DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 59g/2021
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 105 alin. (6) din Codul de procedură civilă
(înmânarea citației sau înștiințării unuia dintre membrii adulți ai familiei destinatarului) 

CHIŞINĂU
17 iunie 2021

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată pe 15 martie 2021,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând pe 17 iunie 2021, în camera de consiliu, 

Pronunță următoarea decizie: 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea nr. 59g/2021 privind excepția de neconstituționalitate a textelor:

 – ,,o va înmâna unuia dintre membrii adulți ai familiei care locuiește împreună cu destinatarul şi care şi-a dat acordul să o primească” și

– ,,totodată, ea este obligată să o înmâneze destinatarului cât mai curând posibil” din articolul 105 alin. (6) din Codul de procedură civilă.

2. Această sesizare a fost ridicată de dl Marcel Cernomoreț, pârât în dosarul nr. 2r-11/21 (2r-654/20), pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

3. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție (format din doamna Tamara Chișca-Doneva și domnii Victor Burduh și Nicolae Craiu), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

A. Circumstanțele litigiului principal 

4. Pe 30 septembrie 2019, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a formulat, în interesele Întreprinderii Municipale „Regia Comunal-Locativă Durlești”, o cerere de chemare în judecată împotriva doamnei Ludmila Cernomoreț și domnii Petru Cernomoreț, Marian Cernomoreț și Marcel Cernomoreț cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice și a cheltuielilor de judecată.

5. Prin Hotărârea din 6 decembrie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis cererea de chemare în judecată depusă de S.A. „Termoelectrica”, în interesele Î.M. „Regia Comunal-Locativă Durlești”.

6. Pe 27 ianuarie 2020, dl Petru Cernomoreț a depus un apel împotriva hotărârii menționate supra.

7. Prin Încheierea din 13 februarie 2020, Curtea de Apel Chișinău a restituit cererea de apel depusă de dl Petru Cernomoreț, pentru că cererea a fost depusă peste termenul prevăzut de lege.

8. Pe 13 mai 2020, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul formulat de dl Petru Cernomoreț împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău.

9. Pe 2 iulie 2020, dl Marcel Cernomoreț a depus un apel împotriva hotărârii din 6 decembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat repunerea în termen a cererii de apel și casarea hotărârii.

10. Prin Încheierea din 13 octombrie 2020, Curtea de Apel Chișinău a respins cererea de repunere în termen și a restituit apelul depus de dl Marcel Cernomoreț, pentru că apelul a fost depus peste termenul prevăzut de lege.

11. Pe 18 noiembrie 2020, dl Marcel Cernomoreț a depus recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău menționate supra.

12. Pe 21 ianuarie 2021, dl Marcel Cernomoreț a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „o va înmâna unuia dintre membrii adulți ai familiei care locuiește împreună cu destinatarul şi care şi-a dat acordul să o primească” din articolul 105 alin. (6) din Codul de procedură civilă.

13. Prin Încheierea din 10 martie 2021, Curtea Supremă de Justiție a admis (potrivit dispozitivului) ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 105 alin. (6) din Codul de procedură civilă și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

14.  Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiție

,,(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.

[…].”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

,,[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

„Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condițiile legii.”

15.  Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 105

Înmânarea citației sau înștiințării

„[…]

(5) Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmânează personal contra semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmânează persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenței acesteia, se înmânează în același mod unui alt angajat, considerându-se recepționată de organizație. Dacă părțile şi alți participanți la proces sunt reprezentați de avocați, citațiile şi înștiințările se expediază la sediul avocaților, recepționarea înlăturând orice viciu de citare a participanților. Citațiile şi înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către părți şi alți participanți la proces.

(6) Dacă nu îl va găsi pe destinatar la domiciliu sau la locul de muncă, persoana împuternicită să înmâneze citația sau înștiințarea o va înmâna unuia dintre membrii adulții ai familiei care locuiește împreună cu destinatarul şi care şi-a dat acordul să o primească, iar în lipsa acestora, o va remite organizației de exploatare a locuințelor, primăriei satului (comunei) ori administrației de la locul lui de muncă. Persoana care a primit citația sau înștiințarea este obligată să indice pe cotor numele şi raporturile sale de rudenie cu destinatarul sau funcția sa. Totodată, ea este obligată să o înmâneze destinatarului cât mai curând posibil.

(7) În cazul absenței temporare a destinatarului, persoana care urmează să înmâneze citația sau înștiințarea notează pe cotor locul în care acesta s-a deplasat şi ziua când urmează să revină

[…].” 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

16. În argumentarea sesizării, autorul susține că textele contestate din articolul 105 alin. (6) din Codul de procedură civilă nu corespund exigențelor calității legii.

