La 7 decembrie 2017, Curtea Constituţională a pronunțat hotărârea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 327 alin. (1) și 361 alin. (2) lit. d) din Codul penal (sesizările nr. 80g/2017 și nr. 129g/2017).

Circumstanţele cauzei

La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate:

- a articolului 327 alineatul (1) din Codul penal, ridicată de către avocatul Mihail Murzac în dosarul nr.1-648/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani;

- a textului „a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice” din alin. (1) al art. 327 și a textului „soldate cu daune în proporţii mari intereselor publice” de la lit. d) alin. (2) al art. 361 din Codul penal, ridicată de către avocatul Anton Antuan în dosarul nr. 1-307/2014, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Central.

Articolul 327 alineatul (1) din Codul penal incriminează: „Folosirea intenţionată de către o persoană publică a situaţiei de serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice”.

De asemenea, prin art. 361 alin. (2) lit. d) se incriminează confecționarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor false „soldată cu daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice”.

Autorul sesizării nr. 80g/2017 a pretins, în esență, că textul „a situaţiei de serviciu” nu este previzibil deoarece nu indică dacă prin acțiunile incriminate urmează să se încalce atribuțiile de serviciu prevăzute de lege.

Totodată, autorii sesizărilor susțin că formularea abstractă a textului „intereselor publice” în calitate de urmare prejudiciabilă a infracțiunilor prevăzute de articolele 327 alin. (1) și 361 alin. (2) lit. d) din Codul penal duce la aplicarea arbitrară a acestuia, fapt contrar articolelor 1 alin. (3), 22 și 23 din Constituţie.

Sesizarea a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Tudor PANȚÎRU, preşedinte, 

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători 

Concluziile Curţii

Examinând materialele dosarului și audiind argumentele părților, Curtea a reținut că preeminenţa dreptului include, în materie penală, principiul legalităţii delictelor şi pedepselor şi principiul inadmisibilităţii aplicării extensive a legii penale, în detrimentul persoanei.

Curtea a notat că garanțiile instituite în Constituţie impun ca legiuitorul să reglementeze conduita incriminată, astfel încât fapta, ca semn al laturii obiective a infracțiunii, să fie cert definită, dar nu identificată prin interpretarea extensivă de către cei care aplică legea penală. O astfel de modalitate de aplicare poate genera interpretări abuzive. Dimpotrivă, norma penală este de strictă interpretare, urmărind protecţia persoanei împotriva arbitrarului.

- Cu privire la textul „a situaţiei de serviciu” de la alin. (1) al art. 327 din Codul penal

Curtea a constatat că, potrivit art. 327 din Codul penal, prin abuz de putere se incriminează folosirea intenţionată de către o persoană publică a situaţiei de serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

În partea ce ține de utilizarea noțiunii „situația de serviciu”, Curtea a subliniat că legea penală are repercusiunile cele mai dure comparativ cu alte legi sancționatoare și incriminează faptele cele mai prejudiciabile, fiind un remediu de ultim resort. Pentru acest motiv, norma penală trebuie să dispună de un grad mai înalt de precizie pentru toate elementele componenţei infracţiunii, spre deosebire de alte domenii de reglementare legală.

În același sens, legiuitorul a identificat şi reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecințelor unor fapte care nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale. Astfel, pentru încălcarea de către persoanele publice a atribuțiilor de serviciu, legiuitorul prevede și alte forme de răspundere, cum ar fi cea disciplinară, contravențională sau civilă.

Curtea a observat că articolul 19 intitulat „Abuzul de funcţii” din Convenția ONU împotriva corupţiei, ratificată de către Republica Moldova, operează cu noțiunea de „act cu încălcarea legii” referindu-se la îndeplinirea sau abținerea unui agent public de la exercitarea funcţiilor sale.

În același context, Curtea a observat că, atunci când operează cu noțiunea de „atribuții de serviciu”, Codul penal utilizează expresia „atribuții acordate prin lege” (a se vedea art. 328 din Codul penal, care incriminează „Excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu”). Prin urmare, Curtea a dedus că scopul legiuitorului a fost de a circumscrie legea penală la cercul atribuțiilor de serviciu conținute în „lege”.

În lumina celor expuse, Curtea a reținut că noțiunea „situația de serviciu” din elementul material al infracțiunii „abuz de putere sau abuz de serviciu” de la articolul 327 din Codul penal se referă la atribuțiile de serviciu acordate prin lege.

- Cu privire la claritatea textelor „intereselor publice” de la articolele 327 alin. (1) și 361 alin. (2) lit. d) din Codul penal

Examinând prevederile art. 327 alin. (1) și 361 alin. (2) lit. d) din Codul penal, Curtea a constatat că textul „intereselor publice” se regăsește în ambele componențe de infracțiune în calitate de urmare prejudiciabilă.

Curtea a relevat că anterior a declarat neconstituțional textul „intereselor publice” din art. 328 alin. (1) din Codul penal, prin Hotărârea nr. 22 din 27 iunie 2017. Curtea a statuat că noțiunea „intereselor publice”, constituie o noțiune generică, ce nu este definită de legea penală, și astfel încalcă articolele 1 alin. (3), 22 din Constituție [principiul legalităţii incriminării şi pedepsei penale], precum și articolul 23 din Constituţie [calitatea legii penale].

Astfel, Curtea a reținut că atât soluția, cât și considerentele din hotărârea menționată sunt valabile și aplicabile în prezenta cauză.

Hotărârea Curţii 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a admis parțial excepțiile de neconstituționalitate și:

- a declarat neconstituțional textul „intereselor publice sau” din alineatul (1) al articolului 327 și de la litera d) din alineatul (2) al articolului 361 din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002.

- a recunoscut constituțional textul „a situaţiei de serviciu” din alineatul (1) al articolului 327 din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, în măsura în care se referă la atribuțiile de serviciu acordate prin lege.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Acest comunicat este disponibil și în limba engleză