altă parte, nevoia ca acest organism să nu devină un instrument de autoguvernare corporatistă (a se vedea Opinia amicus curiae nr. 972/2019 despre amendamentele la Legea cu privire la Procuratură (CDL-AD(2019)034, § 34).

Articolul 1251 alin. (2) din Constituție stabilește componența Consiliului Superior al Procurorilor. Norma constituțională prevede că Consiliul este constituit, în condițiile legii, din procurori aleși din cadrul procuraturilor de toate nivelele și din reprezentanți ai altor autorități, instituții publice sau ai societății civile. Constituția nu fixează numărul de membri ai Consiliului, nici proporția de membri procurori și membri reprezentanți ai altor autorități, instituții publice sau ai societății civile, menționând doar că procurorii în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor constituie o parte importantă.

În context, se impune a fi menționat că în § 35 din Opinia citată supra, Comisia de la Veneția a concluzionat: „Întorcându-ne la situația din Moldova, balanța puterii propusă în amendamentele din septembrie 2019 pare să fie conformă cu recomandările anterioare ale Comisiei de la Veneția”.

După introducerea recentă a modificărilor contestate în art. 69 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, această balanță s-a schimbat în defavoarea procurorilor (proporționalitatea prezenței lor în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor: de la 7 la 15 – 47%, până la 5 la12 – 42%). Justificarea acestei micșorări, relevanța prezenței în componența Consiliului Superior al Procurorilor a ministrului justiției și a Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii (din perspectiva recentei modificări constituționale a componenței Consiliului Superior al Magistraturii), la fel impunea necesitate ca sesizările vizate să fie examinate în fond.

Și ultimul, dar nu după importanță, argument, care susține necesitatea examinării în fond a sesizărilor de referință.

În ziua examinării sesizărilor în cauză, Procurorul General a prezentat Supliment la sesizarea nr. 198a/2021, din care rezultă următoarele:

Este important să facem mențiunea la acest aspect și despre faptul că, potrivit stenogramelor oficiale, Legea nr.3/2016 în lectură finală a fost adoptată cu votul a 65 de deputați, circumstanță care și din perspectivă procedurală asigură alinierea la dezideratele normative constituționale (art.111 alin.(7) Constituție). 

Constatăm, după cum a fost descris supra, că, de facto, prin Legea nr.102 din 24.08.2021 s-au adus modificări de esență și conținut art.21 alin.(2) din Legea nr.344 din 23.12.1994, eludându-se procedura legislativă autentică, stabilită pentru constituționalitatea amendamentelor de referință.

Rezultă că prin Legea nr.102 din 24.08.2021, Parlamentul, în detrimentul aplicării loiale a normelor constituționale, a recurs la o modificare deghizată a legii organice care reglementează statutul special al UTA Găgăuzia, pentru care, conform procedurii, este necesar un vot calificat de 3/5 din deputații aleși.

Un asemenea amendament fundamental, semnificația căruia își are originea într-o normă constituțională, cere un consens larg la nivel național, precum și reclamă o dezbatere autentică, o implicare reală a reprezentanților subiectului vizat – în speță autoritățile UTA Găgăuzia, pentru discuții profunde referitoare la impactul și implicațiile colaterale, care ar putea fi generate ca rezultat al excluderii prevederilor legislative privind participarea procurorului șef al UTA Găgăuzia în calitate de membru de drept al Consiliului Superior al Procurorilor.

Urgența cu care a acționat în această speță Parlamentul, absența unei preocupări veritabile de a invita, de a asculta și de a oferi timp suficient expertizelor relevante să analizeze complex situația descrisă în lumina statutului juridic special al UTA Găgăuzia, reprezintă o imixtiune evidentă în dreptul acestei autorități de a participa cu drepturi egale și depline la gestionarea interesului public (exercitarea puterii de stat).

Pentru confirmare, notăm că, potrivit stenogramelor oficiale, Legea nr.102 din 24.08.2021 a fost adoptată cu votul a 56 de deputați, iar, având în vedere că acest act normativ, de facto, a modificat inclusiv și Legea nr.344 din 23.12.1994, deducem că este evidentă încălcarea inclusiv și a art.111 alin.(7) din Constituție, circumstanțe care confirmă suplimentar că dispozițiile normative criticate în prezenta sesizare sunt neconstituționale.” 

 Având în vedere că acest aspect nu a fost supus analizei din partea Plenului Curții Constituționale, consider că acest fapt poate servi drept temei pentru revizuirea DCC nr. 149 din 30.09.2021.

 

Vladimir Țurcan

Judecător al Curții Constituționale 

 

30 septembrie 2021.

 

—  Opinia separată ( Serghei ȚURCAN)

Opinie separată : op_d_144_2021_202a_2021_Serghei_Turcan.pdf


Opinia separată A JUDECĂTORULUI SERGHEI ȚURCAN,

expusă în temeiul articolului 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituțională nr. 317 din 13 decembrie 1994 și articolului 67 din Codul jurisdicției constituționale nr. 502 din 16 iunie 1995 

1. Prin Decizia nr. 149 din 30 septembrie 2021 au fost declarate inadmisibile sesizările depuse de Procurorul General al Republicii Moldova, dl Alexandr Stoianoglo și domnii deputați în Parlamentul Republicii Moldova, Vasile Bolea și Vladimir Voronin, privind controlul constituționalității unor prevederi din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, a Legii nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură și a Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 privind încetarea de drept a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor al domnului Dumitru Pulbere.

2. Nu susțin această decizie din motivul că, în opinia mea, în sesizările menționate supra sunt abordate mai multe probleme de natură constituțională (a se vedea infra), soluționarea cărora era posibilă numai la examinarea în fond a cauzei.

I.  Referitor la procedura de adoptare a legii contestate

3. Susțin soluția din Decizia nr. 149 referitoare la critica autorilor sesizărilor cu privire la lipsa avizării proiectului de lege (a se vedea § 47 din Decizia menționată). În același timp, referitor la procedura de adoptare a legii sub aspectul termenului oferit deputățiilor pentru prezentarea propunerilor la conceptul legii pentru prima lectură constat următoarele.

4. În Decizia nr. 149, cu privire la nerespectarea termenului de cel mult 30 de zile în vederea formulării propunerilor la proiectul de lege pentru examinare în prima lectură, s-a reținut că acesta este reglementat de legislația infraconstituțională (§ 48) și că deputații interesați, inclusiv opoziția parlamentară, au avut posibilitatea să formuleze amendamente (§ 49).

5. Sub acest aspect, în jurisprudența sa recentă, Curtea a reținut că dreptul de a depune amendamente urmărește realizarea aceluiași scop – legiferarea, ca și dreptul la inițiativă legislativă garantat de articolul 73 din Constituție. Astfel, Curtea a statuat că deputații pot depune amendamente la proiecte de legi în baza dreptului lor la inițiativă legislativă (punctul 3 din dispozitiv, §§ 29 și 34 din HCC nr. 28 din 19 noiembrie 2020). În mod similar, Curtea a reținut că dreptul deputaților de a prezenta propuneri la conceptul proiectului de lege pentru examinare în prima lectură urmărește, de asemenea, scopul legiferării. Prin urmare, acest drept este garantat de articolul 73 din Constituție. Având în vedere faptul că viciile invocate de autorii sesizărilor au limitat activitatea legislativă a unor deputați, Curtea a reținut că acestea produc o ingerință în prevederile articolului 73 din Constituție (HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, § 38). O abordare similară Curtea a avut-o și în Hotărârea nr. 19 din 13 iulie 2021 (§ 29).

6. Cu privire la faptul că autorii sesizărilor nu au indicat expres articolul 73, dar au făcut referire la articolul 74 alin. (3) din Constituție, rețin jurisprudența Curții Constituționale. Sub acest aspect, pentru că este suverană cu privire la competența sa, Curtea a reținut că nu poate fi constrânsă, la examinarea constituționalității unui act normativ, să analizeze dispozițiile criticate doar prin prisma normelor constituționale invocate de către autorii sesizărilor, ci este liberă să le analizeze şi în raport cu prevederile constituționale relevante pentru soluționarea sesizărilor, importante fiind argumentele aduse în acest sens (a se vedea HCC nr. 17 din 23 iunie 2020, § 58; HCC nr. 18 din 30 iunie 2020, § 39; HCC nr. 27 din 13 noiembrie 2020, § 18; HCC nr. 2 din 12 ianuarie 2021, § 24; HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, § 36; HCC nr. 19 din 13 iulie 2021, § 42).

7. Astfel, în jurisprudența sa, pentru a vedea dacă viciile în discuție afectează constituționalitatea legii contestate, Curtea a admis acest capăt al sesizărilor pentru examinare în fond (a se vedea HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, § 38; HCC nr. 19 din 13 iulie 2021, § 29).

8. În plus, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolul 73 din Constituție le garantează deputaților prerogativa de a prezenta propuneri și amendamente la proiectul de lege și acest element poate fi considerat central pentru procedura parlamentară. Legea fundamentală nu stabilește un termen pentru exercitarea dreptului în discuție. Pentru ca acest drept să fie garantat, parlamentarilor trebuie să li se acorde o perioadă de timp rezonabilă pentru formularea propunerilor și a amendamentelor la proiectele de legi examinate de Parlament (HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, § 64; HCC nr. 19 din 13 iulie 2021, § 62).

9. Curtea a recunoscut caracterul relativ al dreptului deputaților de a formula propuneri și amendamente la proiectele de legi, menționând că Parlamentul poate stabili condiții de admisibilitate a amendamentelor (e.g., termenul depunerii acestora, forma depunerii amendamentelor etc.), care i-ar permite să evite tergiversarea adoptării proiectelor de lege (a se vedea HCC nr. 28 din 19 noiembrie 2020, § 40). Astfel, Parlamentul poate limita prerogativa deputaților de a formula propuneri și amendamente la proiectele de legi în baza principiului autonomiei parlamentare. Curtea a reiterat că Parlamentul poate stabili termene pentru depunerea amendamentelor. Termenele în discuție trebuie să fie rezonabile, pentru a le permite deputaților să analizeze conținutul proiectului de lege și să formuleze amendamente. În acest sens, este important ca, în cazul instituirii unor limitări, Parlamentul să asigure un echilibru corect între cele două interese aflate în conflict (HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, §§ 65, 67).

10. În această cauză, pe 10 august 2021, la Secretariatul Parlamentului a fost înregistrat proiectul de lege nr. 181 pentru modificarea Legii nr. 3 din 2016 cu privire la Procuratură. Pe 12 august 2021, proiectul de lege a fost examinat în cadrul Comisiei juridice, numiri și imunități. Pe 13 august 2021, Parlamentul a adoptat în prima lectură proiectul de lege menționat. Pe 24 august 2021, proiectul de lege nr. 181 a fost votat în a doua lectură (a se vedea DCC nr. 149 din 30 septembrie 2021, §§ 5-7). Astfel, deputații au avut la dispoziție trei zile pentru a prezenta propuneri la conceptul legii pentru prima lectură. Referitor la faptul că deputații interesați au avut posibilitatea să formuleze amendamente și că opoziția parlamentară a formulat mai multe amendamente la proiectul de lege care au fost dezbătute în Parlament (a se vedea DCC nr. 149 din 30 septembrie 2021, § 49), notez că toate amendamentele au fost prezentate de deputați după adoptarea proiectului în prima lectură pe 13 septembrie 2021 (un amendament a fost înaintat pe 16 septembrie, unul pe 19 septembrie, unul pe 20 septembrie și trei amendamente pe 23 septembrie 2021[1]).

11. Prin urmare, acest capăt al sesizărilor trebuia declarat admisibil și la examinarea cauzei în fond, Curtea trebuia să verifice dacă la adoptarea Legii contestate Parlamentul a asigurat un echilibru corect între dreptul deputaților de a formula propuneri la conceptul legii pentru prima lectură și principiul autonomiei parlamentare (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, §§ 66-68).

II. Referitor la procedura de evaluare a performanțelor Procurorului General

12. În jurisprudența sa, făcând referire și la opiniile Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei („Comisiei de la Veneția”), Curtea a notat că Constituția Republicii Moldova nu reglementează în detaliu organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Procurorilor. Acest fapt presupune că Legea cu privire la Procuratură poate include, în principiu, alte organisme, comitete sau comisii, care contribuie la activitatea Consiliului Superior al Procurorilor sau cărora Consiliul le poate delega o parte din competențele sale. Un asemenea organism specializat poate fi constituțional, dacă nu uzurpează competența substanțială de luare a deciziilor de către Consiliul Superior al Procurorilor. Dacă un organism extern ar fi avut un rol consultativ, acesta nu ar fi interferat substanțial în mandatul constituțional al Consiliului Superior al Procurorilor. Cu privire la procesul/procedura de demitere a Procurorului General din funcție, chestiunea „diluării” competențelor constituționale ale Consiliului Superior al Procurorilor se arată relevantă aici, fiind aplicabile, deopotrivă, în mare parte, aceleași principii pentru analiza constituționalității acestei proceduri (a se vedea HCC nr. 13 din 21 mai 2020, § 80; DCC nr. 149 din 30 septembrie 2021, § 55).

13. În acest context, consider că, sub aspect constituțional, este importantă motivarea necesității instituirii unui asemenea structuri, precum și componența și competența acesteia.

