ÎN APĂRAREA INDEPENDENŢEI JUDECĂTORULUI
În şedinţa sa din 7 iunie 2011, Curtea Constituţională a declarat drept neconstituţionale prevederile din articolul 22 al Legii cu privire la statutul judecătorului, care stabileau drept abatere disciplinară „emiterea unei hotărîri care ulterior a fost recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului drept hotărîre prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului”. Această normă, ce şi-a pierdut efectul din momentul emiterii hotărîrii Curţii Constituţionale, a completat Legea cu privire la statutul judecătorului (la litera p) din alineatul 1 al articolului respectiv) prin modificările operate de Parlament la 8 iulie 2010.
Hotărîrea Curţii este motivată prin faptul că norma contestată stipula angajarea răspunderii disciplinare a judecătorilor fără a expune procedurile de aplicare, încălcînd astfel principiul accesibilităţii actului legislativ. Totodată, nu erau clare mecanismul şi limitele aplicabilităţii acestei norme în practică. Curtea Constituţională a mai specificat că atragerea la răspundere a judecătorului în baza unei hotărîri a Curţii Europene de condamnare a statului Republica Moldova constituie o ingerinţă inadmisibilă în principiul independenţei, imparţialităţii şi inamovibilităţii judecătoreşti.
Controlul constituţionalităţii normei contestate a fost efectuat în baza sesizării depuse de Curtea Supremă de Justiţie.