print
Curtea a examinat constituționalitatea unor prevederi din Codul audiovizualului referitoare la asigurarea securității informaționale a statului
04.06.2018
646 Accesări

Luni, 4 iunie 2018, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre privind constituționalitatea Legii nr. 257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului.

Circumstanțele cauzei
La originea cauzei se află sesizarea depusă de către Președintele Republicii Moldova, dl Igor Dodon.

În sesizare este contestată Legea nr. 257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului.

Autorul sesizării a pretins că legea contestată, care le interzice radiodifuzorilor și distribuitorilor de servicii de informare în masă transmiterea programelor cu conţinut informativ, informativ-analitic, militar şi politic produse în alte state decât cele membre ale Uniunii Europene, în Statele Unite ale Americii, în Canada, precum și în statele care au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră este contrară articolelor 31, 32, 34 și 54 din Constituție.

Analiza Curții:
Curtea a analizat această sesizare prin prisma articolelor 32 și 34 din Constituție. 

Din analiza generală a legii contestate, Curtea a reținut că aceasta este conformă cu standardul calității, fiind clară, precisă și previzibilă. Totuși, cu privire la caracterul ei, Curtea a observat că este o lege rigidă, pentru că stabilește o interdicție generală pentru radiodifuzorii și distribuitorii de servicii de a transmite programele de televiziune și radio cu conţinut informativ, informativ-analitic, militar şi politic, care sunt produse în afara statelor membre ale Uniunii Europene, în afara Statelor Unite ale Americii, în afara Canadei, precum și în afara statelor care au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră. 

Curtea a trebuit să verifice dacă forma aleasă de către legislator în privința legii contestate în prezenta cauză este conformă cu valorile fundamentale ale Constituției. În acest sens, Curtea a efectuat testul de proporționalitate. 

Curtea a reținut faptul că prevederile contestate pot contribui la contracararea operațiunilor de informare ostilă împotriva societății Republicii Moldova, precum și la asigurarea informării corecte a cetățenilor săi. Curtea a constatat că aceste scopuri pot fi subsumate cel puțin următoarelor scopuri legitime generale prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție: asigurarea securității naționale și protejarea drepturilor altor persoane. 

Cu privire la legătura rațională dintre măsurile legale contestate și scopurile legitime menționate mai sus, Curtea a observat în legea contestată o punere în operă a prezumției potrivit căreia radiodifuzorii din statele care nu au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră riscă să nu îndeplinească cerințele acesteia. Ea se manifestă prin interdicția de a transmite programele de televiziune și de radio cu conținut informativ, informativ-analitic, militar şi politic ale radiodifuzorilor din aceste state. Așadar, măsura legislativă contestată are o legătură directă cu scopul legitim urmărit. 

Totuși, Curtea a constatat că, de vreme ce Parlamentul face trimitere la tema luptei cu propaganda externă, poate apărea problema eficienței acestor restrângeri prevăzute de legea contestată, atât timp cât rămâne liber accesul la programele radiodifuzorilor din statele în discuție prin intermediul internetului.  Astfel, Curtea a reținut că nu este lipsită de rațiune aplicarea interdicției doar în cazul serviciilor de programe difuzate prin radio și televiziune, pentru că aceste programe rămân a fi, în anul 2018, în Republica Moldova, cea mai influentă sursă de comunicare a ideilor. În ciuda evoluției semnificative din ultimii ani, nu există dovezi că știrile de pe internet ar fi avansat pe locul de frunte pe care îl ocupă programele de radio și de televiziune în materie de furnizare a informațiilor, astfel încât să existe nevoia aplicării unor măsuri speciale și în cazul unor surse din internet. 

Cu privire la existența unei ingerințe mai puțin intruzive, Curtea a apreciat că o formă de control de la caz la caz pentru fiecare program de televiziune sau de radio cu conținut informativ, informativ-analitic, militar şi politic care nu este produs în statele membre ale Uniunii Europene, în Statele Unite ale Americii, în Canada sau în statele care au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră și care este difuzat în Republica Moldova ar putea conduce la incertitudini, la numeroase litigii, la costuri și întârzieri, această practică generând arbitrariu. O schemă contextuală ar reprezenta, pentru stat, o sarcină excesivă, autoritățile căruia ar trebui să monitorizeze toate programele difuzorilor care nu cad sub incidența Convenției Europene cu privire la Televiziunea Transfontralieră. Pe de altă parte, această schemă le-ar acorda autorităților de control al conținutului acestor programe o discreție excesivă. Prin urmare, Curtea a verificat dacă există un echilibru corect între măsura generală contestată și scopurile legitime urmărite. 

Curtea a observat, pe de o parte, că în rândul statelor europene pare să se contureze un consens în privința obligativității de a permite transmiterea programelor posturilor de radio și de televiziune din statele care au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră și, pe de altă parte, că nu există un consens european în rândul statelor membre ale Consiliului Europei cu privire la modul de reglementare a retransmisiei programelor de radio sau de televiziune produse în străinătate, care pot periclita securitatea națională. 

Curtea a acordat pondere dezbaterilor parlamentare referitoare la necesitatea unei asemenea măsuri generale. De asemenea, Curtea a considerat important faptul că interdicția se limitează doar la transmiterea programelor de televiziune sau de radio cu conținut informativ, informativ-analitic, militar şi politic care nu sunt produse în statele membre ale Uniunii Europene, în Statele Unite ale Americii, în Canada sau în statele care au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră. Ea nu se referă și la alte tipuri de programe. 

Mai mult, Curtea a constatat că interdicția nu operează și în câmpul altor surse de informare decât televiziunea sau posturile de radio. Limitele unei restricții reprezintă factori importanți în analiza proporționalității sale. În consecință, persoanele presupus a fi afectate prin limitarea accesului la programele de televiziune sau de radio cu conținut informativ, informativ-analitic, militar şi politic care nu sunt produse în statele membre ale Uniunii Europene, în Statele Unite ale Americii, în Canada sau în statele care au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră au la dispoziție alte surse de informații. 

Curtea nu a avut motive să considere că impactul interdicției în discuție în prezenta cauză echivalează cu o ingerință disproporționată în libertatea de exprimare sau în dreptul de acces la astfel de informații. 

Concluziile Curții
Pornind de la cele menționate, Curtea a respins sesizarea Președintelui Republicii Moldova, dl Igor Dodon.

Ea a recunoscut constituțională Legea nr. 257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova.

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Hotărârea Curții Constituționale va fi disponibilă în curând pe pagina web www.constcourt.md.

Acest comunicat de presă este disponibil și în limba engleză.

Tel +373 22 25-37-08
Fax +373 22 25-37-46
Copyright © 2018 Curtea Constituţională a Republicii Moldova. Toate drepturile rezervate.