14. În Nota informativă la proiectul de lege se menționează că „prin modificările propuse se urmărește introducerea unui mecanism de evaluare a performanțelor Procurorului General și dispunerea revocării acestuia din funcție în cazul în care se constată calificativul „eșuat” urmare a efectuării evaluării performanțelor. Respectiv, în scopul aprecierii activității, nivelului de cunoștințe și aptitudinilor profesionale, a corespunderii cu funcția deținută, precum și pentru stimularea perfecționării abilităților profesionale și sporirea eficienței activității, performanțele Procurorului General se evaluează de către comisia de evaluare”.

15. Din prevederile contestate reiese că Comisia de evaluare ar putea fi constituită doar din trei membri și ar putea activa având în componență doar doi membri din cei cinci prevăzuți de legea contestată. Astfel, conform articolului 311 alin. (3) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură „Faptul că nu au fost înaintate propuneri pentru componenţa comisiei nu împiedică constituirea acesteia dacă au fost propuși membri din partea a cel puțin 3 subiecți. Lucrările comisiei sunt deliberative dacă la ele participă majoritatea membrilor indicați în actul de constituire”.

16. În acest context, trebuie luat în considerație faptul că, conform normelor contestate, câte un membru al comisiei de evaluare este desemnat de entități politice – Președintele Republicii și Ministerul Justiției. Evaluarea performanțelor Procurorului General poate fi inițiată și la sesizarea Președintelui Republicii, evaluarea fiind declanșată în mod automat, fără participarea Consiliului Superior al Procurorilor. În plus, periodicitatea evaluării poate fi eventual o dată pe an (a se vedea articolul 311 alineatele (2) și (3) din Legea cu privire la Procuratură). Remarc că aceste prevederi se aplică, mutatis mutandis, și în cazul răspunderii disciplinare a Procurorului General (a se vedea articolul 521 alineatele (3) și (4) din Legea cu privire la Procuratură).

17. Consider că subiectul referitor la faptul dacă un asemenea mecanism este în măsură să influențeze sau nu mandatul constituțional al Procurorului General, garantat de articolul 125 din Constituție, trebuia examinat în fond.

18. Referitor la criteriile de evaluare a performanțelor Procurorului General, rețin faptul că conform prevederilor articolului 125 alin. (2) din Constituție, Procurorul General este demis din funcție de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, în condițiile legii, pentru motive obiective și în temeiul unei proceduri transparente.

19. Reieșind din faptul că Procurorul General exercită un mandat constituțional, temeiurile încetării acestui mandat, îndeosebi referitoare la demitere, trebuie să fie expres prevăzute în lege într-o manieră clară, obiectivă și exhaustivă. Respectarea cerinței constituționale „pentru motive obiective” presupune că criteriile de evaluare trebuie să fie specifice, măsurabile, relevante, precum şi corelate cu atribuțiile Procurorului General prevăzute de legislație. Prin urmare, consider că, în virtutea prevederilor constituționale, criteriile de evaluare a Procurorului General ar trebuie în mod explicit fixate în lege. Reieșind și din posibile consecințe ale unei asemenea evaluări a performanțelor (eliberarea din funcție), stabilirea prin lege a criteriilor de evaluare ar fi o garanție legală în vederea protecției mandatului constituțional al Procurorului General.

20. În Nota informativă la proiectul de lege se afirmă că mecanismul propus este bine punctat, stabilind criterii pentru evaluare. În același timp, conform prevederilor contestate, procedura de evaluare se efectuează în baza unui regulament aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor, acest regulament stabilind și criteriile de evaluare (a se vedea articolul 311 alin. (5) din Legea cu privire la Procuratură).

21. În Decizia nr. 149 din 30 septembrie 2021 se notează că acest aspect nu prezintă o problemă de constituționalitate, deoarece, cu excepția cazurilor în care Constituția reclamă în mod expres ca un domeniu să fie reglementat prin lege (în sens restrâns), Curtea interpretează conceptele „prevăzut de lege” sau „în condițiile legii” astfel cum acestea sunt interpretate de Curtea Europeană, prevederile legale naționale incluzând nu doar legile, ci și anumite reglementări interne bazate pe lege (a se vedea §§ 64-66 din Decizia menționată).

22. În acest context, rețin faptul că din conținutul articolului 125 alin. (2) din Constituție este clar că prin sintagma „în condițiile legii” se are în vederea legea, ca act normativ adoptat de Parlament în calitate de unică autoritate legislativă a statului. Remarc faptul că în Constituție sintagma „în condițiile legii” este utilizată de multiple ori. Spre exemplu, în: articolul 25 alin. (4), referitor la contestarea legalității și prelungirea mandatului de arest până la 12 luni; articolul 29 alin. (3), referitor la efectuarea perchezițiilor; articolul 38 alin. (3), referitor la dreptul de a fi ales; articolul 46 alin. (4), referitor la confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții; articolul 81 alin. (3), referitor la competența Curții Supreme de Justiție de a judeca Președintele Republicii; articolul 87 alin. (4), referitor la competența Președintelui Republicii de a lua măsuri pentru asigurarea securității naționale şi a ordinii publice; articolul 113 alin. (2), referitor la alegerea și funcționarea consiliului raional, etc. Este indubitabil că Constituția reclamă în mod expres ca aceste domenii să fie reglementate prin lege adoptată de Parlament.

23. Astfel, reieșind din cele menționate, consider că subiectul referitor la faptul dacă delegarea competenței de a stabili criteriile de evaluare a performanțelor Procurorului General către Consiliului Superior al Procurorilor îndeplinește condiția constituțională „în condițiile legii, pentru motive obiective” trebuia examinat în fond.

24. În baza celor menționate supra (§§ 13-23), consider că era necesar că acest capăt al sesizărilor să fie declarat admisibil și ca subiectul respectiv să fie examinat în fond pentru a determina dacă procedura evaluării performanțelor Procurorului General în complex, în modul în care este reglementată în Legea contestată, afectează sau nu mandatul constituțional al Procurorului General. 

III. Referitor la suspendarea de drept a Procurorului General 

25. În conformitate cu prevederile contestate (articolul 551 din Lege), mandatul Procurorului General în privința căruia a fost pornită urmărirea penală se suspendă de drept pe perioada urmăririi penale. În Decizia nr. 149 din 30 septembrie 2021, s-a admis că, în lipsa suspendării din funcție a Procurorului General, procurorul desemnat pentru a desfășura urmărirea penală în privința acestuia ar putea să nu dispună de o autonomie suficientă la luarea deciziilor, pe parcursul anchetei. S-a considerat că suspendarea ope legis a mandatului Procurorului General în cazul pornirii urmăririi penale împotriva sa interferează, la modul abstract, de o manieră proporțională cu articolele 20, 26 și 1251 din Constituție. Menținerea în funcție a Procurorului General în cazul inițierii unei cauze penale împotriva sa ar putea să lipsească, în unele cazuri, ancheta de efectivitate (a se vedea §§ 72-73 din Decizia menționată).

26. Prin urmare, rețin că în Decizia nr. 149 din 30 septembrie 2021 practic s-a admis incidența articolelor 20, 26 și 1251 din Constituție în cazul suspendării de drept a Procurorului General pe perioada urmăririi penale. În același timp, s-a admis că, în unele cazuri, menținerea în funcție a Procurorului General ar putea să lipsească ancheta de efectivitate și s-a considerat că o asemenea suspendare interferează, la modul abstract, de o manieră proporțională cu articolele 20, 26 și 1251 din Constituție.

27. În acest context, menționez că, conform jurisprudenței sale, la etapa examinării admisibilității sesizării Curtea decide doar în privința incidenței prevederilor constituționale (a se vedea, spre exemplu, HCC nr. 31 din 23 septembrie 2021, §§ 53-54). În același timp, testul proporționalității este efectuat de Curte la examinarea cauzei în fond (a se vedea HCC nr. 31 din 23 septembrie 2021, §§ 66-101).

28. Prin urmare, în ceea ce privește capătul sesizării referitor la suspendarea de drept a Procurorului General pe perioada urmăririi penale trebuia declarat admisibil, iar testul proporționalității, inclusiv a verificării existenței unor măsuri mai puțin intruzive, trebuia efectuat la etapa examinării în fond a cauzei. 

IV. Referitor la încetarea mandatelor adjuncților Procurorului General 

29. Cu titlu preliminar, rețin faptul că atribuțiile Procuraturii sunt exercitate de procurori (articolul 124 alin. (2) din Constituție). Consiliul Superior al Procurorilor este garantul independenței și imparțialității procurorilor (articolul 1251 alin. (1) din Constituție). Numirea, transferarea, promovarea și demiterea procurorilor ierarhic inferiori se efectuează de către Procurorul General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor (articolul 125 alin. (3) din Constituție).

30. Articolul 18 alin. (4) din Legea cu privire la Procuratură prevede că mandatul adjuncțiilor Procurorului General se încheie odată cu mandatul Procurorului General, însă aceștia continuă să-şi exercite atribuțiile până la numirea adjuncțiilor noului Procuror General, cu excepția cazului în care mandatul Procurorului General încetează prin eliberare din funcție ca urmare a evaluării performanțelor sau a aplicării sancțiunii disciplinare ori a cazului în care Procurorul General este suspendat din funcție în legătură cu pornirea urmăririi penale în privința sa.

31. Referitor la încetarea mandatelor adjuncților Procurorului General în cazul în care Procurorul General este suspendat din funcție în legătură cu pornirea urmăririi penale în privința sa, în Decizia nr. 149 din 30 septembrie 2021 se menționează că adjuncții Procurorului General sunt numiți de acesta, fără concurs, pe baza încrederii personale și împreună cu Procurorul General, aceștia sunt conducători ai Procuraturii. Astfel, s-a admis că menținerea în funcție a adjuncților Procurorului General în cazul în care este inițiată o cauză penală în privința Procurorului General ar putea periclita bunul mers al anchetei (a se vedea § 76 din Decizia menționată).

32. În acest context, necesită a fi elucidate două circumstanțe. În primul rând, conform prevederilor contestate, mandatul adjuncțiilor Procurorului General se încheie odată cu mandatul Procurorului General. În același timp, suspendarea din funcție a Procurorului General în legătură cu pornirea urmăririi penale nu presupune, în conformitate cu principiul prezumției nevinovăției garantat de articolul 21 din Constituției, încheierea mandatului acestuia. Prin urmare, există o incoerență în articolul 18 alin. (4) din Legea cu privire la Procuratură. Altfel spus, în cazul suspendării din funcție a Procurorului General în legătură cu pornirea urmăririi penale nu poate înceta mandatul adjuncțiilor Procurorului General, din motiv că nu s-a încheiat mandatul Procurorului General.

33. În al doilea rând, referitor la situația în care norma contestată se interpretează în modul că mandatele adjuncților Procurorului General încetează în cazul în care Procurorul General este suspendat din funcție în legătură cu pornirea urmăririi penale (a se vedea DCC nr. 149 din 30 septembrie 2021, § 76), rețin următoarele.

34. În Decizia menționată supra s-a admis că menținerea în funcție a adjuncților Procurorului General în cazul în care este inițiată o cauză penală în privința Procurorului General ar putea periclita bunul mers al anchetei. Prin urmare, s-a admis existența unui scop legitim care ar justifica încetarea mandatelor adjuncților Procurorului General, analiză care, conform jurisprudenței Curții, se face la examinarea în fond a cauzei, urmată de testul proporționalității, inclusiv a verificării existenței unor măsuri mai puțin intruzive (a se vedea § 27 supra).

35. În același timp, în ceea ce privește subiectele care pot declanșa procesul de evaluare a Procurorului General, în Decizie a fost reținută prezumția bunei-credințe a acestora - în activitatea lor, exponenții puterii publice trebuie să respecte principiul comportamentului loial al autorităților publice care reclamă îndeplinirea cu bună-credință a competențelor de care dispun, precum și respectarea drepturilor garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 149 din 30 septembrie 2021, § 59). Același principiu nu a fost aplicat în cazul adjuncților Procurorului General.

36. Mai mult, rețin faptul că toți procurorii, inclusiv adjuncții Procurorului General, depun jurământ (a se vedea art. 27 din Legea cu privire la Procuratură). În conformitate cu prevederile articolului 56 alin. (2) din Constituție, cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice răspund de îndeplinirea cu credință a obligațiilor ce le revin şi, în cazurile prevăzute de lege, depun jurământul cerut de ea.

37. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că rațiunea normei constituționale menționate supra rezidă în faptul că funcțiile respective presupun, în cadrul îndeplinirii lor, drepturi şi obligații ale puterii, care, după caz, se aduc la îndeplinire prin forța de constrângere a statului. Pentru categoriile respective de cetățeni, îndeplinirea obligațiilor ce le revin în cadrul autorităților publice din care fac parte trebuie să fie făcută cu credință, devotament sacru şi prezumat a priori. Curtea a subliniat că depunerea jurământului nu este o simplă formalitate și că încălcarea îndatoririi constituționale şi legale atrage după sine răspunderea juridică (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 3 din 31 ianuarie 2017, §§ 62-64).

38. Raționamentele prezentate mai sus (§§ 34-37) sunt aplicabile și în situațiile încetării mandatelor adjuncților Procurorului General în cazul eliberării din funcție a Procurorului General ca urmare a evaluării performanțelor sau a aplicării sancțiunii disciplinare.

39. Prin urmare, în temeiul celor menționate supra, consider că acest capăt al sesizărilor referitor la încetarea mandatelor adjuncților Procurorului General trebuia declarat admisibil și examinat în fond. 