17. Autorul menționează că destinatarul citației sau înștiințării poate să aibă un alt domiciliu decât membrul de familie care primește citația pentru destinatar sau că destinatarul acesteia poate fi plecat în străinătate pentru o perioadă de timp. De asemenea, atunci când înmânează citația persoanei care este la domiciliu, poștașul nu verifică dacă persoana care primește citația este rudă cu destinatarul acesteia, dacă persoana își exprimă acordul de a primi citația și cunoaște despre obligația de înmânare a citației destinatarului.

18. Textele contestate încalcă dreptul unui participant la proces de a contesta hotărârea instanței de judecată cu apel sau cu recurs.

19. Prin urmare, autorul sesizării susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4 alin. (1), 7, 20 alin. (1), 23, 54 și 119 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

20. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

21. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ține de competența Curții Constituționale.

22. Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, ridicată de o parte în proces (a se vedea § 2 supra), este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

23. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 105 alin. (6) din Codul de procedură civilă.

24. Sub acest aspect, Curtea subliniază că, deși autorul excepției a solicitat în cererea sa ridicarea excepției de neconstituționalitate a textelor ,,o va înmâna unuia dintre membrii adulți ai familiei care locuiește împreună cu destinatarul şi care şi-a dat acordul să o primească” și ,,totodată, ea este obligată să o înmâneze destinatarului cât mai curând posibil” din articolul 105 alin. (6) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs a considerat (potrivit dispozitivului Încheierii din 10 martie 2021 de admitere a excepției de neconstituționalitate) că trebuie ridicată excepția de neconstituționalitate a articolului 105 alin. (6) din Cod (a se vedea § 13 supra). În acest context, Curtea reiterează că instanța de drept comun poate să concretizeze obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate în fața ei (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 154 din 22 decembrie 2020, § 22; DCC nr. 163 din 29 decembrie 2020, § 15).

25. Totuși, în sesizarea privind excepția de neconstituționalitate adresată Curții, autorul acesteia solicită doar controlul constituționalității textelor ,,o va înmâna unuia dintre membrii adulți ai familiei care locuiește împreună cu destinatarul şi care şi-a dat acordul să o primească” și ,,totodată, ea este obligată să o înmâneze destinatarului cât mai curând posibil” din articolul 105 alin. (6) din Codul de procedură civilă. Cu privire la celelalte prevederi ale aceluiași articol, autorul sesizării nu a invocat argumente privind pretinsa lor neconformitate cu prevederile Constituției. În aceste condiții, Curtea va analiza doar textele contestate de autor în excepție.

26. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

27. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unui recurs împotriva încheierii instanței de apel (a se vedea §§ 10-12 supra). Astfel, Curtea a admis că instanța de recurs va verifica modul în care au fost aplicate prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

28. Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 30 din 18 martie 2021, § 19; DCC nr. 44 din 1 aprilie 2021, § 20; DCC nr. 69 din 18 mai 2021, § 19).

29. Sub acest aspect, Curtea observă că, deși autorul a făcut trimitere la articolele 4 alin. (1) [drepturile și libertățile omului], 7 [Constituția, Lege supremă], 20 alin. (1) [accesul liber la justiție], 23 [dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle] și 54 alin. (1) [restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți] din Constituție, acesta susține că dispozițiile criticate nu respectă exigențele calității legii [articolul 23 alin. (2) din Constituție] și încalcă dreptul unui participant la proces de a contesta hotărârea instanței de judecată [articolul 119 din Constituție].

30. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolul 23 alin. (2) din Constituție nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unor ingerințe în drepturile garantate de Constituție (a se vedea HCC nr. 6 din 10 martie 2020, § 25; HCC nr. 13 din 21 mai 2020, § 41; HCC nr. 25 din 29 octombrie 2020, § 29; HCC nr. 3 din 14 ianuarie 2021, § 22). Totodată, Curtea a stabilit că nu există o problemă de constituționalitate din perspectiva calității unei legi atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr. 8 din 26 ianuarie 2021, § 26; DCC nr. 44 din 1 aprilie 2021, § 22).

31. Cu privire la incidența articolelor 4 alin. (1), 7 și 54 alin. (1) din Constituție, Curtea observă că autorul sesizării nu a argumentat relevanța și pertinența acestor norme constituționale. Autorul sesizării face trimitere la prevederile constituționale menționate supra fără a argumenta contrarietatea dispozițiilor legale criticate cu acestea. Astfel, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 44 din 1 aprilie 2021, § 23; DCC nr. 46 din 1 aprilie 2021, § 15; DCC nr. 69 din 18 mai 2021, § 22).

32. Dacă ar proceda la examinarea sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituțională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituționalitate a actelor normative criticate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Acest tip de control este inadmisibil în condițiile în care, prin prisma articolului 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională şi a articolului 39 din Codul jurisdicției constituționale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi bazează cerințele, să prezinte normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituției, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea, în acest sens, DCC nr. 27 din 16 februarie 2021, § 19; DCC nr. 44 din 1 aprilie 2021, § 24; DCC nr. 69 din 18 mai 2021, § 23).

