Lazoriva v. Ucraina - 6878/14
Hotărârea din 17.4.2018 [Secția a IV-a]
Articolul 8
Articolul 8-1
Respectarea vieții private
Adopția unui copil fără o analiză adecvată a interesului mătușii sale de a-i deveni tutore legal: încălcare
În fapt - În iulie 2012, un tribunal districtual din Cernăuți (Ucraina) a privat-o pe sora reclamantei de drepturile sale parentale asupra copilului ei în vârstă de cinci ani, care a fost introdus ulterior într-o listă pentru adopții. În august și septembrie ale aceluiași an, reclamanta, care locuia în Magadan (Rusia), la 12 000 km depărtare de Cernăuți, a informat Seviciul de îngrijire a copiilor și orfelinatul la care stătea nepotul ei că pregătea documentele necesare pentru a depune o cerere formală ca să devină tutorele lui legal. La mijlocul lui septembrie, Serviciile de îngrijire a copiilor i-au răspuns că un cuplu depusese deja toate documentele necesare pentru adopție și că acestuia i s-a acordat permisiunea de a stabili contacte cu copilul. Reclamantei i s-a sugerat să introducă o cerere privind instituirea tutelei în fața unui tribunal din Cernăuți, cât de curând posibil.
La începutul lui octombrie, un tribunal districtual din Cernăuți a aprobat adopția pentru cuplul identificat. Cu câteva zile mai târziu, Serviciul de tutelă și curatelă din Magadan a declarat-o pe reclamantă potrivită pentru a deveni tutore legal sau curator. La sfârșitul lui octombrie, reclamanta a venit la Cernăuți să depună o cerere formală pentru a deveni tutorele nepotului ei, însă a fost informată că acest fapt nu este posibil, de vreme ce copilul fusese deja adoptat, înainte de sosirea ei în Ucraina. Reclamanta a formulat un apel împotriva deciziei privind adopția, însă fără succes.
În drept - articolul 8:
Cum reclamantul nu a locuit cu nepotul ei și l-a vizitat doar o dată în ultimii cinci ani, relația lor nu era una care să se încadreze în conceptul de „viață de familie". Cu privire la posibila intenție a reclamantei de a începe o „viață de familie" cu nepotul ei prin dobândirea statutului de tutore legal al acestuia, articolul 8 nu garanta dreptul de a întemeia o familie.
Interesul reclamantei în menținerea și dezvoltarea relației cu nepotul ei intra în câmpul de aplicare al „vieții de familie". Interesul în discuție nu era unul lipsit de o bază factuală sau juridică, având în vedere faptul că nepotul îi era rudă; au existat anumite contacte între aceștia, deși ele nu aveau un caracter regulat sau permanent; intenția ei de a-i deveni tutore fusese una firească, în lumina eforturilor depuse pentru îndeplinirea acestui deziderat și a faptului că a devenit anterior tutore pentru sora lui vitregă. Mai mult, dreptul național acorda prioritate rudelor atunci când apărea o problemă privind îngrijirea, din cauza imposibilității părinților de a-și exercita obligațiile vis-à-vis de copilul lor.
Adopția presupunea o separare a legăturilor dintre reclamantă și nepotul ei și îi anula încercarea de a-i deveni tutore. Acest fapt a constituit o ingerință în exercițiul dreptului reclamantei la respectarea vieții ei private.
Cazul dezvăluia o „disfuncție sau un neajuns de ordin procedural" din partea autorităților și a tribunalelor ucrainiene. Deși intenția reclamantei de a deveni tutorele nepotului ei a fost recunoscută în diferite etape ale procesului de adopție, toate tribunalele au omis să acorde vreo atenție semnificativă acestui fapt. Tribunalele locale au eșuat să clarifice de ce adopția servea mai bine interesele superioare ale copilului, spre deosebire de tutela pe care mătușa o dorea instituită. Ezitarea autoritățiilor și a tribunalelor locale de a trata problema tutelei putea fi explicată prin faptul că cererea privind instituirea tutelei nu a fost înaintată până la adopția contestată. Totuși, reclamanta a acționat în mod diligent, potrivit sugestiei pe care a primit-o de la serviciile ucrainiene de îngrijire a copilului. Mai mult, argumentele ei referitoare la constrângerile temporale au fost ignorate în totalitate. Prin urmare, ingerința nu a fost una conformă cu cerințele procedurale implicite ale articolului 8.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 41: Constatarea existenței unei încălcări a constituit, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă în privința prejudiciului moral suferit.
(Vezi și ghidul privind articolul 8)
© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".