V. Referitor la componența Consiliului Superior al Procurorilor 

40. În conformitate cu prevederile articolului 1251 alineatele (2) și (4) din Constituție, Consiliul Superior al Procurorilor este constituit, în condițiile legii; modul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Procurorilor se stabilește prin lege. Astfel, marja de discreție a Parlamentului în domeniul stabilirii componenței Consiliului Superior al Procurorilor este destul de largă.

41. În același timp, această marjă de discreție nu este una absolută și nu poate depăși alte norme constituționale, cum ar fi, spre exemplu, prevederea din articolul 1251 alineatul (1) – „Consiliul Superior al Procurorilor este garantul independenței și imparțialității procurorilor”. Prin urmare, modificarea componenței și modului de constituire a Consiliului Superior al Procurorilor nu trebuie să știrbească din independența acestei autorități publice de rang constituțional și nu trebuie să plaseze eventual Consiliul sub influență sau sub control politic. Drept consecință, orice intervenție legislativă în componența Consiliului Superior al Procurorilor trebuie să fie justificată și profund argumentată.

42. În conformitate cu prevederile legii contestate, Procurorul General, procurorul-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia și președintele Uniunii Avocaților au fost excluși ca membri de drept din componența Consiliului Superior al Procurorilor. În același timp, în componența Consiliului au rămas de drept ministrul justiției (inclusiv interimar), președintele Consiliului Superior al Magistraturii (inclusiv interimar) și Avocatul Poporului, membri, excluderea cărora a fost sugerată de organisme internaționale și experți internaționali (a se vedea, spre exemplu, Documentul tehnic din februarie 2021 „Revizuirea componenței și funcționalității Consiliului Superior al Procurorilor din Republica Moldova”, elaborat de experții Consiliului Europei dl James Hamilton și Mjriana Visentin în cadrul proiectului „Acțiune împotriva corupției în Republica Moldova”[2]).

43. În acest context, consider că acest capăt al sesizării referitor la modificarea componenței Consiliului Superior al Procurorilor trebuia declarat admisibil și examinat în fond sub aspectul dacă această modificare se încadrează în marja de discreție a Parlamentului și afectează sau nu independența Consiliului. 

VI. Referitor la Decretul Președintelui Republicii nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 

44. Cu titlu preliminar rețin că, în conformitate cu prevederile articolului 1251 alineatele (1) și (2) din Constituție, Consiliul Superior al Procurorilor este garantul independenței și imparțialității procurorilor. Consiliul Superior al Procurorilor este constituit, în condițiile legii, din procurori aleși din cadrul procuraturilor de toate nivelurile și din reprezentanți ai altor autorități, instituții publice sau ai societății civile.

45. În cauza examinată, prin Decizia nr. 144 din 24 septembrie 2021, Curtea a suspendat acțiunea Decretul Președintelui Republicii nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 privind încetarea de drept a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor al domnului Dumitru Pulbere și a reținut că potrivit articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, ea exercită controlul constituționalității decretelor Președintelui Republicii Moldova referitoare la o autoritate de rang constituțional, în cazul în care criticile se raportează la prevederi constituționale și este demonstrată incidența acestora (a se vedea § 8 din Decizia menționată).

46. În același timp, în Decizia nr. 149 din 30 septembrie 2021 se notează că problema pe care o ridică autorul sesizării cu privire la Decretul Președintelui Republicii nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 ține de interpretarea și de aplicarea legii și că le revine instanțelor de drept comun să aplice normele generale de interpretare a legilor pentru a stabili legalitatea decretului contestat (a se vedea §§ 90-91 din Decizia menționată).

47. Consider că soluția din Decizia nr. 149 din 30 septembrie 2021 cu privire la Decretul Președintelui Republicii nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 creează incertitudine în ceea ce privește autoritatea competentă de a examina constituționalitatea/legalitatea decretelor Președintelui Republicii referitoare la o autoritate de rang constituțional.

48. Rețin faptul că potrivit articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, Curtea exercită controlul constituționalității hotărârilor Parlamentului și a decretelor Președintelui Republicii Moldova. În jurisprudența sa, Curtea a observat că Codul administrativ oferă, actualmente, remedii juridice de drept administrativ funcționarilor de rang infraconstituțional destituiți din funcție printr-o hotărâre a Parlamentului care reprezintă un act administrativ cu caracter individual. Curtea a subliniat că această circumstanță nu presupune lipsa de competență a Curții în cazul în care sunt contestate hotărâri ale Parlamentului sau decrete ale Președintelui Republicii Moldova referitoare la funcții de demnitate publică de rang constituțional (i.e., care sunt prevăzute expres în Constituție sau care au un rol fundamental pentru ordinea juridică constituțională) (a se vedea HCC nr. 13 din 21 martie 2020, §§ 36-37).

49. Astfel, din jurisprudența Curții reiese că verificarea constituționalității Decretului Președintelui Republicii nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 ține de competența Curții Constituționale, deoarece membrii Consiliului Superior al Procurorilor dețin, potrivit articolului 1251 alin. (2) din Constituție, funcții de demnitate publică de rang constituțional (i.e., care sunt prevăzute expres în Constituție sau care au un rol fundamental pentru ordinea juridică constituțională) (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 17 din 10 iunie 2021, § 20, în care Curtea și-a reținut competența de a examina constituționalitatea unei hotărâri a Parlamentului cu caracter individual, prin care au fost numiți în funcția de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii patru profesori titulari).

50. Prin urmare, în temeiul celor remarcate mai sus, consider că capătul sesizării referitor la controlul constituționalității Decretului Președintelui Republicii nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 trebuia declarat admisibil și examinat în fond în vederea verificării corespunderii acestuia cu prevederilor articolului 1251 din Constituție.

 

Concluzie 

51. În baza celor menționate supra, consider că sesizările depuse de Procurorul General al Republicii Moldova, dl Alexandr Stoianoglo și domnii deputați în Parlamentul Republicii Moldova, Vasile Bolea și Vladimir Voronin, privind controlul constituționalității unor prevederi din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, a Legii nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură și a Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 privind încetarea de drept a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor al domnului Dumitru Pulbere, trebuiau declarate admisibile și examinate în fond.  

Judecător al Curții Constituționale                                    Serghei ȚURCAN


 

30 septembrie 2021

 


[1]https://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/5572/language/ro-RO/Default.aspx

[2] https://rm.coe.int/eccd-mld-tp1-scp-composition-and-operation-ro/1680a2b15c

 


 

 DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizărilor nr. 198a/2021, nr. 202a/2021 și nr. 203a/2021
privind controlul constituționalității unor prevederi din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, a Legii nr. 102 din 24 august 2021 și a Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 privind încetarea de drept a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor al domnului Dumitru Pulbere

CHIŞINĂU
30 septembrie 2021

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,
Având în vedere sesizările înregistrate pe 3 septembrie 2021 și 21 septembrie 2021,
Examinând admisibilitatea sesizărilor menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând pe 30 septembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1.  La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituționalității articolelor 17 alineatele (14), (15) și (16), 18 alin. (4), 271, 311, 521, 551, 58 alineatele (7) și (8), 69 alineatele (1) și (2) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, depusă la Curtea Constituțională, pe 3 septembrie 2021, de dl Alexandr Stoianoglo, Procuror General al Republicii Moldova.

2.  De asemenea, pe 21 septembrie 2021, dl Alexandr Stoianoglo, Procuror General al Republicii Moldova, a mai depus la Curtea Constituțională o sesizare prin care a solicitat controlul constituționalității textului „precum şi vârsta de cel mult 65 de ani” din articolul 69 alin. (4) și a articolului 76 alin. (1) lit. i1) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură. Autorul sesizării a contestat și Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 privind încetarea de drept a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor al domnului Dumitru Pulbere.

3.  În aceeași zi, pe 21 septembrie 2021, dnii Vasile Bolea și Vladimir Voronin, deputați în Parlamentul Republicii Moldova, au depus la Curtea Constituțională o sesizare care are ca obiect controlul constituționalității Legii nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

4.  Având în vedere problemele similare puse în discuție prin sesizările menționate, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, fiindu-i atribuit numărul 198a/2021.

ÎN FAPT

5. Pe 10 august 2021, la Secretariatul Parlamentului a fost înregistrat proiectul de lege nr. 181 pentru modificarea Legii nr. 3 din 2016 cu privire la Procuratură. Proiectul de lege p a fost publicat pe pagina web a Parlamentului Republicii Moldova pentru dezbateri publice. Pe 12 august 2021, proiectul de lege a fost examinat în cadrul Comisiei juridice, numiri și imunități.

6. Pe 13 august 2021, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat în prima lectură proiectul de lege nr. 181 pentru modificarea Legii nr. 3 din 2016 cu privire la Procuratură. La proiectul de lege menționat au fost prezentate 12 avize de către organele de avizare, inclusiv Guvernul, Centrul Național Anticorupție, precum și amendamente de către deputați[1].

7. Pe 24 august 2021, proiectul de lege nr. 181 pentru modificarea Legii nr. 3 din 2016 cu privire la Procuratură a fost votat în a doua lectură. Proiectul respectiv a devenit Legea nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 2016 cu privire la Procuratură.

8. Legea nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 2016 cu privire la Procuratură a fost promulgată de Președintele Republicii prin Decretul nr. 141-IX din 1 septembrie 2021, a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 209-210 din 3 septembrie 2021 și a intrat în vigoare la data publicării.

9. Prevederile introduse prin Legea nr. 102 din 24 august 2021 se referă, în special, la componența Consiliului Superior al Procurorilor și la plafonul de vârstă pentru membrii Consiliului Superior al Procurorilor, la introducerea unui mecanism de evaluare a performanțelor Procurorului General și la posibilitatea eliberării din funcție a acestuia în cazul obținerii unui calificativ nesatisfăcător. Prevederile contestate au modificat și unele aspecte referitoare la răspunderea disciplinară a Procurorului General și la încetarea mandatelor adjuncților Procurorului General.

10. La data intrării în vigoare a Legii nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii cu privire la Procuratură, un membru al Consiliului Superior al Procurorilor din rândul societății civile avea împlinită vârsta de 65 de ani, care reprezintă, potrivit noilor reglementări, un motiv de încetare de drept a mandatului. În acest sens, pe 6 septembrie 2021, Președintele Republicii a emis Decretul nr. 147-IX privind încetarea de drept a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor al domnului Dumitru Pulbere. Pe aceeași dată, Președintele Republicii a emis Decretul nr. 148-IX privind constituirea Comisiei pentru organizarea și desfășurarea concursului de selectare a candidatului la funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor din rândul societății civile. Prin Decizia nr. 144 din 24 septembrie 2021, Curtea Constituțională a dispus suspendarea acțiunii articolului 76 alin. (1) lit. i1) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură și a Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 privind încetarea de drept a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor al domnului Dumitru Pulbere, până la soluționarea cauzei.

LEGISLAȚIA PERTINENTĂ

11. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 6

Separația și colaborarea puterilor

„În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate și colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituției.”

Articolul 20

Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaște drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaște drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale.

(3) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepsește prin lege.”

Articolul 74

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

„(1) Legile organice se adoptă cu votul majorității deputaților aleși, după cel puțin două lecturi.

(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți.

(3) Proiectele de lege prezentate de Guvern, precum şi propunerile legislative ale deputaților acceptate de acesta sunt examinate de Parlament în modul şi după prioritățile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgență. Alte propuneri legislative se examinează în modul stabilit.

[…]”

Articolul 124

Procuratura

„(1) Procuratura este o instituție publică autonomă în cadrul autorității judecătorești, ce contribuie la înfăptuirea justiției, apărarea drepturilor, libertăților se intereselor legitime ale persoanei, societății și statului prin intermediul procedurilor penale și al altor proceduri prevăzute de lege.

(2) Atribuțiile Procuraturii sunt exercitate de procurori.

(3) Competențele, modul de organizare și funcționare a Procuraturii se stabilesc prin lege.”

Articolul 125

Procurorul

„(1) Procurorul General este numit în funcție de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, pentru un mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit.

(2) Procurorul General este demis din funcție de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, în condițiile legii, pentru motive obiective şi în temeiul unei proceduri transparente.

(3) Numirea, transferarea, promovarea și demiterea procurorilor ierarhic inferiori se efectuează de către Procurorul General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor.”

Articolul 1251

Consiliul Superior al Procurorilor

„(1) Consiliul Superior al Procurorilor este garantul independenței și imparțialității procurorilor.

(2) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit, în condițiile legii, din procurori aleși din cadrul procuraturilor de toate nivelurile și din reprezentanți ai altor autorități, instituții publice sau ai societății civile. Procurorii în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor constituie o parte importantă.

(3) Consiliul Superior al Procurorilor asigură numirea, transferarea, promovarea în funcție și aplicarea măsurilor disciplinare față de procurori.

(4) Modul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Procurorilor se stabilește prin lege.”

12. Prevederile relevante ale Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, în redactarea Legii nr. 102 din 24 august 2021, sunt următoarele:

Articolul 17

Numirea în funcția de Procuror General

„[…]

(14) După încetarea exercitării mandatului, Procurorul General își poate continua activitatea în orice funcție de procuror vacantă, aleasă de el, fiind numit fără concurs, cu excepția cazului în care mandatul încetează prin eliberare din funcție ca urmare a evaluării performanțelor sau a aplicării sancțiunii disciplinare.

(15) La intervenirea vacanței funcției de Procuror General sau a suspendării din funcție a Procurorului General în legătură cu pornirea urmăririi penale în privința acestuia, Consiliul Superior al Procurorilor, în termen de 5 zile, va anunța data convocării ședinței pentru desemnarea unui Procuror General interimar.