33. În situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 33 din 25 martie 2021, § 37; DCC nr. 44 din 1 aprilie 2021, § 25; DCC nr. 46 din 1 aprilie 2021, § 17; DCC nr. 69 din 18 mai 2021, § 24).

34. Cu privire la incidența articolelor 20 alin. (1) și 119 din Constituție, Curtea observă că autorul a pretins că modul de înmânare a citației/înștiințării altei persoane decât destinatarul acesteia, așa cum este prevăzut de articolul 105 alin. (6) din Codul de procedură civilă, încalcă dreptul de a contesta hotărârea instanței de judecată.

35. Articolul 119 din Constituție stabilește că părțile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile legii.

36. Articolul 119 din Constituție trebuie interpretat prin prisma articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care le impune statelor ca, atunci când instituie căi de atac, să asigure proceduri care respectă garanțiile unui proces echitabil (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 26 din 10 noiembrie 2020, § 24). În cauza Andrejeva v. Letonia [MC] din 18 februarie 2009, Curtea Europeană a reținut că, atunci când au fost instituite căi de atac în dreptul național, procedurile din fața lor trebuie să asigure garanțiile articolului 6, inclusiv prin garantarea pentru părțile litigante a unui drept de acces efectiv la instanțe, în vederea determinării drepturilor şi obligațiilor lor cu caracter civil (§ 97).

37. Curtea mai observă că, potrivit legii, căile de atac trebuie exercitate în termenul stabilit de lege. La expirarea acestuia, hotărârile judecătorești devin definitive şi irevocabile, operând puterea lucrului judecat (a se vedea HCC nr. 16 din 25 iunie 2013, § 50).

38. În acest context, Curtea reține că articolul 105 din Codul de procedură civilă reglementează regimul juridic al înmânării citației sau a înștiințării. Așadar, potrivit articolului 105 alin. (5) din Cod, citația sau înștiințarea se comunică prin mijloacele prevăzute de lege personal destinatarului şi doar în subsidiar, în caz de absență a destinatarului – persoană fizică, intervine norma de la alin. (6). În acest din urmă caz, dacă destinatarul lipsește, citația sau înștiințarea se înmânează unei persoane cu condiția că: (i) aceasta este membru adult al familiei destinatarului; (ii) locuiește împreună cu destinatarul; (iii) și-a exprimat acordul să primească citația sau înștiințarea. Persoana care a primit citația sau înștiințarea este obligată să indice pe cotor numele şi raporturile sale de rudenie cu destinatarul și este obligată să o înmâneze destinatarului cât mai curând posibil. De asemenea, în cazul absenței temporare a destinatarului, persoana care urmează să înmâneze citația sau înștiințarea notează pe cotor locul în care acesta s-a deplasat şi ziua când urmează să revină (alin. (7) din același articol).

39. Așadar, obligația de transmitere a citației sau înștiințării, pusă în sarcina unui membru adult al familiei, derivă din faptul că acesta se află într-o relație de rudenie cu destinatarul, fapt care prezumă că ar cunoaște locul de aflare a acestuia și pentru a-i comunica actele care îl vizează, în măsura în care acest fapt este posibil (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 31 din 17 decembrie 2020, § 63).

40. În acest sens, Curtea observă că, sub aparența unor critici referitoare la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorul sesizării își exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu felul în care au fost interpretate și aplicate prevederile contestate în cauza sa, în special cu modul de transmitere a hotărârii instanței de judecată de către poștaș. Curtea reamintește că aspectele legate de interpretarea și aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale. Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 6 din 11 ianuarie 2021, § 26; DCC nr. 8 din 26 ianuarie 2021, § 47; DCC nr. 59 din 22 aprilie 2021; § 31).

41. În cazul în care persoana, din motive întemeiate, a omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură, aceasta poate fi repusă în termen de către instanță, conform condițiilor prevăzute de articolul 116 din Codul de procedură civilă. Totodată, încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs, iar încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului (alin. (5) din același articol).

42. Așadar, Curtea reține că Codul de procedură civilă conține suficiente garanții împotriva arbitrariului la aplicarea dispozițiilor contestate.

43. Sub acest aspect, Curtea Europeană a reținut că dispozițiile legale referitoare la formalitățile şi limitele de timp care trebuie îndeplinite pentru a formula o acțiune sunt destinate să asigure buna-administrare a justiției şi respectarea, în special, a principiului securității juridice. Părțile unui litigiu ar trebui să aibă certitudinea că aceste reguli vor fi aplicate (Gheorghiţă v. Republica Moldova, 2 iulie 2019, § 27).

44. Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 105 alin. (6) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl Marcel Cernomoreț, pârât în dosarul nr. 2r-11/21 (2r-654/20), pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Președinte                            Domnica MANOLE 

Chișinău, 17 iunie 2021
DCC nr. 95
Dosarul nr. 59g/2021