print
Abil v. Azerbaidjan (nr. 2). Descalificarea reclamantului de la alegerile parlamentare din cauza campaniei timpurii și a cumpărării de voturi, ca rezultat al procedurii deficiente și al evaluării inadecvate a probelor. Încălcare
05.12.2019
1984 Accesări

 

Abil v. Azerbaidjan (nr. 2) - 8513/11
Hotărârea din 5.12.2019 [Secția a V-a]

Articolul 3 din Protocolul nr. 1 

Dreptul de a fi ales 

Descalificarea reclamantului de la alegerile parlamentare din cauza campaniei timpurii și a cumpărării de voturi, ca rezultat al procedurii deficiente și al evaluării inadecvate a probelor: încălcare

În fapt – Reclamantul a fost nominalizat de un partid pentru a fi unul din candidați la alegerile parlamentare din noiembrie 2010. În timp ce înregistrarea reclamantului era pendinte, pe 4 și 5 octombrie 2010 au fost lipite pe zidurile mai multor clădiri din două orașe câteva afișe care conțineau fotografia, biografia și un text presupus a fi descris platforma electorală a reclamantului. Începutul perioadei oficiale a campaniei a fost stabilită pentru data de 15 octombrie 2010, iar potrivit dreptului național, campania era interzisă înainte de această dată. Înregistrarea reclamantului în calitate de candidat la alegerile parlamentare a fost anulată. Procedurile de descalificare au rezultat din două seturi de proceduri premergătoare inițiate la nivelul Comisiei Electorale de Circumscripție („ConEC”). Primul set de proceduri privea incidentul din primul oraș, care s-a soldat cu o avertizare formală emisă de ConEC în privința reclamantului pentru campanie timpurie. Cel de-al doilea set privea campania timpurie „repetată”, precum și cumpărarea de voturi, în cel de-al doilea oraș, care s-a soldat cu sancționarea reclamantului cu o amendă administrativă de către un tribunal de district. Curtea de Apel a anulat candidatura reclamantului, la cererea ConEC. Curtea Supremă a menținut ulterior hotărârea Curții de Apel.

În drept – Articolul 3 din Protocolul nr. 1:

Anularea înregistrării reclamantului în calitate de candidat la alegerile parlamentare a constituit o ingerință în dreptul său de a fi ales. Ingerința era prevăzută de lege și urmărea scopul legitim al asigurării a condițiilor egale și echitabile pentru toți candidații în timpul campaniei electorale.

(i) Dacă procedurile naționale prezentau garanții suficiente împotriva arbitrarului

Circumstanțele cazului și plângerea formulată pretindeau un control al tuturor procedurilor care au condus și care au inclus procedurile de descalificare.

În cadrul procedurilor din fața ConEC, reclamantului nu i-au fost acordate garanții procedurale suficiente. ConEC a adoptat toate deciziile în lipsa reclamantului, fără a-l audia în prealabil. Reclamantul nu a fost informat în avans despre ședințele relevante ale ConEC și nu i-a fost oferită oportunitatea de a contesta probele utilizate împotriva lui, fiind deposedat de posibilitatea de a-și apăra poziția în fața ConEC în mod adecvat. Mai mult, copii ale deciziilor ConEC și ale altor documente relevante i-au fost înmânate cu întârzieri semnificative de câteva zile. Acest fapt l-a privat pe reclamant de oportunitatea de a-și pregăti recursurile în mod adecvat în interiorul perioadei legale maxime de trei zile pentru depunerea recursurilor împotriva deciziilor ConEC.

Mai mult, la examinarea recursurilor reclamantului împotriva deciziilor ConEC, precum și în cadrul procedurilor judiciare privind contravenția administrativă, tribunalele naționale nu au abordat argumentele invocate în mod repetat de reclamant în privința deficiențelor procedurale menționate mai sus din cadrul procedurilor ConEC. De asemenea, aceste argumente au fost prezentate de reclamant, dar fără a le fi acordată o atenție adecvată din partea Curții de Apel și a Curții Supreme în cadrul procedurilor ulterioare privind anularea candidaturii reclamantului.

(ii) Dacă tribunalele naționale au evaluat în mod adecvat probele care au stat la baza descalificării reclamantului

Pe durata procedurilor, atât ConEC, cât și tribunalele naționale nu au evaluat în mod adecvat probele care au stat la baza descalificării reclamantului din calitatea sa de candidat sau argumentele invocate de acesta în apărarea sa.

În privința afișelor electorale, reclamantul a menționat, în toate seturile de proceduri, că acestea erau false și conțineau numeroase informații eronate privind detaliile sale personale și profesionale, care constituiau ele însele probe că nu puteau fi făcute de către acesta, ci că au fost făcute de o persoană care nu făcea parte din staff-ul său de campanie. Totuși, nu s-a oferit vreun răspuns sau nu s-a dat atenție acestui argument din partea autorităților electorale sau din partea tribunalelor.

Doar o singură mărturie a furnizat câteva detalii în privința persoanei care ar fi stat în spatele diseminării afișelor. Martorul a susținut că o persoană, identificată sub numele Vahid, s-a prezentat ca fiind reprezentantul electoral al reclamantului și a cerut asistența acestuia în diseminarea afișelor, dându-i bani în schimb și promițându-i mai mulți în viitor. Totuși, privită individual, această mărturie nu putea să dovedească faptul că Vahid a acționat la indicațiile reclamantului sau că avea autoritatea de a acționa în numele acestuia, și nu existau alte probe care să facă legătura între reclamant și acea persoană. Mai mult, în pofida argumentelor repetate și insistente ale reclamantului că nu exista o persoană cu numele Vahid în staff-ul său de campanie, tribunalele naționale nu au încercat niciodată să investigheze această chestiune în continuare sau să ofere un răspuns motivat la argumentele reclamantului.

Astfel, procedurile naționale care s-au soldat cu descalificarea reclamantului de la alegeri nu i-au acordat garanții suficiente împotriva arbitrarului la toate etapele procedurilor, deciziile autorităților naționale nu au fost motivate suficient, iar probele nu au fost evaluate în mod adecvat atunci când s-a stabilit răspunderea sa pentru abaterile care-i erau imputate.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 4,500 EUR în privința prejudiciului moral suferit.

De asemenea, Curtea a constatat, în unanimitate, că statul reclamat nu s-a conformat obligațiilor sale care decurg din articolul 34, în privința ridicării din oficiul reclamantului a întregului dosar referitor la prezenta cerere înaintată Curții.

(Vezi, de asemenea, Tănase v. Moldova [MC], nr. 7/08, 27 aprilie 2010, Nota informativă 129; Paksas v. Lituania [MC], 34932/04, 6 ianuarie 2011, Nota informativă 137; Orujov v. Azerbaidjan, 4508/06, 26 iulie 2011; și Davydov și Alții v. Rusia, 75947/11, 30 mai 2017, Nota informativă 207).

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".

 

 

Tel +373 22 25-37-08
Fax +373 22 25-37-46
Copyright © 2020 Curtea Constituţională a Republicii Moldova. Toate drepturile rezervate.