(16) Procurorul General interimar va fi selectat de Consiliul Superior al Procurorilor din rândul procurorilor în funcție, potrivit criteriilor selectării titularului funcției. Candidatul selectat este propus Președintelui Republicii pentru a fi numit în funcția de Procuror General interimar. Dispozițiile alin.(11) şi (12) se aplică în mod corespunzător. Interimatul funcției de Procuror General nu poate dura mai mult de 12 luni.”

Articolul 18

Numirea în funcție a adjuncților Procurorului General

„[…]

(3) Adjuncții Procurorului General sunt numiți în funcție fără concurs, prin ordinul Procurorului General, cu acordul scris al Consiliului Superior al Procurorilor.

(4) Mandatul adjuncților Procurorului General se încheie odată cu mandatul Procurorului General, însă aceștia continuă să-şi exercite atribuțiile până la numirea adjuncților noului Procuror General, cu excepția cazului în care mandatul Procurorului General încetează prin eliberare din funcție ca urmare a evaluării performanțelor sau a aplicării sancțiunii disciplinare ori a cazului în care Procurorul General este suspendat din funcție în legătură cu pornirea urmăririi penale în privința sa.

(5) Adjuncții fostului Procuror General pot fi numiți în calitate de adjuncți ai noului Procuror General.

(6) După încetarea exercitării mandatului, adjuncții Procurorului General își pot continua activitatea în orice funcție de procuror vacantă, aleasă de ei, fiind numiți fără concurs.”

Articolul 271

Asigurarea interimatului

„(1) Asigurarea interimatului funcției de procuror-şef al procuraturii, adjunct al procurorului-şef al procuraturii, procuror-şef al subdiviziunii Procuraturii Generale sau adjunct al procurorului-şef al subdiviziunii Procuraturii Generale se face prin ordin al Procurorului General.

(2) La prima ședință, Consiliul Superior al Procurorilor aprobă sau respinge interimatul dispus prin ordinul Procurorului General.

(3) În cazul în care respinge interimatul dispus de Procurorul General, Consiliul Superior al Procurorilor desemnează interimarul pentru funcția respectivă.

(4) Interimatul durează până la ocuparea funcției conform prevederilor prezentei legi.”

Articolul 311

Evaluarea performanțelor Procurorului General

„(1) În scopul aprecierii activității şi a corespunderii cu funcția deținută, performanțele Procurorului General se evaluează de către o comisie de evaluare a performanțelor Procurorului General, constituită ad-hoc de Consiliul Superior al Procurorilor.

(2) Evaluarea performanțelor Procurorului General se inițiază la sesizarea Președintelui Republicii sau a cel puțin 1/3 din membrii Consiliului Superior al Procurorilor. Evaluarea performanțelor Procurorului General nu poate avea loc mai des decât o dată pe an.

(3) Comisia de evaluare a performanțelor Procurorului General se constituie în termen de 10 zile din momentul inițierii procedurii de evaluare. Aceasta este constituită din 5 membri, dintre care unul este propus de Președintele Republicii, unul de Ministerul Justiției, unul de Consiliul Superior al Magistraturii, unul de Consiliul Superior al Procurorilor și unul de Procurorul General. Faptul că nu au fost înaintate propuneri pentru componența comisiei nu împiedică constituirea acesteia dacă au fost propuși membri din partea a cel puțin 3 subiecți. Lucrările comisiei sunt deliberative dacă la ele participă majoritatea membrilor indicați în actul de constituire.

(4) Calitatea de membru al comisiei de evaluare a performanțelor Procurorului General poate fi deținută de persoane care dispun de calificare în domeniul dreptului, al managementului public, având experiență de cel puțin 10 ani în domeniul de activitate profesională şi o reputație ireproșabilă. Membrii comisiei de evaluare a performanțelor Procurorului General propuși de Președintele Republicii şi Ministerul Justiției nu pot fi angajați în serviciul public. Calitatea de membru al comisiei de evaluare a performanțelor Procurorului General nu poate fi deținută de procurori în funcție, nici de alte persoane aflate în subordinea Procurorului General.

(5) Procedura de evaluare se efectuează în baza unui regulament aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor. Regulamentul se publică pe pagina web oficială a Consiliului Superior al Procurorilor şi va conține elementele prevăzute la art.30 alin.(2) şi (3). Criteriile de evaluare descrise în regulament trebuie să fie specifice, măsurabile, relevante, precum şi corelate cu atribuțiile Procurorului General prevăzute de legislație.

(6) Comisia de evaluare a performanțelor Procurorului General este în drept să audieze orice procuror sau alt angajat al Procuraturii, să solicite şi să primească de la orice persoană explicații scrise, date și informații, inclusiv date analitice, să antreneze în procesul de evaluare experți independenți, să dispună control de audit, inclusiv al managementului instituțional. Comisia de evaluare audiază, în mod obligatoriu, Procurorul General.

(7) În urma evaluării performanțelor Procurorului General, comisia de evaluare a performanțelor Procurorului General întocmește, în termen de cel mult 30 de zile, un raport motivat prin care propune acordarea unuia dintre următoarele calificative: "excelent", "bine", "nesatisfăcător". Raportul cu calificativul propus se prezintă Consiliului Superior al Procurorilor.

(8) Consiliul Superior al Procurorilor examinează raportul comisiei de evaluare a performanțelor Procurorului General. În rezultatul examinării, Consiliul Superior al Procurorilor adoptă o hotărâre cu privire la acordarea unuia dintre calificativele "excelent" "bine", "nesatisfăcător" sau, dacă consideră că evaluarea efectuată de comisie a avut loc cu încălcarea procedurii şi această încălcare a avut un efect determinant asupra rezultatelor evaluării, adoptă o hotărâre de restituire a raportului pentru repetarea procedurii de evaluare a performanțelor. La repetarea procedurii de evaluare a performanțelor, comisia de evaluare a performanțelor Procurorului General este obligată să ia în considerare obiecțiile formulate de Consiliul Superior al Procurorilor.

(9) În cazul adoptării hotărârii privind acordarea calificativului "nesatisfăcător", Consiliul Superior al Procurorilor propune Președintelui Republicii eliberarea din funcție a Procurorului General.

(10) În cazul constatării unor aparențe de abatere disciplinară, comisia de evaluare a performanțelor Procurorului General sesizează Consiliul Superior al Procurorilor potrivit art.521.”

Articolul 521

Norme specifice cu privire la răspunderea disciplinară a Procurorului General

„(1) Procurorul General poate fi tras la răspundere disciplinară în condițiile prezentei legi, cu particularitățile specificate în prezentul articol. Dispozițiile art.36, 37, 38 şi 381 se aplică în mod corespunzător.

(2) În funcție de gravitatea abaterilor, Procurorului General i se poate aplica, prin hotărâre a Consiliului Superior al Procurorilor, una dintre următoarele sancțiuni disciplinare:

a) avertisment;

b) mustrare;

c) eliberare din funcție.

(3) Procedura disciplinară poate fi inițiată de cel puțin 3 membri ai Consiliului Superior al Procurorilor, de Președintele Republicii ca urmare a petițiilor/sesizărilor sau, după caz, din oficiu ori, în cazul prevăzut la art.311 alin.(9), de către comisia de evaluare a performanțelor Procurorului General, dacă există bănuieli rezonabile privind săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute la art.38. Dispozițiile art.44 alin.(1) şi (3) se aplică în mod corespunzător.

(4) Verificarea circumstanțelor expuse în sesizarea depusă potrivit alin.(3) se efectuează de o comisie de disciplină constituită ad-hoc de Consiliul Superior al Procurorilor, al cărei mandat încetează odată cu finalizarea procedurii disciplinare. Comisia de disciplină se constituie în termen de 10 zile şi este alcătuită din 5 membri, dintre care unul este propus de Președintele Republicii, unul de Ministerul Justiţiei, unul de Consiliul Superior al Magistraturii, unul de Consiliul Superior al Procurorilor şi unul de Procurorul General. Faptul că nu au fost înaintate propuneri pentru componența comisiei nu împiedică constituirea acesteia dacă au fost propuși membri din partea a cel puțin 3 subiecți. Lucrările comisiei sunt deliberative dacă la ele participă majoritatea membrilor indicați în actul de constituire. Membrii comisiei trebuie să aibă activitate profesională recunoscută în domeniul justiției, anticorupției sau al drepturilor omului.

(5) Activitatea comisiei de disciplină se asimilează inspecției procurorilor. Dispozițiile art.46, 47 şi 48 se aplică în mod corespunzător pentru procedura disciplinară pornită împotriva Procurorului General.

(6) După finalizarea verificării sesizării cu privire la fapta ce poate constitui abatere disciplinară, comisia de disciplină emite una dintre următoarele decizii motivate:

a) de încetare a procedurii disciplinare, dacă nu identifică niciun temei de tragere la răspundere disciplinară;

b) de transmitere a materialelor la Consiliul Superior al Procurorilor, dacă identifică un temei de tragere la răspundere disciplinară.

(7) Decizia de încetare a procedurii disciplinare poate fi contestată de către autorul sesizării la Consiliul Superior al Procurorilor în termen de 10 zile lucrătoare de la data recepționării acesteia.

(8) Cauza disciplinară împotriva Procurorului General se examinează de către Consiliul Superior al Procurorilor similar procedurii stabilite în fața Colegiului de disciplină şi etică potrivit art.50 şi 51 alin.(1)–(6) şi (8).

(9) Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la aplicarea sancțiunii de eliberare din funcție se transmite Președintelui Republicii.”

Articolul 551

Suspendarea din funcție a Procurorului General

„Mandatul Procurorului General în privința căruia a fost pornită urmărirea penală în condițiile art.270 alin.(7) din Codul de procedură penală se suspendă de drept pe perioada urmăririi penale. Președintele Republicii, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, numește un Procuror General interimar pe perioada suspendării în condițiile art.17 alin.(16) din prezenta lege.”

Articolul 58

Eliberarea din funcție

„[…]

(7) Procurorul General poate fi eliberat din funcție înainte de expirarea mandatului, de către Președintele Republicii, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, în cazul în care, în cadrul evaluării performanțelor efectuate conform prevederilor art.311, obţine calificativul "nesatisfăcător".

(8) Procurorul General poate fi eliberat din funcție înainte de expirarea mandatului, de către Președintele Republicii, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, în cazul adoptării de către Consiliul Superior al Procurorilor a hotărârii de aplicare a sancțiunii disciplinare de eliberare din funcție.”

Articolul 69

Componența Consiliului Superior al Procurorilor

„(1) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit din 12 membri.

(2) Din Consiliul Superior al Procurorilor fac parte de drept președintele Consiliului Superior al Magistraturii (inclusiv interimar), ministrul justiției (inclusiv interimar) şi Avocatul Poporului.

(3) Cinci membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt aleși de către Adunarea Generală a Procurorilor din rândul procurorilor în funcție, prin vot secret, direct şi liber exprimat, după cum urmează:

a) un membru din rândul procurorilor Procuraturii Generale;

b) patru membri din rândul procurorilor de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate.

(4) Patru membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt aleși prin concurs din rândul societății civile, după cum urmează: unul de către Președintele Republicii, unul de către Parlament, unul de către Guvern şi unul de către Academia de Științe a Moldovei. Candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor din partea societății civile trebuie să aibă studii superioare juridice şi experiență în domeniul dreptului de cel puțin 3 ani, precum şi vârsta de cel mult 65 de ani.

[…].”

Articolul 76

Încetarea calității de membru al Consiliului Superior al Procurorilor

„(1) Calitatea de membru al Consiliului Superior al Procurorilor încetează, după caz:

[…]

i1) în caz de atingere a vârstei de 65 de ani;

[…]

(2) Membrii Consiliului Superior al Procurorilor nu pot fi revocaţi. În cazul circumstanțelor stabilite la alin.(1), mandatul lor încetează de drept.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizărilor

Cu privire la sesizarea nr. 198a/2021

13. Autorul sesizării afirmă că prevederile contestate din Legea cu privire la Procuratură, în redactarea Legii 102 din 24 august 2021, au fost adoptate în regim de urgență, contrar cerințelor legale și celor constituționale referitoare la procesul de legiferare. Proiectul legii prin care au fost introduse prevederile contestate a fost înregistrat la Secretariatul Parlamentului și a fost supus examinării în prima lectură fără a fi organizate consultări publice și fără a fi avizat de instituțiile relevante. Sub acest aspect, în opinia autorului, normele contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 23 alin. (2) și 74 alin. (3) din Constituție.

14. Autorul sesizării menționează că prin introducerea în Legea cu privire la Procuratură a articolului 311, care reglementează evaluarea performanțelor Procurorului General, s-a urmărit limitarea garanțiilor inamovibilității și independenței Procurorului General. Autorul sesizării a făcut trimitere la prevederile articolului 311 alin. (2) din Legea cu privire la Procuratură, potrivit cărora evaluarea performanțelor Procurorului General se inițiază la sesizarea Președintelui Republicii sau a cel puțin o treime din membrii Consiliului Superior al Procurorilor. În acest sens, autorul sesizării consideră că există riscul ca procedura de evaluare să fie declanșată de exponenți ai puterii executive, i.e. de Președintele Republicii sau de membrii Consiliului Superior al Procurorilor care au fost desemnați de puterea executivă. De asemenea, autorul sesizării notează faptul că simpla sesizare a Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la evaluarea Procurorului General declanșează în mod automat această evaluare, Consiliul fiind lipsit de competența examinării admisibilității unei asemenea sesizări. Astfel, autorul sesizării consideră că trebuie să existe o procedură prin care Consiliul Superior al Procurorilor să decidă dacă există motive pentru a fi declanșată procedura de evaluare. Potrivit autorului sesizării, instituirea acestei proceduri de evaluare a performanțelor Procurorului General este contrară articolelor 6, 54, 124, 125 și 1251 din Constituție.

