print
CEDO: Gîrleanu v. România. Amendă administrativă pentru dezvăluirea unor informații cu caracter de secret militar, în contextul unei investigații jurnalistice. Încălcare
26.06.2018
258 Accesări

Gîrleanu v. România - 50376/09
Hotărârea din 26.6.2018 [Secția a IV-a]

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de exprimare

Amendă administrativă pentru dezvăluirea unor informații cu caracter de secret militar, în contextul unei investigații jurnalistice: încălcare

În fapt - În 2005, reclamantul, jurnalist, a primit de la un coleg un CD care conținea copii ale unor documente secrete, care au fost făcute într-o unitate militară românească din Afghanistan, cu un an înainte. Ulterior, acesta a discutat conținutul cu Forțele Armate române și cu Serviciul de Informații și le-a pus la dispoziția unor colegi jurnaliști și a altor persoane.

În 2006, după ce media a abordat aceste scurgeri de informații, au fost instituite proceduri penale împotriva mai multor persoane. Reclamantul a fost arestat, iar hard-drive-ul calculatorului său confiscat.

În 2007, după ce documentele sustrase au fost declasificate, parchetul a constatat că încălcarea Legii privind securitatea națională de către reclamant nu a fost una suficient de gravă pentru a fi aplicate sancțiuni penale, și a dispus ca acesta să plătească o amendă administrativă de aproximativ 240 EUR și taxe judiciare de aproximativ 600 EUR. Reclamantul a contestat această decizie, fără succes.

În drept - Articolul 10

(i) Aplicabilitatea și existența unei ingerințe

Reclamantul a primit documentele furate și a contactat autoritatea care le-a produs în capacitatea sa de jurnalist care lucra în domeniul forțelor armate și al poliției, ca și colegii săi și alte persoane despre care acesta considera că aveau cunoștințe cu privire la subiect. Toate acțiunile menționate puteau fi considerate drept parte a unei investigații jurnalistice. Reclamantul a fost arestat, cercetat și amendat pentru obținerea și distribuirea de informații cu caracter secret. Articolul 10 era, așadar, aplicabil, iar sancțiunile impuse constituiau o ingerință în dreptul lui la libertatea de exprimare. 

(ii) Dacă măsura era prevăzută de lege și dacă aceasta a urmărit un scop legitim

Ingerința era prevăzută de lege și urmărea scopul legitim al protecției securității naționale.

(iii) Dacă măsura fusese necesară într-o societate democratică

Cu privire la interesele în discuție, documentele și scurgerile imputate, care au dat naștere multor dezbateri în media și unei anchete interne în cadrul Ministerului Apărării, puteau ridica probleme de interes public. Totuși, așa cum a recunoscut procurorul, informațiile erau unele depășite, iar dezvăluirea lor nu periclita securitatea națională. Mai mult, documentele au fost declasificate. Guvernul nu a demonstrat că acțiunile reclamantului erau apte să provoace prejudicii considerabile pentru securitatea națională.

Din perspectiva conduitei reclamantului, acesta nu era membru al forțelor armate căruia să-i incumbe „obligații și responsabilități" speciale. El nu a obținut informațiile prin mijloace ilegale; nici nu a încercat să le obțină în mod activ. Mai mult, informațiile fuseseră cunoscute deja de către alte persoane, înainte de a ajunge la reclamant. În plus, primul său pas după intrarea în posesia informațiilor în discuție fusese să discute cu instituția vizată prin dezvăluiri. Nu era clar, din investigație, că ultima a încercat să recupereze documentele sau să avertizeze despre posibilele pericole în eventualitatea dezvăluirii lor.

Cu privire la controlul judiciar al măsurii impuse, tribunalele nu au avut în vedere vreunul dintre elementele speciale ale conduitei reclamantului. Ele au eșuat să verifice dacă informațiile menționate puteau prezenta, cu adevărat, o amenințare pentru structurile militare din Afghanistan și, așadar, nu au cântărit interesul menținerii confidențialității documentelor în discuție în comparație cu interesele unei investigații jurnalistice și cu interesul publicului de a fi informat despre dezvăluiri și chiar despre conținutul actual al documentelor.

În cazurile privind sancțiunile penale aplicate pentru dezvăluirea de informații clasificate cu caracter militar, Curtea a reținut că trebuia acordată o marjă de apreciere pentru autoritățile naționale, în problemele referitoare la securitatea națională. Totuși, reclamantul din acest caz era un jurnalist care susținea că ar fi făcut dezvăluirile în contextul unei investigații jurnalistice și nu un militar care a colectat și transmis informații secrete cu caracter militar către cetățeni străini sau către companii private.

Deși amenda aplicată era una relativ redusă și era neclar dacă taxele judiciare au fost plătite, de fapt, tribunalele naționale au reținut ca pe ceva stabilit că reclamantul a comis cu intenție o faptă penală împotriva securității naționale. Faptul de a fi condamnat putea fi, în anumite cazuri, mai important decât natura minoră a sancțiunii impuse. Mai mult, sancțiunile urmăreau prevenirea publicării și a distribuirii informațiilor clasificate de către reclamant. Totuși, după ce documentele au fost declasificate, decizia de a-i aplica sancțiuni reclamantului trebuia cântărită de o manieră mai detaliată.

În concluzie, măsurile impuse nu au fost unele proporționale în mod rezonabil cu scopul legitim urmărit, în vederea realizării intereselor unei societăți democratice de asigurare și de menținere a libertății presei.

Concluzie: încălcare (unanimitate)

Articolul 41: 4,500 EUR în privința prejudiciului moral.

(Vezi și Dammann v. Elveția, 77551/01, hotărârea din 25 aprilie 2006, Nota informativă 85)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".

Tel +373 22 25-37-08
Fax +373 22 25-37-46
Copyright © 2018 Curtea Constituţională a Republicii Moldova. Toate drepturile rezervate.