Prima   |  Media   |  Publicaţii | Noua Decizie a Curții Constituționale germane cu privire la „prioritatea față de tratate”: triepelianismul întreținut
02.03
2016

Noua Decizie a Curții Constituționale germane cu privire la „prioritatea față de tratate”: triepelianismul întreținut

   

de Anne Peters

Prin Ordinul Curții din decizia datată cu 15 decembrie 2015 (2BvL 1/12), publicată recent, Curtea Constituțională Germană (Senatul al doilea) a confirmat practica acordării priorității față de tratate în dreptul fiscal. Eufemismul „prioritate față de tratate" presupune o situație în care legislatorul german adoptă o lege care violează un tratat internațional anterior (adesea, o convenție privind evitarea dublei impuneri). Tribunalul Federal pentru probleme de finanțe (Bundesfinanzhof) avusese dubii cu privire la constituționalitatea acestei practici. Acesta subliniase că o amendare recentă a Legii privind impozitul pe profit, amendare incompatibilă cu prevederile unei convenții turco-germane din 1985 privind evitarea dublei impuneri, este neconstituțională, chiar pentru faptul că violează această convenție.

Dacă într-un proces judiciar pendinte o curte germană este convinsă că o prevedere legală, pe care trebuie s-o aplice pentru a soluționa cazul de pe rolul ei, este neconstituțională, această curte trebuie să suspende procesul și să sesizeze Curtea Constituțională germană cu o excepție de neconstituționalitate (art. 100(1) din Legea fundamentală germană). Procedura excepției asigură faptul că Curtea Constituțională deține monopolul declarării neconstituționalității unei legi și reprezintă, astfel, etalonul sistemului de control concentrat al constituționalității în Germania.


O transpunere în chestiuni de ordin constituțional 

Procedura judiciară bazată pe art. 100(1) din Legea fundamentală este valabilă doar pentru cazurile în care există probleme de neconstituționalitate, nu și pentru cazurile care prezintă probleme de neconformitate cu dreptul internațional. Această procedură a funcționat pentru că instanțele în discuție au „transpus" problema relației dintre dreptul internațional și dreptul național într-o chestiune de drept constituțional, referitoare la separarea puterilor și la principiile constituționale: preeminența dreptului versus democrație.

Tribunalul Federal pentru probleme de finanțe considerase neluarea în seamă a tratatului drept neconstituțională, pentru că s-ar fi violat principiul preeminenței dreptului și principiul constituțional german al „atitudinii prietenoase față de dreptul internațional" ("Völkerrechtsfreundlichkeit").

Curtea Constituțională nu a confirmat acest punct de vedere. Ea a stabilit că principiul constituțional al democrației (care cuprinde principiul discontinuității odată cu desfășurarea următoarelor alegeri parlamentare) presupune că Parlamentul german este liber să-și schimbe opinia și să adopte o lege nouă sau să amendeze una veche chiar atunci când aceasta violează un tratat internațional ratificat anterior de Parlamentul precedent (Ordinul din 15 dec. 2015, paras 53-54). De asemenea, principiul constituțional al atitudinii prietenoase față de dreptul internațional nu presupune adoptarea unei legi care încalcă dreptul internațional și care este, în același timp (și din același motiv), neconstituțională (para. 64). Altfel spus, acest principiu nu instituie o obligație constituțională de conformare cu tratatele internaționale „în mod necondiționat" (para. 67). Motivul este că Legea Fundamentală nu-i interzice Germaniei, ca stat, să violeze dreptul internațional (para. 58). Legea Fundamentală „nu renunță la suveranitatea care rezidă în caracterul de ultim cuvânt al constituției germane" (para. 68). (Notă: procedând ca în decizia Görgülü din 2004, Curtea atribuie „suveranitatea" constituției, nu statului). Condiția constituțională de interpretare a legilor în conformitate cu dreptul internațional nu necesită existența unui „paralelism schematic al ordinii juridice interne cu dreptul internațional", ci (doar) o „acceptare totală a judecăților de valoare substanțiale" - și doar „în măsura în care acest lucru este compatibil (...) cu preceptele Legii Fundamentale" (para. 72).

În fine, ignorarea tratatului este legitimă și constituțională, independent de opțiunea denunțării tratatului inițial. Retragerea poate fi realizată doar de către ramura executivă, iar Parlamentul nu poate obliga guvernul să o facă. De asemenea, din perspectiva cetățeanului contribuitor afectat, denunțarea convenției de evitare a dublei impuneri nu este în mod necesar o opțiune mai bună (paras 89-91).

Judecătoarea care a semnat opinia disidentă, Doris König, singura din Senat cu o vastă pregătire în domeniul dreptului internațional și al dreptului Uniunii Europene, a avansat o soluție care urmează firul dreptului fiscal german (așa cum susține, e.g. Eckart Reimer) și pe care o consider potrivită: ea a argumentat că cele două principii constituționale care vin în conflict, preeminența dreptului și democrația, trebuie puse în balanță. Având în vedere o serie de factori (para. 8), aceasta a opinat că în prezenta cauză, preeminența dreptului și, deci, respectarea tratatului, trebuie să prevaleze. Până și această abordare minoritară este o chemare destul de îndepărtată de supunerea oarbă față de dreptul internațional, dar îi acordă totuși o șansă principiului pacta sunt servanda.