15. Autorul sesizării precizează că, potrivit articolului 311 alineatele (7) și (8) din Legea cu privire la Procuratură, după evaluarea performanțelor Procurorului General, Comisia de evaluare a performanțelor întocmește un raport motivat prin care propune acordarea unuia dintre următoarele calificative: „excelent”, „bine” sau „nesatisfăcător”. Raportul cu calificativul propus se prezintă Consiliului Superior al Procurorilor pentru examinare. Ca urmare a examinării, Consiliul Superior al Procurorilor adoptă o hotărâre cu privire la acordarea unuia dintre calificativele „excelent”, „bine”, „nesatisfăcător” sau, dacă consideră că evaluarea efectuată de Comisie a avut loc cu încălcarea procedurii şi această încălcare a avut un efect determinant asupra rezultatelor evaluării, adoptă o hotărâre de restituire a raportului pentru repetarea procedurii de evaluare a performanțelor. Potrivit autorului sesizării, legislatorul nu a reglementat dreptul de a contesta raportul de evaluare în instanța de judecată, iar acest fapt este contrar articolelor 4, 8 alin. (1), 20 și 26 alin. (2) din Constituție.

16. Potrivit autorului sesizării, articolul 311 alin. (1) din Legea cu privire la Procuratură operează cu noțiunile de „apreciere a activității” și „corespunderea cu funcția deținută”. În opinia autorului sesizării, aceste formule legislative nu sunt conforme cu exigențele clarității și previzibilității legii, deoarece nu pot fi stabilite cu precizie limitele controlului și evaluării care pot fi efectuate de Comisia de evaluare a performanțelor Procurorului General. Autorul sesizării se întreabă dacă controlul performanțelor se referă la activitatea Procurorului General care rezultă din competențele funcționale în cadrul procesului-penal, dacă se referă la activitatea managerială sau dacă vizează ambele domenii. Sub acest aspect, autorul sesizării susține încălcarea articolului 23 coroborat cu articolele 1 alin. (3), 6, 20, 23, 26, 74, 115, 124, 125 și 1251 din Constituție.

17. Autorul citează articolul 311 alin. (9) din Legea cu privire la Procuratură, potrivit căruia, în cazul adoptării hotărârii privind acordarea calificativului „nesatisfăcător”, Consiliul Superior al Procurorilor propune Președintelui Republicii eliberarea din funcție a Procurorului General. El afirmă că rolul Consiliului Superior al Procurorilor este doar unul de intermediere între Comisia de evaluare a performanțelor și Președintele Republicii. De asemenea, autorul sesizării menționează că, potrivit articolului 311 alin. (2) din Lege, evaluarea performanțelor Procurorului General nu poate avea loc mai des decât o dată pe an. Astfel, timp de șapte ani, atât cât durează mandatul Procurorului General, el ar putea fi supus unei evaluări continue. De asemenea, legislatorul nu a prevăzut situația unui Procuror General nou-numit în funcție, care ar putea fi evaluat îndată după selecția și numirea sa. Cu privire la aceste aspecte, autorul sesizării susține că sunt încălcate articolele 124, 125 și 1251 din Constituție.

18. Autorul sesizării a criticat și articolul 551 din Legea cu privire la procuratură, potrivit căruia mandatul Procurorului General supus urmăririi penale se suspendă de drept pe perioada urmăririi penale. În opinia autorului sesizării, suspendarea din funcție a Procurorului General în cazul pornirii urmăririi penale trebuie decisă de Consiliul Superior al Procurorilor, în calitate de garant al independenței procurorilor. În acest sens, autorul sesizării menționează că, în condițiile Codului de procedură penală, măsurile de constrângere (între care și suspendarea din funcție) este aplicată la discreția organului de urmărire penală și nu operează prin efectul legii. Așadar, autorul sesizării a susținut că suspendarea ope legis a mandatului Procurorului General în cazul pornirii urmăririi penale împotriva sa este contrară articolelor 4, 8 alin. (1), 20, 21, 26 și 1251 din Constituție. În aceeași cheie, autorul sesizării susține că sunt încălcate articolele 43, 54 și 125 alin. (3) din Constituție, date fiind prevederile articolului 18 alin. (4) din Lege cu privire la Procuratură, potrivit cărora adjuncții Procurorului General își încetează mandatele atunci când mandatul Procurorului General încetează prin eliberare din funcție ca urmare a evaluării performanțelor, a aplicării sancțiunii disciplinare sau atunci când Procurorul General este suspendat din funcție în legătură cu pornirea urmăririi penale în privința sa.

19. Autorul sesizării a menționat că, potrivit articolului 17 alin. (14) din Legea cu privire la Procuratură, după încetarea exercitării mandatului, Procurorul General își poate continua activitatea în orice funcție de procuror vacantă, aleasă de el, fiind numit fără concurs, cu excepția cazului în care mandatul încetează prin eliberare din funcție ca urmare a evaluării performanțelor sau a aplicării sancțiunii disciplinare. Autorul sesizării consideră că teza a doua din această normă, care reglementează imposibilitatea Procurorului General de a-și continua activitatea în organele procuraturii în cazul în care mandatul său încetează prin eliberare din funcție ca urmare a evaluării performanțelor sau a aplicării sancțiunii disciplinare, este contrară articolelor 43 și 54 din Constituție.

20. Referitor la articolul 521, care conține norme precise cu privire la răspunderea disciplinară a Procurorului General, și la articolul 58 alineatele (7) și (8) din Legea cu privire la procuratură, care stabilește că obținerea calificativului „nesatisfăcător” în cadrul evaluării performanțelor și adoptarea de către Consiliul Superior al Procurorilor a hotărârii de aplicare a sancțiunii disciplinare de eliberare din funcție constituie motive pentru eliberarea din funcție a Procurorului General înainte de expirarea mandatului, autorul sesizării și-a reiterat criticile menționate supra.

21. În fine, autorul sesizării a criticat și modificările operate în articolul 69 alineatele (1) și (2) din Legea cu privire la procuratură referitoare la componența Consiliului Superior al Procurorilor. Aceste modificări au redus numărul membrilor Consiliului de la 15 la 12, prin excluderea Procurorului General, a procurorului-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia și a Președintelui Uniunii Avocaților din rândul membrilor de drept. Potrivit autorului, aceste modificări lezează independența Procuraturii. Acesta consideră că o parte importantă a membrilor Consiliului Superior al Procurorilor trebuie să fie procurori care pot influența luarea deciziilor în cadrul Consiliului. Autorul sesizării consideră că este inacceptabilă excluderea Procurorului General din rândul membrilor de drept ai Consiliului, pe când Ministrul Justiției, Președintele Consiliului Superior al Magistraturii și Avocatul Poporului continuă să rămână membri de drept. Prin urmare, autorul sesizării a invocat că această modificare este contrară articolelor 124, 125 și 1251 din Constituție.

Cu privire la sesizarea nr. 202a/2021

22. Autorul sesizării menționează că, prin Legea nr. 102 din 24 august 2021, în articolul 69 alin. (4) din Legea cu privire la Procuratură a fost introdusă condiția vârstei maxime de 65 de ani pentru candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor din partea societății civile. De asemenea, prin aceeași lege, la articolul 76 alin. (1) lit. i1) din Legea cu privire la Procuratură a fost introdus temeiul de încetare a mandatului membrului Consiliului Superior al Procurorilor, i.e. atingerea vârstei de 65 de ani.

23. Autorul susține că legislatorul a omis să reglementeze modul de punere în aplicare a acestor prevederi în privința situațiilor juridice născute în baza vechilor reglementări. Din cauza acestei omisiuni, dat fiind faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii cu privire la Procuratură, un membru al Consiliului Superior al Procurorilor din rândul societății civile avea împlinită vârsta de 65 de ani, Președintele Republicii a emis Decretul nr. 147-IX privind încetarea de drept a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor al domnului Dumitru Pulbere.

24. În opinia autorului sesizării, stabilirea unui plafon de vârstă pentru candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor, precum și introducerea motivului de încetare de drept a mandatului în cazul atingerii vârstei de 65 de ani sunt apte să pericliteze independența acestei autorități. Potrivit autorului, încetarea de drept a mandatului unui membru al Consiliului în cazul atingerii vârstei de 65 de ani încalcă inamovibilitatea membrilor săi.

25. Autorul sesizării pretinde că prevederile legale criticate încalcă și principiul nediscriminării în raport cu dreptul la muncă, deoarece în cazul altor autorități, legea nu stabilește vreo condiție de vârstă sau vreun plafon de vârstă care condiționează încetarea mandatului, e.g. Președintele Republicii, miniștri, deputați Avocatul Poporului, membrii Consiliului Superior al Magistraturii non-judecători. Potrivit autorului, dreptul la muncă al membrului Consiliului Superior al Procurorilor este încălcat și în situația în care mandatul său încetează înainte de termen la împlinirea vârstei de 65 de ani.

26. Autorul consideră că introducerea în articolul 76 alin. (1) lit. i1) din Legea cu privire la Procuratură a temeiului de încetare a mandatului membrului Consiliului Superior al Procurorilor în cazul atingerii vârstei de 65 de ani a avut scopul înlăturării unui membru din Consiliu din partea societății civile.

27. Autorul sesizării invocă și critici referitoare la procedura de legiferare similare cu cele menționate în sesizarea nr. 198a/2021.

28. Prin urmare, autorul sesizării invocă contrarietatea normelor legale contestate cu articolele 1 alin. (3), 16, 23 alin. (2), 43 alin. (1), 54, 74 alin. (3) și 1251 din Constituție.

29.  Potrivit autorului, Decretul Președintelui Republicii nr. 147-IX privind încetarea de drept a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor al domnului Dumitru Pulbere încalcă principiul separației puterilor în stat, pentru că, în lipsa unor reglementări privind punerea în aplicare a prevederilor contestate, Președintele și-a asumat rolul de legislator și a decis că acestea se aplică în mod retroactiv. De asemenea, autorul susține că, prin emiterea Decretului care a încetat mandatul unui membru al Consiliului Superior al Procurorilor înainte de termen, Președintele a încălcat principiul securității juridice și al independenței Consiliului Superior al Procurorilor.

Cu privire la sesizarea nr. 203a/2021

30. Autorii sesizării susțin că Legea nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură a fost adoptată cu încălcarea procedurii parlamentare. În pofida articolului 59 din Regulamentul Parlamentului, care prevede că deputații, comisiile permanente și fracțiunile parlamentare au dreptul să prezinte, în termen de 30 de zile, propuneri și amendamente la proiectul actului legislativ, legea contestată a fost votată în prima lectură la doar trei zile de la înregistrarea proiectului.

31. Potrivit autorilor, prevederile legislative contestate instituie o procedură ambiguă și neclară de evaluare a performanțelor Procurorului General, procedură care se poate finaliza, în cazul obținerii calificativului „nesatisfăcător”, cu eliberarea din funcție a Procurorului General. Articolul 125 alin. (2) din Constituție prevede că Procurorul General este demis din funcţie de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, în condiţiile legii, pentru motive obiective şi în temeiul unei proceduri transparente. Așadar, din această normă constituțională rezultă că: a) demiterea Procurorului General se face de către Președintele Republicii Moldova; b) demiterea se face la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor; c) demiterea are loc în „condițiile legii” pentru „motive obiective” și în temeiul unei „proceduri transparente”.

32. Autorii sesizării pretind că procedura de evaluare introdusă prin legea contestată nu respectă a treia condiție menționată supra. Constituția a instituit cerința demiterii acestuia „în condițiile legii” conform unei proceduri transparente. Interpretarea stricto sensu a textului constituțional „în condițiile legii” conduce la concluzia că toată procedura de demitere a Procurorului General trebuie să fie prevăzută în lege. Evaluarea Procurorului General cu posibila lui eliberare din funcție conform unei proceduri prevăzute de un regulament aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor nu este conformă cu articolul 125 din Constituție. Mai mult, nu este clar dacă un astfel de Regulament va fi unul cu caracter permanent sau unul adoptat pentru fiecare caz de evaluare a performanțelor Procurorului General. De asemenea, interpretarea strictă a textului articolului 125 din Constituție reclamă ca motivele pentru demitere să fie reglementate la nivel de lege.

33. Autorii sesizării menționează că modificările operate la Legea cu privire la Procuratură nu stabilesc cerințe clare privind calitățile și experiența membrilor Comisiei. Legea prevede că membrii comisiei urmează să aibă „experiență de cel puţin 10 ani în domeniul de activitate profesională”, fără a specifica genul activității. Legea contestată permite selectarea în cadrul Comisiei a unor persoane fără studii în drept (din domeniul managementului public) fără a menționa expres numărul acestora. Astfel, nu este exclus faptul că toți membrii Comisiei ar putea fi din afara domeniului dreptului. Prin urmare, există posibilitatea ca verificarea activității Procurorului General să fie efectuată de persoane care nu au suficiente cunoștințe, competențe și experiență de a evalua activitatea Procurorului General.

