print
CCM a examinat constituționalitatea prevederilor privind prelungirea arestului (Sesizarea nr. 168g/2017)
21.12.2017
6510 Accesări

La 21 decembrie 2017, Curtea Constituțională a pronunțat hotărârea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 232 alineatul (2) și a unor prevederi din alineatul (4) al articolului 308 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova (sesizarea nr. 168g/2017).

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 232 alineatul (2) și a tezei întâi din alineatul (4) al articolului 308 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Corneliu Chisilița, în dosarul nr. 1-317/16, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

Articolului 232 alineatul (2) din Codul de procedură penală prevede:

„Cu excepţia termenului prevăzut pentru căile de atac, actul efectuat de procuror se consideră ca depus în termen dacă data la care a fost trecut în registrul de ieșire a actelor se încadrează în termenul cerut de lege pentru efectuarea actului."

Totodată, dispozițiile contestate din articolul 308 alineatul (4) stabilesc că: „Demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea arestării preventive ori a arestării la domiciliu se examinează fără întârziere de către judecătorul de instrucție, în ședință închisă, cu participarea procurorului, avocatului, învinuitului, cu excepţia cazului în care învinuitul se eschivează de la participarea la judecată sau de la urmărirea penală și este anunțat în căutare."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pretins, în esență, că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 4, 16, 20, 25 și 26 din Constituție.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituțională, în următoarea componență:

Dl Igor DOLEA, președinte de ședință,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători, 

 

Concluziile Curții

Audiind argumentele părților și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că articolul 25 din Constituție garantează principiul inviolabilității libertății individuale şi a siguranței persoanei, potrivit căruia nimeni nu poate fi reținut şi arestat decât în cazurile şi modul prevăzute de lege.

Curtea a constatat că potrivit articolului 232 alin. (2) din Codul de procedură penală, actul efectuat de procuror se consideră ca depus în termen dacă data la care a fost trecut în registrul de ieșire a actelor se încadrează în termenul cerut de lege pentru efectuarea actului.

Curtea a menționat că în scopul efectuării unor anumite acțiuni procedurale procurorul adresează demersuri judecătorului de instrucție sau, după caz, instanței de judecată în termene stabilite de prevederile Codului de procedură penală. 

Astfel, Curtea a observat că în conformitate cu articolul 186 alin. (9) și (10) din Codul de procedură penală, prelungirea arestării preventive la faza judecării cauzei se decide de către instanța de judecată, în baza demersului procurorului, iar art. 308 alin. (3) prevede că demersul de prelungire a arestării se depune cu cel puțin 5 zile până la expirarea termenului de arestare.

În jurisprudența sa, Curtea a relevat că prin instituirea termenului de 5 zile pentru depunerea demersului de prelungire a arestării până la expirarea termenului de arestare, legiuitorul a urmărit scopul de a acorda un interval de timp suficient pentru ca demersul să fie soluționat cu respectarea dreptului la apărare și a libertății individuale. De altfel, procurorul este obligat să prezinte avocatului demersul împreună cu toate materialele și probele anexate la acesta, înainte de a fi depus în instanța de judecată. 

De asemenea, Curtea a menționat că rațiunea reglementării acestui termen este și aceea de a da posibilitatea judecătorului să cunoască motivele care justifică aplicarea sau prelungirea arestului, astfel încât să fie înlăturat arbitrariul din soluția sa.

Așadar, Curtea a reținut că înregistrarea demersului cu privire la prelungirea arestării preventive la instanța de judecată cu mai puțin de 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, este de natură să afecteze atât dreptul fundamental la apărare și egalității armelor, cât și dreptul la libertate individuală. Totodată, în lipsa unui termen suficient în care să studieze propunerea înaintată prin demers, instanța ar putea pronunța o soluție ce nu s-ar baza pe cunoașterea amănunțită a cauzei.

Prin urmare, având în vedere cele menționate, Curtea a relevat că acest termen are natura juridică a unui termen peremptoriu, nerespectarea căruia atrage consecințele prevăzute de art. 230 alin. (2) din Codul de procedură penală, și anume pierderea dreptului procesual şi nulitatea actului efectuat peste termen. De altfel, însăși Curtea Europeană a statuat în cauza Ialamov v. Republica Moldova (hotărârea din 12 decembrie 2017) că acceptarea demersului procurorului de prelungire a arestării preventiv prezentat judecătorului de instrucție cu două zile până la expirarea termenului de arestare a fost contrară legislației naționale. În consecință, prelungirea duratei arestării a fost constatată de Curtea Europeană ca ilegală, fiind astfel contrară articolului 5 § 1 din Convenție.

În concluzie, Curtea a reținut că regula instituită la art. 232 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit căreia actele procurorului  se consideră ca depuse în termen la data la care au fost trecute în registrul de ieșire, nu poate fi raportată la demersurile pentru care legea stabilește procurorului termene imperative de depunere în instanța de judecată. În aceste situații termenul urmează a fi calculat de la data înregistrării actului în instanța de judecată.

Curtea a conchis că modul de calculare a termenului pentru exercitarea căilor de atac de către procuror, asupra cărora nu se aplică regula înregistrării în registrul de ieșire a actelor, instituit la art. 232 alin. (2) din Codul de procedură penală operează pe deplin și în ceea ce privește depunerea altor acte de către procuror în instanța de judecată, pentru care legea procesuală stabilește termene a căror nerespectare determină decăderea din exercițiul dreptului.

Totodată, Curtea a subliniat că, în cazul în care persoana a fost deținută în mod ilegal, inclusiv ca urmare a nerespectării termenului privind depunerea demersului de prelungire a arestului, acesteia trebuie să i se acorde o despăgubire pentru privarea de libertate efectuată în condiții arbitrare.

În ceea ce privește solicitarea autorului excepției de a efectua controlul constituționalității articolului 308 alin. (4) din Codul de procedură penală în coroborare cu prevederile articolelor 311, 312 și 329 din același cod, Curtea a menționat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor norme între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Prin urmare, Curtea a menționat că acest aspect excedează competenței Curții Constituționale în ceea ce privește controlul de constituționalitate al textului legal criticat.

 

Hotărârea Curţii 

Pornind de la cele menționate, Curtea Constituțională a admis parțial excepția de neconstituționalitate ridicată de avocatul Corneliu Chisilița, în dosarul nr. 1-317/16, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. 

A recunoscut constituțional articolul 232 alineatul (2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, în măsura în care modul de calculare a termenelor pentru actele efectuate de procuror nu se aplică în raport cu demersurile pentru care legea stabilește termene imperative pentru a fi depuse în instanța de judecată. 

A declarat inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate în partea referitoare la controlul constituționalității 308 alineatul (4) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003.

Hotărârea Curții Constituționale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Acest comunicat este disponibil și în limba engleză.

Tel +373 22 25-37-08
Fax +373 22 25-37-46
Copyright © 2018 Curtea Constituţională a Republicii Moldova. Toate drepturile rezervate.