Transpunerea problemelor referitoare la relația dintre dreptul internațional și dreptul național în chestiuni constituționale sau instituționale naționale nu este o noutate. Ea reamintește de conceptul american al „dreptului relațiilor internaționale", așa cum a fost adoptat, e.g. de Curtis Bradley. Aș spune că acest tip de transpunere are sens, pentru că atrage atenția asupra unor principii constituționale importante care, în opinia mea, străbat și ar trebui să străbată întreg dreptul internațional și dreptul național deopotrivă. Aceste principii sunt: preeminența dreptului, drepturile omului și democrația (sau substitutele similare precum participarea, incluziunea și transparența).


Cum trebuie abordată imunitatea statală italiană și germană? - Avantajele regulii de aur

Judecătoarea König observă - corect, în opinia mea - că, o dată ce Germania pretinde respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale de către omologii săi, ea însăși trebuie să-și respecte obligațiile convenționale (opinia disidentă, para. 23). Ea reamintește aici regula de aur, un precept etic împărtășit de nenumărate culturi și religii de pe mapamond. Regula de aur spune că ce ție nu-ți place, altuia nu face. În dreptul internațional, o numim principiul reciprocității.

Cu siguranță, Curtea Constituțională germană a fost conștientă de conflictul existent între Germania și Italia, care vizează cererile de reparații formulate de foștii militari deținuți (IMI) împotriva Germaniei. Într-o celebra Sentință nr. 238, Curtea Constituțională italiană a declarat inaplicabilă în ordinea juridică italiană, în noiembrie 2014, hotărârea CIJ din 2012 cu privire la imunitatea statală. (Într-o postare de blog anterioară, am calificat această hotărâre drept triepeliană prin excelență și am sugerat - contrar unei compartimentări dualiste a „ordinilor juridice" - că ar trebui explorate viziunile juridice interactive de tip rețea).

În prezent, guvernul german invocă în continuare imunitatea sa statală și protestează împotriva numeroaselor procese civile pornite de IMI sau de moștenitorii lor în fața curților italiene contra Republicii Federale Germane. Va fi mai greu de criticat, pentru Germania, Sentința nr. 238 a Curții Constituționale italiene și procesele în derulare? La prima vedere, da, pentru că Curtea Constituțională germană refuză să-și onoreze obligațiile internaționale.

Indiscutabil, experții juriști pot distinge între cele două cazuri: în cazul german al impozitării, fusese avută în vedere „doar" o prevedere a unui tratat bilateral, pe când în cazul italian al imunității, fusese lipsit de efecte un principiu fundamental al ordinii juridice.

La baza justificării germane a nerespectării tratatului stă principiul democrației (libertatea legislatorului german de a adopta legi noi). De cealaltă parte, la baza justificării italiene a blocării efectelor unei hotărâri a CIJ pe plan național stă regula cardinală a principiului juridic al accesului la justiție.

Dincolo de aceste diferențe, caracteristica comună este abordarea dualistă rigidă (triepeliană): Curtea Constituțională germană susține că un tratat „transformat" în drept german prin adoptarea unei legi de ratificare a lui de către Parlament se bucură de nivelul și statutul acelei legi. Prin urmare, aceasta poate amendată sau abrogată, în mod logic, printr-o altă lege votată de Parlament, care funcționează ca o lex posterior (Ordinul din 15 dec. 2015, para. 86; vezi, de asemenea, para. 49). Exact același raționament dualist poate fi identificat în Sentința italiană nr. 238: Curtea Constituțională a constatat că hotărârea CIJ (și principiul general al imunității) rămâne intactă, dar nu poate pătrunde, pur și simplu, în ordinea juridică italiană și, deci, nu are nici o relevanță aici. De asemenea, mesajul de bază al celor două curți constituționale este același: dreptul internațional joacă un rol doar atunci când este conform cu ordinea juridică (constituțională) națională. Din acest motiv, abordarea lasă un gust amar. Ea nu va facilita eforturile diplomatice curente ale guvernului german de a negocia o soluție echitabilă cu privire la IMI.


Mii și fărâme de constituționalism global

Ce altceva este remarcabil în această decizie? Ea oferă (precum cazul italian) un exemplu grăitor cu privire la caracterul fictiv al statului ca actor unitar, o ficțiune utilizată în mod necesar în scopul aplicării dreptului internațional. În ambele state, Italia și Germania, curțile pot avea opinii diferite de cele ale ramurii executive cu privire la problemele de drept internațional. De asemenea, decizia avantajează posibila tendință globală a curților constituționale de opunere de rezistență în fața oricărei supremații ferme a dreptului internațional, atunci când acesta vine în conflict cu principiile (constituționale) naționale. 

O ultimă trăsătură a deciziei germane este aceea că deosebește cele mai puțin importante prevederi ale unei convenții bilaterale privind evitarea dublei impuneri de principii fundamentale ale dreptului internațional precum „drepturile inalienabile ale omului". Cu privire la acestea din urmă, Curtea Constituțională admite că ele ar putea să nu fie „ignorate" (recte: violate) de o lege ordinară națională (cf. para.76). O știre bună pentru constituționalismul global.

 

Sursa: http://www.ejiltalk.org/new-german-constitutional-court-decision-on-treaty-override-triepelianism-continued-2/

 
Arrow Prev

              

Arrow Next
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-44
Total vizitatori: 2365914  //   Vizitatori ieri: 2016  //   azi: 1114  //   Online: 98


Acces rapid