34. De asemenea, potrivit autorilor sesizării, legea prevede că Comisia de evaluare a performanțelor Procurorului General are dreptul să dispună efectuarea unui control de audit, inclusiv al managementului instituțional. Această prevedere este ambiguă, pentru că nu menționează expres ce fel de audit poate fi efectuat în acest caz: audit public extern sau audit obișnuit executat de companii private de audit. În privința auditului privat, este un fapt notoriu că nici o companie de audit privată nu este în drept să verifice instituții publice. De asemenea, este un fapt notoriu că activitatea de audit în sectorul public este efectuată doar de Curtea de Conturi, în baza unor proceduri specifice. Totuși, potrivit articolului 6 alin. (5) din Legea nr. 260 din 7 decembrie 2017 privind organizarea şi funcționarea Curții de Conturi a Republicii Moldova, doar Parlamentul este în drept să-i solicite Curții de Conturi, prin hotărâre, efectuarea unor misiuni de audit public extern.

35. În opinia autorilor sesizării, prevederile operate la Legea cu privire la Procuratură limitează puterea de decizie a Consiliului Superior al Procurorilor, care este ținut să confirme cele propuse de Comisia de evaluare a performanțelor Procurorului General. Consiliul are doar o singură modalitate de a reacționa, i.e. să restituie Comisiei raportul pentru repetarea procedurii de evaluare a performanțelor. Autorii consideră că prevederile legii contestate nu-i oferă Consiliului competența de a respinge raportul Comisiei sau de a restitui raportul în Comisie dacă ajunge la concluzia că calificativul propus nu este confirmat prin informațiile conținute în Raport. De asemenea, autorii au susținut că legea nu reglementează dreptul Procurorului General de a contesta raportul Comisiei în fața Consiliului Superior al Procurorilor.

36. Autorii sesizării au criticat și introducerea în Legea cu privire la Procuratură a articolului 521, care conține norme specifice cu privire la răspunderea disciplinară a Procurorului General. Potrivit autorilor, Constituția nu oferă Consiliului Superior al Procurorilor competența aplicării sancțiunilor disciplinare față de Procurorul General. De altfel, mandatul Procurorului General este unul constituțional și poate înceta în cazul demiterii acestuia conform principiilor din art. 125 alin. (2) din Constituție. Potrivit normelor contestate, Consiliul Superior al Procurorilor aplică sancțiunea disciplinară de eliberare din funcție a Procurorului General, care, în mod formal, se transmite Președintelui Republicii. Aceste prevederi sunt contrare prevederilor articolului 125 din Constituție care prevede că Procurorul General este numit în funcție de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor. Din acest text constituțional rezultă că rolul Consiliului Superior al Procurorilor este doar de a propune, nu şi de a lua hotărâri de numire sau de eliberare din funcție a Procurorului General.

37. De asemenea, autorii sesizării au prezentat critici de neconstituționalitate cu privire la introducerea în articolul 76 alin. (1) din Legea cu privire la Procuratură a temeiului de încetare a mandatului membrului Consiliului Superior al Procurorilor, în cazul atingerii de către acesta a vârstei de 65 de ani. Criticile invocate sub acest aspect sunt similare celor din sesizarea nr. 202a/2021.

38. Prin urmare, autorul sesizării invocă neconformitatea normelor legale contestate cu articolele 23 alin. (2), 43 alin. (1), 125 și 1251 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

39. Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea constată următoarele.

40. Curtea observă că, potrivit articolelor 25 literele f) și g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) literele f) și g) din Codul jurisdicției constituționale, Procurorul General și deputații în Parlament posedă prerogativa sesizării Curții Constituționale.

41. Cu privire la obiectul sesizărilor, în conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea cu privire la Procuratură și a Legii nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ține de competența Curții Constituționale.

42. Cu privire la competența de a verifica Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 147-IX din 6 septembrie 2021, Curtea reține că, potrivit articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, Curtea exercită controlul constituționalității decretelor Președintelui Republicii Moldova referitoare la o autoritate de rang constituțional, în cazul în care criticile se raportează la prevederi constituționale și este demonstrată incidența acestora. De altfel, Curtea Constituțională este singura autoritate competentă să se pronunțe în mod definitiv cu privire la un aspect care ține de Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 20 din 9 iulie 2020, §30). Curtea va verifica infra dacă este incident vreun articol din Constituție în privința decretului contestat.

43. Curtea reține că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

44. Cu privire la dispozițiile legale contestate, autorii sesizărilor au prezentat deopotrivă critici de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă.

45. Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă, autorii sesizărilor au susținut, în esență, că proiectul legii prin care au fost introduse normele criticate nu a fost avizat de organele și instituțiile corespunzătoare până la votarea sa în prima lectură. De asemenea, autorii sesizării nr. 203a/2021 au invocat că a fost încălcat dreptul deputaților de a prezenta în 30 de zile propuneri la proiectul de lege pentru examinare în prima lectură. Sub acest aspect, autorii sesizărilor au afirmat pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3) [preeminența dreptului], 23 alin. (2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaște drepturile și îndatoririle] și 74 alin. (3) [adoptarea legilor şi a hotărârilor] din Constituție.

46. Dat fiind caracterul suveran al Parlamentului în materia legiferării, în jurisprudența sa Curtea a reținut că competența sa în materia controlului constituționalității procedurii parlamentare este limitată. În acest domeniu, Curtea trebuie să manifeste deferență judiciară faţă de rolul Parlamentului de legislator autonom. Curtea poate verifica constituționalitatea unei legi sub aspect procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esențial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituție sau care poate fi dedus clar dintr-un principiu constituțional (a se vedea HCC nr. 17 din 10 iunie 2021, §§ 48-49; HCC nr. 19 din 13 iulie 2021, §§ 56-57).

47. Spre deosebire de cazurile în care Constituția stabilește în mod expres sau în care deduce în mod implicit obligativitatea avizării proiectelor de legi, e.g. articolele 109 sau 131 alin. (4) din Constituție, Curtea nu poate identifica, în argumentele sesizărilor, vreo normă constituțională din care ar rezulta, cel puțin în mod implicit, obligația avizării inițiativelor legislative care au ca obiect modificări sau reforme în sistemul organelor procuraturii. Avizarea unor astfel de inițiative legislative este reglementată de legislația infraconstituțională, iar Curtea nu deține competența de a verifica dacă au fost respectate normele cu forță juridică inferioară Constituției. De altfel, în practica sa recentă, Curtea a respins, la etapa admisibilității, critici similare care priveau omisiunea de a obține avizele relevante în cazul elaborării proiectelor de lege (a se vedea HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, §§ 25 și 39 privite în mod coroborat). Prin urmare, în acest caz, Curtea nu poate reține critica autorilor sesizărilor cu privire la lipsa avizării proiectului de lege respectiv.

48. Cu privire la nerespectarea termenului de cel mult 30 de zile în vederea formulării propunerilor la proiectul de lege pentru examinare în prima lectură, Curtea reține, de asemenea, că acesta este reglementat de legislația infraconstituțională. Pentru a fi respectată Constituția, Curtea a reținut anterior că, în cadrul procedurilor de legiferare, Parlamentul trebuie să le asigure deputaților posibilitatea de a examina conținutul proiectului de lege printr-un schimb de opinii. Această etapă a procesului de legiferare este necesară, pentru că le oferă deputaților posibilitatea de a înțelege esența proiectului de lege propus spre examinare și contribuie la edificarea încrederii societății că legea a fost discutată pe larg până la adoptare (a se vedea HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, §§ 35, 57).

49. Curtea observă că proiectul de lege în discuție a fost înregistrat la Secretariatul Parlamentului pe 10 august 2021. Pe 13 august 2021, în cadrul ședinței plenare a Parlamentului, proiectul a fost votat în prima lectură. Pe 24 august 2021, legea a fost votată în a doua lectură. Așadar, Curtea constată că deputații interesați au avut posibilitatea să formuleze amendamente. Mai mult, Curtea reține că, potrivit stenogramei ședinței plenare din 24 august 2021, opoziția parlamentară a formulat mai multe amendamente la proiectul de lege care au fost dezbătute în Parlament (a se vedea stenograma ședinței plenare a Parlamentului din 24 august 2021, pp. 28-56). 

50. Autorii sesizărilor au criticat instituția evaluării performanțelor Procurorului General prevăzută la articolul 311 din Legea cu privire la Procuratură, invocând încălcarea articolelor 6 [separația și colaborarea puterilor], 54 [restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți], 124 [Procuratura], 125 [Procurorul] și 1251 [Consiliul Superior al Procurorilor] din Constituție.

51. Într-un caz similar, Curtea a reținut că articolul 6 din Constituție nu era aplicabil. Curtea a menționat că Procuratura nu face parte din puterea judecătorească, ci contribuie, ca instituție publică autonomă, la înfăptuirea justiției. Potrivit articolului 114 din Constituție, justiția se înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești. Curtea a observat că situarea instituției Procuraturii în Capitolul IX al Constituției, „Autoritatea judecătorească”, nu conduce la dobândirea automată a garanțiilor mandatului de judecător de către procurori. Acest fapt nu permite tratarea statutului procurorilor prin prisma principiului independenței justiției și a judecătorului, prevăzut de articolul 116 din Constituție (HCC nr. 27 din 20 decembrie 2011, § 93; HCC nr. 25 din 29 octombrie 2020, § 37). În opinia Comisiei de la Veneția, din perspectiva internațională, există o diferență importantă între standardele referitoare la judecători și cele referitoare la procurori. Este recunoscut faptul că autonomia procuraturii nu constituie un principiu cu aceeași forță normativă ca principiul independenței judecătorilor (Opinia amicus curiae nr. 972/2019 despre amendamentele la Legea cu privire la Procuratură (CDL-AD(2019)034), §§ 33-34).

52. Cu privire la articolul 54 din Constituție, Curtea a subliniat în jurisprudența sa că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturi substanțiale garantate de Constituție. Acest articol îi impune Curții un mod de analiză a caracterului proporțional al ingerințelor în drepturile fundamentale (a se vedea, în acest sens, HCC nr. 11 din 25 martie 2021, § 27; DCC nr. 128 din 5 august 2021, § 22).

53. Cu privire la aplicabilitatea articolului 124 din Constituție, Curtea a reținut că acest articol stabilește statutul Procuraturii. Astfel, fiind o instituție publică autonomă în cadrul autorității judecătorești, Procuratura contribuie la înfăptuirea justiției, la apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei, ale societății și ale statului prin intermediul procedurilor penale și al altor proceduri prevăzute de lege. De asemenea, Constituția stabilește că competențele și modul de organizare și funcționare a Procuraturii se stabilesc prin lege. Având în vedere caracterul general al acestui articol și conținutul sesizărilor, Curtea a considerat că articolul 124 din Constituție nu este incident în prezenta cauză. Curtea a reținut în jurisprudența sa că problemele referitoare la cariera Procurorului General trebuie abordate prin prisma articolelor 125 și 1251 din Constituție. Potrivit articolului 125 din Constituție, formula/procedura de desemnare și de demitere a Procurorului General presupune participarea Consiliului Superior al Procurorilor și a Președintelui Republicii Moldova. Totodată, potrivit articolului 1251 alin. (1) din Constituție, Consiliul Superior al Procurorilor este garantul independenței și al imparțialității procurorilor (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 13 din 21 mai 2020, §§ 46, 47).

54. Analizând prevederile contestate care reglementează procedura de evaluare a performanțelor Procurorului General prin prisma argumentelor autorilor sesizărilor, Curtea nu poate identifica în ce măsură este lezată autonomia Procuraturii.

55. În opinia Comisiei de la Veneția, Constituția Republicii Moldova nu reglementează în detaliu organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Procurorilor. Acest fapt presupune că Legea cu privire la Procuratură poate include, în principiu, alte organisme, comitete sau comisii, care contribuie la activitatea Consiliului Superior al Procurorilor sau cărora Consiliul le poate delega o parte din competențele sale. Un organism specializat implicat în procesul de selectare a candidaților pentru funcția de procuror poate fi constituțional, dacă nu uzurpează competența substanțială de luare a deciziilor de către Consiliul Superior al Procurorilor. Dacă un organism extern ar fi avut un rol consultativ sau, de exemplu, ar fi efectuat o examinare a candidatului pe baza calificărilor lor personale, pentru a asigura transparența și integritatea procesului de recrutare, acesta nu ar fi interferat substanțial în mandatul constituțional al Consiliului Superior al Procurorilor. Cu privire la procesul/procedura de demitere a Procurorului General din funcție, chestiunea „diluării” competențelor constituționale ale Consiliului Superior al Procurorilor se arată foarte relevantă aici, fiind aplicabile, deopotrivă, în mare parte, aceleași principii pentru analiza constituționalității acestei proceduri (Opinia amicus curiae nr. 972/2019 despre amendamentele la Legea cu privire la Procuratură (CDL-AD(2019)034), §§ 27, 28).

56. Potrivit articolului 311 alin. (7) din Legea cu privire la Procuratură, după evaluarea performanțelor Procurorului General, Comisia de evaluare a performanțelor Procurorului General elaborează un raport motivat prin care propune acordarea unuia dintre următoarele calificative: „excelent”, „bine”, „nesatisfăcător”. Raportul cu calificativul propus se prezintă Consiliului Superior al Procurorilor. În continuare, articolul 311 alineatele (8) și (9) din aceeași Lege stabilește că Consiliul Superior al Procurorilor examinează raportul Comisiei de evaluare a performanțelor Procurorului General. În rezultatul examinării, Consiliul Superior al Procurorilor adoptă o hotărâre cu privire la acordarea unuia dintre calificativele „excelent”, „bine”, „nesatisfăcător” sau, dacă consideră că evaluarea efectuată de Comisie a avut loc cu încălcarea procedurii și această încălcare a avut un efect determinant asupra rezultatelor evaluării, adoptă o hotărâre de restituire a raportului pentru repetarea procedurii de evaluare a performanțelor. În cazul adoptării hotărârii privind acordarea calificativului „nesatisfăcător”, Consiliul Superior al Procurorilor propune Președintelui Republicii eliberarea din funcție a Procurorului General. Așadar, Curtea reține că autoritatea care examinează raportul Comisiei de evaluare a performanțelor Procurorului General și decide asupra performanțelor acestuia este Consiliul Superior al Procurorilor.

57. Din prevederile legale citate supra, rezultă că Comisia doar propune Consiliului Superior al Procurorilor acordarea unui anumit calificativ. Acest fapt rezultă, inter alia, și din analiza Notei informative la proiectul de lege și din stenograma ședinței plenare a Parlamentului Republicii Moldova din 24 august 2021 în care prevederile în discuție au fost votate în a doua lectură. În Nota informativă la proiectul de lege se menționează că „modificările respective nu intervin și nu interferează cu rolul și atribuțiile Consiliului Superior al Procurorilor, acesta rămânând în continuare organul care propune eliberarea din funcție a Procurorului General, iar temeiurile de eliberare din funcție sunt acelea care urmează a fi constatate în raportul de evaluare a performanțelor, ținându-se cont de activitatea, nivelul de cunoștințe și al aptitudinilor profesionale.” De asemenea, Curtea a observat că problema în discuție a fost dezbătută în plenul Parlamentului și, din stenograma ședinței plenare din 24 august 2021, rezultă că atât deputații din majoritate, cât și cei din opoziție au ajuns la un numitor comun referitor la caracterul consultativ pe care îl au hotărârile Comisiei de evaluare a performanțelor Procurorului General (pp. 40-42).

58. Având în vedere că rezultatele evaluării Procurorului General de către Comisia de evaluare au un caracter consultativ pentru Consiliului Superior al Procurorilor, Curtea reține că activitatea Comisiei de evaluare a performanțelor Procurorului General nu afectează rolul constituțional al Consiliului Superior al Procurorilor. Prin urmare, Curtea nu poate constata vreo ingerință în privința autonomiei Procuraturii. Aceleași raționamente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și pentru critica articolului 521 din Legea cu privire la Procuratură, care conține norme specifice referitoare la răspunderea disciplinară a Procurorului General.

59. Cu privire la argumentul potrivit căruia legea nu reglementează situația unui Procuror General nou numit în funcție, care ar putea fi evaluat îndată după selectarea și numirea sa, Curtea menționează că nu poate porni de la o prezumție de rea-credință a membrilor Consiliului Superior al Procurorilor sau a Președintelui Republicii, în calitate de subiecte care pot solicita efectuarea evaluării performanțelor. Curtea pornește de la prezumția bunei-credințe a subiectelor care pot declanșa procesul de evaluare. În acest sens, Curtea reține că, în activitatea lor, exponenții puterii publice trebuie să respecte principiul comportamentului loial al autorităților publice care reclamă îndeplinirea cu bună-credință a competențelor de care dispun, cooperarea, colaborarea și consultarea altor autorități, precum și respectarea drepturilor garantate de Constituție.

60. Autorii sesizărilor au menționat că articolul 311 din Legea cu privire la Procuratură încalcă articolele 4 [drepturile și libertățile omului], 8 alin. (1) [respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale], 20 [accesul liber la justiție] și 26 alin. (2) [dreptul la apărare] din Constituție pentru că nu prevede dreptul Procurorului General de a contesta în instanța de judecată raportul Comisiei de evaluare a performanțelor Procurorului General prin care se oferă unul din calificativele „excelent”, „bine” sau „nesatisfăcător”.

61. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 4 şi 8 din Constituție, Curtea reține că, în prezenta cauză, acestea comportă un caracter general și nu pot constitui repere individuale și separate (a se vedea HCC nr. 27 din 14 septembrie 2021, § 21; DCC nr. 162 din 29 decembrie 2020, § 24; DCC nr. 92 din 15 iunie 2021, § 26).

62. Cât privește critica în baza articolelor 20 și 26 alin. (2) din Constituție, Curtea nu poate constata incidența acestora, pentru că Codul administrativ îi oferă remedii juridice Procurorului General. Acesta poate formula acțiuni în contencios administrativ împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Procurorilor. Curtea nu poate constata vreun motiv care ar reclama reglementarea unui drept de a contesta în mod separat raportul Comisiei de evaluare a performanțelor, dat fiind caracterul de recomandare al acestuia. Având în vedere că raportul Comisiei de evaluare a performanțelor este examinat de Consiliul Superior al Procurorilor, nu este exclusă posibilitatea ca Procurorul General să-i comunice Consiliului Superior al Procurorilor toate motivele dezacordului său cu rezultatele evaluării sau cu desfășurarea, în sine, a evaluării. Ulterior, aceleași motive pot fi invocate într-un eventual proces de contencios administrativ formulat împotriva raportului/hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor.

63. Potrivit autorilor sesizărilor, procedura de evaluare a Procurorului General ar fi contrară articolului 125, deoarece Constituția a instituit cerința demiterii acestuia „în condițiile legii”. Prin urmare, în opinia autorilor, criteriile de evaluare a Procurorului General nu pot fi stabilite într-un regulament aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.

64. Curtea nu poate reține acest argument, deoarece, cu excepția cazurilor în care Constituția reclamă în mod expres ca un domeniu să fie reglementat prin lege (în sens restrâns), ea interpretează conceptele „prevăzut de lege” sau „în condițiile legii” astfel cum acestea sunt interpretate de Curtea Europeană. Prevederile legale naționale pot include nu doar legile, ci și anumite reglementări interne bazate pe lege (a se vedea De Wilde, Ooms și Versyp v. Belgia, 18 noiembrie 1970).

65. În acest context, Curtea observă că, potrivit articolului 311 alin. (5) din Legea cu privire la Procuratură, procedura de evaluare se efectuează pe baza unui regulament aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor. Regulamentul se publică pe pagina web oficială a Consiliului Superior al Procurorilor şi va conține elementele prevăzute la articolul 30 alineatele (2) şi (3). Criteriile de evaluare descrise în regulament trebuie să fie specifice, măsurabile, relevante, precum şi corelate cu atribuțiile Procurorului General prevăzute de legislație. Articolul 30 alineatele (2) și (3) din Legea cu privire la Procuratură, la care se face trimitere, stabilește că regulamentul trebuie să prevadă a) limitele extinderii procesului de evaluare a performanțelor procurorilor; b) metodologia, procedura şi durata evaluării performanțelor procurorilor; c) criteriile de evaluare şi indicatorii de performanță a activității procurorilor; d) sursele de informare şi mijloacele de colectare a informațiilor necesare evaluării performanțelor procurorilor. În lista indicatorilor de performanță se prevăd și indicatori de impact asupra drepturilor şi libertăților persoanelor în vederea atingerii unei eficiențe maxime și a micșorării constante a impactului negativ asupra acestora.

66. Astfel, având în vedere că limitele controlului și criteriile de evaluare urmează a fi aprobate prin Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor, iar Legea cu privire la Procuratură prevede repere comprehensive cu privire la conținutul acestui Regulament, Curtea nu poate constata vreo problemă de constituționalitate în acest sens.

67. Autorii sesizărilor au susținut neconformitatea noțiunilor „apreciere a activității” și „corespunderea cu funcția deținută” din articolul 311 alin. (1) din Legea cu privire la Procuratură cu exigențele calității legii. De asemenea, autorii au invocat neclaritatea prevederilor articolului 311 referitoare la componența Comisiei de Evaluare, menționând că legea ar permite ca toți membrii Comisiei să fie din afara domeniului dreptului. Mai mult, potrivit autorilor sesizărilor, legea prevede că Comisia de evaluare a performanțelor Procurorului General are dreptul să dispună efectuarea unui control de audit, inclusiv al managementului instituțional, însă nu este clar ce se are în vedere prin aceste noțiuni.

68. Curtea reține că articolul 23 din Constituție, care stabilește exigențele referitoare la calitatea legii, nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 97 din 17 iunie 2021, §§ 22-24). Curtea reține că, referitor la prevederile menționate supra, autorii sesizărilor au formulat la modul abstract critici referitoare la lipsa de claritate și previzibilitate, fără a le raporta la vreo ingerință în vreun drept fundamental. Prin urmare, Curtea nu poate reține aceste critici de neconstituționalitate.

69. Autorii sesizărilor au susținut că articolul 551 din Legea cu privire la procuratură, care stabilește suspendarea ope legis a mandatului Procurorului General în cazul pornirii urmăririi penale împotriva sa, este contrară articolelor 4 [drepturile și libertățile omului], 8 alin. (1) [respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale], 20 [accesul liber la justiție], 21 [prezumția nevinovăției], 26 [dreptul la apărare] și 1251 [Consiliul Superior al Procurorilor] din Constituție.

70. Referitor la incidența articolelor 4 și 8 din Constituție, Curtea face trimitere la considerentele sale de la § 61 supra.

71. Curtea nu poate reține nici incidența articolului 21 din Constituție. Curtea a menționat în jurisprudența sa că prin suspendarea din funcție nu se încalcă, per se, prezumția de nevinovăție. Suspendarea din funcție poate fi determinată de situații cu caracter temporar ce fac imposibilă exercitarea funcției (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 6 din 3 martie 2016, §56).

72. Cu privire la incidența articolelor 20, 26 și 1251 din Constituție, Curtea menționează că instituția suspendării din funcție a funcționarilor publici sau a altor salariați în cazul inițierii unei cauze penale este diferită de suspendarea din funcție a Procurorului General, dat fiind statutul său în ierarhia organelor de urmărire penală. Potrivit articolului 12 din Legea cu privire la Procuratură, Procurorul General şi adjuncții acestuia sunt, conform competențelor stabilite, conducători ai Procuraturii. Ordinele, dispozițiile şi indicațiile privind organizarea şi coordonarea activității Procuraturii, precum şi instrucțiunile metodologice şi de reglementare sunt obligatorii pentru procurorii din subordine. Articolul 531 alin. (1) lit. k) din Codul de procedură penală stabilește că Procurorul General este procurorul ierarhic pentru toți procurorii din cadrul sistemului Procuraturii. Așadar, potrivit alineatului (2) al aceluiași articol, în cauzele penale, Procurorul General are, între altele, următoarele competențe: poate cere pentru control dosare penale, documente, acte procedurale, materiale şi alte date; poate retrage materialele şi cauzele penale repartizate şi le poate transmite altui procuror pentru examinare; poate anula, total ori parțial, modifica sau completa, prin ordonanță motivată, actele procurorilor ierarhic inferiori și ale ofițerilor de urmărire penală; poate restitui, cu indicațiile sale scrise, dosarele penale procurorilor ierarhic inferiori. Mai mult, potrivit articolului 52 din Legea cu privire la Procuratură, Inspecția procurorilor este subordonată direct Procurorului General. Această subdiviziune a Procuraturii Generale este responsabilă, între altele, de verificarea activității organizatorice a procurorilor, de examinarea sesizărilor cu privire la faptele ce pot constitui abateri disciplinare și de pregătirea informațiilor pentru evaluarea performanțelor procurorului şi promovarea acestuia în alte funcții. Așadar, Curtea admite că, în lipsa suspendării din funcție a Procurorului General, procurorul desemnat pentru a desfășura urmărirea penală în privința acestuia ar putea să nu dispună de o autonomie suficientă la luarea deciziilor, pe parcursul anchetei.

73. Prin urmare, având în vedere statutul și competențele Procurorului General, Curtea consideră că suspendarea ope legis a mandatului Procurorului General în cazul pornirii urmăririi penale împotriva sa interferează, la modul abstract, de o manieră proporțională cu articolele 20, 26 și 1251 din Constituție. Menținerea în funcție a Procurorului General în cazul inițierii unei cauze penale împotriva sa ar putea să lipsească, în unele cazuri, ancheta de efectivitate (a se vedea cauza Kolevi v. Bulgaria, 5 noiembrie 2009, în care Curtea Europeană a constatat o încălcare a dreptului la viață din cauza imposibilității de a efectua o anchetă efectivă în privința Procurorului General, pe care membri familiei victimei îl suspectau de comiterea unui omor).

74. Mai mult, în cauza Kolevi v. Bulgaria, Curtea Europeană a efectuat, la §§ 138-152, o analiză de drept comparat a garanțiilor care asigură efectivitatea anchetei în cazurile care implică suspiciuni împotriva procurorilor de rang înalt. Curtea a identificat că în mai multe state europene (Cipru, Estonia, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Republica Macedonia de Nord și Spania) este reglementată suspendarea din funcție a procurorilor de rang înalt atunci când sunt inițiate cauze penale în privința lor.

75. Autorii sesizărilor au afirmat că prevederile articolului 18 alin. (4) din Legea cu privire la Procuratură, potrivit cărora adjuncții Procurorului General își încetează mandatele atunci când mandatul Procurorului General încetează prin eliberarea din funcție ca urmare a evaluării performanțelor, în cazul aplicării sancțiunii disciplinare sau atunci când Procurorul General este suspendat din funcție în legătură cu pornirea urmăririi penale în privința sa, sunt contrare articolelor 43 [dreptul la muncă şi la protecţia muncii], 54 [restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți] și 125 alin. (3) [Procurorul] din Constituție.

76. Referitor la încetarea mandatelor adjuncților Procurorului General în cazul în care mandatul Procurorului General este suspendat din funcție în legătură cu pornirea urmăririi penale în privința sa, Curtea menționează că raționamentele menționate supra sunt aplicabile și în acest sens. Adjuncții Procurorului General sunt numiți de acesta, fără concurs, pe baza încrederii personale. De asemenea, împreună cu Procurorul General, aceștia sunt conducători ai Procuraturii, iar în cadrul procesului-penal au statut de procurori ierarhici ai tuturor procurorilor, cu excepția Procurorului General. Astfel, Curtea admite că menținerea în funcție a adjuncților Procurorului General în cazul în care este inițiată o cauză penală în privința Procurorului General ar putea periclita bunul mers al anchetei.

77. Cu privire la celelalte două motive de încetare a mandatelor adjuncților Procurorului General, i.e. eliberarea din funcție a Procurorului General ca urmare a evaluării performanțelor sau a aplicării sancțiunii disciplinare, Curtea reiterează că adjuncții Procurorului General sunt numiți de către acesta, fără concurs, pe baza încrederii personale. Conform articolului 18 alin. (5) din Legea cu privire la Procuratură, nu este exclus faptul că adjuncții fostului Procuror General vor fi numiți în calitate de adjuncți ai noului Procuror General. De asemenea, potrivit alineatului (6) al aceluiași articol, după încetarea exercitării mandatului, adjuncții Procurorului General își pot continua activitatea în orice funcție de procuror vacantă, aleasă de ei, fiind numiți fără concurs. În aceste circumstanțe, Curtea nu poate reține, sub acest aspect, incidența articolelor 43, 54 și 125 alin. (3) din Constituție.

78. Autorii sesizărilor au contestat și articolul 17 alin. (14) din Legea cu privire la procuratură, susținând că teza a doua din acest articol stabilește imposibilitatea Procurorului General de a-și continua activitatea în organele procuraturii în cazul în care mandatul său încetează prin eliberare din funcție ca urmare a evaluării performanțelor sau a aplicării sancțiunii disciplinare. În opinia autorilor, prevederile respective sunt contrare articolelor 43 și 54 din Constituție.

79. Articolul 17 alin. (14) din Legea cu privire la Procuratură stabilește că după încetarea exercitării mandatului, Procurorul General își poate continua activitatea în orice funcție de procuror vacantă, aleasă de el, fiind numit fără concurs, cu excepția cazului în care mandatul încetează prin eliberare din funcție ca urmare a evaluării performanțelor sau a aplicării sancțiunii disciplinare. Din textul acestei norme nu rezultă imposibilitatea Procurorului General de a-și continua activitatea în organele procuraturii în cazul în care mandatul său încetează prin eliberare din funcție ca urmare a evaluării performanțelor sau în cazul aplicării sancțiunii disciplinare, astfel cum afirmă autorii sesizărilor. Norma în discuție se referă la excluderea beneficiului Procurorului General de a fi numit în orice funcție vacantă, la alegere, fără concurs, în situațiile în care și-a încetat mandatul ca urmare a evaluării performanțelor sau a aplicării sancțiunii disciplinare. Totuși, dreptul la muncă nu presupune dreptul de a ocupa o funcție publică la alegere și fără concurs. Prin urmare, Curtea nu constată incidența articolelor 43 și 54 din Constituție.

80. Autorii sesizărilor au criticat și reducerea numărului membrilor Consiliului Superior al Procurorilor de la 15 la 12 prin excluderea Procurorului General, a procurorului-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia și a președintelui Uniunii Avocaților. Autorii sesizărilor au invocat că reducerea numărului membrilor Consiliului este contrară articolelor 124, 125 și 1251 din Constituție.

81. În opinia Comisiei de la Veneția, autonomia procuraturii nu constituie un principiu cu aceeași forță ca a principiului independenței judecătorilor. Standardul de bază presupune că trebuie să se asigure o autonomie suficientă pentru a proteja autoritățile procuraturii de influența politică nepotrivită. Astfel, de vreme ce există o tendință clară în standardele internaționale care recunosc importanța independenței procurorilor față de ingerințele politice, nu există standarde care să prescrie existența unui consiliu al procurorilor. Acolo unde există un asemenea consiliu – practică tot mai răspândită – nu există o cerință privind obligativitatea includerii unei majorități alcătuite din procurori. Există un echilibru delicat care trebuie asigurat între nevoia de a include un număr semnificativ de procurori și, pe de altă parte, nevoia ca acest organism să nu devină un instrument de autoguvernare corporatistă. Consiliul procurorilor nu poate fi un instrument de autoguvernare pură, ci își derivă propria legitimitate democratică din alegerea a cel puțin o parte din membrii săi de către Parlament (a se vedea Opinia amicus curiae nr. 972/2019 despre amendamentele la Legea cu privire la Procuratură (CDL-AD(2019)034), § 34).

82. Articolul 1251 alin. (2) din Constituție stabilește componența Consiliului Superior al Procurorilor. Norma constituțională prevede că Consiliul este constituit, în condițiile legii, din procurori aleși din cadrul procuraturilor de toate nivelele și din reprezentanți ai altor autorități, instituții publice sau ai societății civile. Constituția nu fixează numărul de membri ai Consiliului, nici proporția de membri procurori și membri reprezentanți ai altor autorități, instituții publice sau ai societății civile, menționând doar că procurorii în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor constituie o parte importantă. Pe de altă parte, Curtea a observat că articolul 1251 alin. (2) din Constituție prevede că Consiliul Superior al Procurorilor este constituit în condițiile legii. Astfel, Constituția lasă la discreția Parlamentului stabilirea prin lege a numărului membrilor Consiliului Superior al Procurorilor și a cotei membrilor din rândul procurorilor, cu condiția ca aceștia să constituie o parte importantă. Curtea a reținut că formula utilizată de constituantă în articolul 1251 alin. (2), conform căreia procurorii din cadrul Consiliului Superior al Procurorilor „constituie o parte importantă”, nu poate fi echivalată cu formula „constituie majoritatea”. Curtea a observat că, în situațiile în care a considerat necesar, constituanta a utilizat expres termenul „majoritatea”, e.g., articolele 591 alin. (3), 64 alin. (2), 74 alin. (1), (2), 98 alin. (3), 106 alin. (1), 118 alin. (3), 142 alin. (1) din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 13 din 21 mai 2020, §§ 50, 51).

83. Din articolul 69 al Legii cu privire la Procuratură rezultă că cinci membri din cei doisprezece ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt procurori (un membru din rândul procurorilor Procuraturii Generale, patru membri din rândul procurorilor de la procuraturile teritoriale și de la cele specializate). Având în vedere că numărul procurorilor în Consiliului Superior al Procurorilor reprezintă peste 40% din numărul total al membrilor, Curtea conchide că numărul de cinci procurori reprezintă o parte importantă din totalul membrilor Consiliului Superior al Procurorilor, așa cum prevede articolul 1251 alin. (2) din Constituție. În viziunea Curții, o asemenea componență a Consiliului Superior al Procurorilor nu încalcă, în mod evident, echilibrul dintre condiția asigurării independenței procurorilor și condiția evitării autoguvernării corporatiste în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor.

84. Autorii sesizărilor au contestat textul „precum şi vârsta de cel mult 65 de ani” din articolul 69 alin. (4) și articolul 76 alin. (1) lit. i1) din Legea cu privire la Procuratură prin raportare la articolele 1 alin. (3), 16, 23 alin. (2) 43 alin. (1), 54, 74 alin. (3) și 1251 din Constituție.

85. Curtea a stabilit în jurisprudența sa că articolul 1 alin. (3) din Constituție, care are un caracter general, poate fi invocat, în special, dacă se constată aplicabilitatea lui împreună cu alte dispoziții din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 2 din 12 ianuarie 2021, § 20; HCC nr. 3 din 14 ianuarie 2021, § 22). Referitor la articolele 16, 23 alin. (2) și 54, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine-stătătoare și pot fi analizate doar prin raportare la un drept fundamental. Având în vedere că autorii sesizărilor au invocat articolul 43 alin. (1) din Constituție privind dreptul la muncă, Curtea va analiza dacă dispozițiile contestate de la articolele 69 alin. (4) și 76 alin. (1) lit. i1) din Legea cu privire la Procuratură aduc atingere acestui drept. De asemenea, Curtea va verifica dacă normele respective afectează independența Consiliului Superior al Procurorilor garantată de articolul 1251 din Constituție.

86. Curtea constată că, prin Legea nr. 102 din 24 august 2021, la articolul 69 alin. (4) din Legea cu privire la Procuratură a fost introdusă limita de vârstă de 65 de ani pentru candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Procurorilor din partea societății civile. De asemenea, prin aceeași lege, la articolul 76 alin. (1) lit. i1) din Legea cu privire la Procuratură a fost introdus temeiul de încetare a mandatului membrului Consiliului Superior al Procurorilor, i.e. atingerea vârstei de 65 de ani. Potrivit alineatului (2) al aceluiași articol, la împlinirea acestei vârste, mandatul de membru în Consiliu încetează de drept.

87. Curtea notează că exercitarea oricărei profesii solicită întrunirea unor capacități profesionale. Astfel, stabilirea unor criterii pentru exercitarea unor activități nu poate fi privită, a priori, ca o încălcare a dreptului constituțional la muncă sau ca o discriminare în raport cu exercitarea altor activități. O asemenea limitare poate avea un caracter necesar atunci când este determinată de specificul unei profesii care, datorită exigențelor sporite față de calitățile fizice şi psihice ale persoanei, nu poate fi exercitată de persoane în etate sau atunci când servește ca a o măsură de optimizare a utilizării forței de muncă în unele sectoare de activitate (a se vedea HCC nr. 5 din 23 aprilie 2013, §§ 57, 58). Având în vedere necesitatea asigurării funcționării eficiente a unor sfere de activitate, fixarea unui prag de vârstă este necesară pentru menținerea unor persoane cu capacități profesionale adecvate pentru desfășurarea unor activități de interes major pentru întreaga societate. Impunerea unei limite de vârstă nu exclude posibilitatea persoanelor de a-și continua munca în alte segmente care au tangență cu profesia lor (a se vedea HCC nr. 5 din 23 aprilie 2013, § 53, 59).

88. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a subliniat că instituirea limitei de vârstă pentru funcționarii publici nu aduce atingere dreptului la muncă, acesta putând fi realizat în alte domenii în care vârsta nu este un criteriu profesional, esențial şi determinant. Este firesc şi necesar ca exercitarea unor funcții importante sub aspectul interesului general al societății să fie reglementată prin lege, inclusiv să fie impuse unele condiții şi restricții (a se vedea HCC nr. 6 din 22 martie 2011, § 2).

89. Având în vedere jurisprudența sa anterioară, Curtea nu poate constata lezarea dreptului la muncă și a independenței Consiliului Superior al Procurorilor prin stabilirea unei condiții de vârstă pentru candidații la funcția de membru în Consiliu și a unei limite de vârstă pentru membrii săi.

90. De asemenea, Curtea observă că problema pe care o ridică autorul sesizării nr. 202a cu privire Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 ține de interpretarea și de aplicarea legii. Autorul sesizării susține că, în lipsa unor dispoziții tranzitorii care să stabilească modul de punere în aplicare a articolului 76 alin. (1) lit. i1) din Legea cu privire la Procuratură, Președintele Republicii a emis Decretul nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 privind constatarea încetării de drept a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor al domnului Dumitru Pulbere. Acest membru al Consiliului avea împlinită vârsta de 65 de ani la data intrării în vigoare a legii, însă termenul mandatului său nu a expirat.

91. În lumina argumentelor prezentate de autorul sesizării, Curtea subliniază că, în lipsa unor prevederi exprese referitoare la aplicarea în timp a Legii nr. 102 din 24 august 2021 prin care a fost introdus temeiul încetării mandatului membrului Consiliului Superior al Procurorilor în cazul atingerii vârstei de 65 de ani, le revine instanțelor de drept comun să aplice normele generale de interpretare a legilor pentru a stabili legalitatea decretului contestat. În acest sens, Curtea nu deține competența soluționării conflictelor legilor în timp, aceasta fiind competența instanțelor de judecată. Curtea a menționat la § 47 supranu deține competența de a verifica dacă au fost respectate normele cu forță juridică inferioară Constituției.

92. Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizările sunt inadmisibile și nu pot fi acceptate pentru examinare în fond. 

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

 

D E C I D E: 

1. Se declară inadmisibile sesizările depuse de Procurorul General al Republicii Moldova, dl Alexandr Stoianoglo și dnii deputați în Parlamentul Republicii Moldova, Vasile Bolea și Vladimir Voronin privind controlul constituționalității unor prevederi din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, a Legii nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură și a Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 147-IX din 6 septembrie 2021 privind încetarea de drept a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor al domnului Dumitru Pulbere. 

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte                                                      Domnica MANOLE

 

 

Chișinău, 30 septembrie 2021
DCC nr. 149
Dosarul nr. 198a/2021 


[1]https://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/5572/language/ro-RO/Default.aspx

 

Informații sesizări.:
+373 22 25-37-20
Relații cu presa.:
+373 69349444
Total vizitatori: 7664620  //   Vizitatori ieri: 2506  //   azi: 492  //   Online: 50
Acces rapid